ICCJ. Decizia nr. 1018/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1018/2010
Dosar nr. 3354/101/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 27 mai 2009 a Tribunalului Mehedinţi s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., achitarea inculpatului T.M.T., fiul lui M. şi M., studii liceale, ocupaţia – radiotelegrafist la UM 01083, pentru infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) a din Legea nr. 8/1996, art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2003, toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 91 C. pen.,
A aplicat inculpatului T.M.T. sancţiunea amenzii administrative, în sumă de 500 lei.
În baza art. 118 lit. a) C. pen.,
A dispus confiscarea de la inculpat a 861 discuri cu memorie optică tip CD şi DVD – produse pirat, a 78 coperte pentru opere audiovizuale şi a 10 dischete.
A dispus restituirea către inculpat a unei unităţi centrale de calculator având inscripţia I.P., A., R.S., S.P.
A respins acţiunile civile formulate de U.P.F.R. şi de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – C.R.E.D.I.D.A.M.
S-a luat act că partea vătămată R.O.A.C.T. – RO ACT nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocat din oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.
S-a reţinut că în data de 29 august 2005 inculpatul a fost depistat de organele de poliţie in timp ce comercializa în târgul Veterani din Turnu Severin un număr total de 51 discuri cu memorie optică tip CD şi DVD ce prezentau caracteristici de mărfuri contrafăcute, iar în data de 23 septembrie 2005 s-a efectuat o percheziţie la domiciliul acestuia şi cu această ocazie au fost găsite un număr de 861 CD-uri şi DVD-uri, 10 diskete, 78 coperte pentru opere audioviziuale şi o unitate centrală de calculator. Toate CD-urile şi DVD-urile, cât şi unitatea de calculator au fost expertizate, iar din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 6818 din 03 august 2007 întocmit de ORDA a rezultat că unitatea centrală de calculator conţine programe pentru care este necesară autorizarea titularilor de drepturi cât şi un număr de 14272 fişiere cu extensia „ jpg" ce reprezintă imagini de coperte pentru fonograme şi videograme, 409 fişiere cu extensia „mp3" ce conţin opere muzicale şi 4 fişiere cu extensia „ xls" ce reprezintă oferte sau cataloage de CD-uri sau DVD-uri. Referitor la CD-urile şi DVD-urile examinate s-a concluzionat că 723 bucăţi sunt videograme pirat ce conţin stocate opere audiovizuale, 93 CD- uri conţin opere cu caracter erotic-pornografic, cele 78 bucăţi coperte de videograme sunt produse pirat, iar cele 10 diskete cuprind fişiere ce conţin imagini de coperte pentru fonograme şi videograme. Dintre cele 861 CD-uri şi DVD-uri ridicate de la inculpat un număr de 10 CD-uri s-a constatat că sunt defecte, iar 128 CD-uri şi DVD-uri erau neînregistrate.
Faţă de această stare de fapt prin rechizitoriu s-a concluzionat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a), art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - realizarea, deţinerea şi oferirea în scop comercial de mărfuri pirat, în mod repetat, distribuirea materialelor cu caracter obscen care prezintă imagini cu minori având un comportament explicit sexual.
De asemenea, prin actul de sesizare s-a arătat că în cursul urmăririi penale s-au constituit părţi civile U.P.F.R. cu suma de 3351,5 lei întrucât inculpatul nu a făcut dovada existenţei vreunui contract de cesiune cu nici unul dintre producătorii ale căror titluri erau distribuite ilegal şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – C.R.E.D.I.D.A.M. cu suma de 1500 lei reprezentând daune morale produse artiştilor interpreţi ale căror prestaţii au fost utilizate nelegal de către inculpat.
Starea de fapt reţinută în rechizitoriu a fost probată cu procesele verbale de constatare a infracţiunilor şi de efectuare a percheziţiei domiciliare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de O.R.D.A., declaraţiile martorilor şi ale inculpatului.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul cu respectarea drepturilor procesual penale prev. de art. 322 C. proc. pen., iar în cuprinsul declaraţie acesta a recunoscut faptele arătând că CD-urile şi DVD-urile găsite la domiciliul său făceau parte din colecţia sa personală. De asemenea a precizat că după ce a fost găsit de organele de poliţie în luna august 2005 în târgul Veterani, nu a mai săvârşit astfel de fapte.
Inculpatul nu a solicitat probe în apărare.
Din oficiu, s-a dispus audierea martorelor conceptate în rechizitoriu S.F. şi M.T. şi s-a dispus efectuarea de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a unui referat de evaluare psiho-socială a inculpatului.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cu probele administrate în mod direct, nemijlocitşi contradictoriu pe parcursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 29 mai 2005 în urma efectuării unui control în târgul Veterani din Tr. Severin a fost depistat inculpatul T.M.T. in timp ce comercializa 51 de discuri cu memorie optică, pe unul dintre acestea fiind scris M. XXX realizat de trei copii din Motru.
Ulterior, în data de 23 septembrie 2005 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa aceluiaşi inculpat şi cu această ocazie au fost găsite un număr de 295 bucăţi CD-uri şi DVD-uri cu coperţi plastifiate şi 350 CD-uri si DVD-uri cu coperţi de hârtie, 78 coperţi de videograme, 10 diskete, precum şi o unitate centrală de calculator, bunuri care au fost ridicate.
Urmare a examinării tuturor acestor bunuri de către O.R.D.A., prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 6818 din 03 august 2007 s-a constatat că 723 CD-uri şi DVD-uri sunt videograme pirat deoarece nu sunt inscripţionate cu codul producătorului şi celelalte coduri ale fabricii, sistemul de codare fiind incomplet, nu sunt tampografiate şi nu au aplicat marcaj holografic, iar dintre acestea 93 CD-uri conţin opere audiovizuale cu caracter erotic-pornografic; referitor la cele 78 bucăţi coperţi de videograme s-a constatat că sunt produse pirat deoarece sunt realizate prin fotocopiere după copertele produselor originale sau sunt realizate artizanal, iar cele 10 bucăţi diskete prezintă fişiere ce conţin imagini de coperţi pentru fonograme şi videograme. Din cuprinsul aceluiaşi raport mai rezultă că 10 CD-uri erau defecte, iar 128 CD-uri şi DVD-uri erau neînregistrate.
Această stare de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza procesului verbal încheiat de organele de poliţie în data de 29 august 2005, a procesului verbal încheiat cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 23 septembrie 2005 din care rezultă bunurile găsite la locuinţa inculpatului, a declaraţiilor martorilor S.F. şi M.T., a declaraţiei inculpatului coroborate cu raportul de constatare întocmit de O.R.D.A.
Având în vedere starea de fapt anterior expusă se constată că faptele săvârşite de inculpatul T.M.T. se încadrează în dispoziţiile art. 1396 alin. (1) lit. a), art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 modif, cu aplic. art. 11 alin. (2) C. pen., art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2003 toate cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen. În cauză s-au reţinut dispoziţiile art. 41 C. pen. deoarece faptele incriminate de Legea nr. 8/1996 au fost săvârşite în mod repetat; de asemenea au fost reţinute şi disp.art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) privind legea mai favorabilă deoarece de la data la care s-au săvârşit faptele şi pană la data judecării au intervenit mai multe legi penale, precum şi disp .art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) întrucât aceste fapte au fost săvârşite de către inculpat în timpul minorităţii.
În speţă, se apreciază că faptele săvârşite de inculpatul T.M.T. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni pentru următoarele considerente:
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârşite la 29 august 2005, respectiv 23 septembrie 2005 când acesta era minor (născut la 04 martie 1988) motivaţia săvârşirii faptelor fiind aceea a obţinerii independenţei financiare. Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul a fost depistat şi anterior comercializând astfel de bunuri şi nici că a perseverat în săvârşirea de fapte antisociale, din fişa de cazier judiciar rezultând că nu figurează cu antecedente penale.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune rezultă că inculpatul provine dintr-o familie organizată, tatăl său fiind de profesie fizician, iar mama sa fiind inginer zootehnist. Relaţiile sale cu familia sunt caracterizate prin stabilitate, încredere şi ajutor reciproc, iar la şcoală evoluţia sa a fost favorabilă, cu atât mai mult cu cât a absolvit examenul de bacalaureat cu media 9,25. Ulterior inculpatul a urmat cursurile unei şcoli superioare din Cluj, în prezent fiind angajat ca radiotelegrafist la o unitate militară din Craiova. Cât priveşte anturajul inculpatului din referat rezultă că între cunoscuţii săi nu sunt persoane cu trecut infracţional.
Prin urmare se constată că după săvârşirea faptelor penale deduse judecăţii inculpatul şi-a reevaluat comportamentul şi a adoptat o atitudine de conformare şi de respectare a regulilor şi normelor de convieţuire socială, având un serviciu stabil şi manifestând interes pentru profesia pe care şi-a ales-o.
Evaluând toate aceste circumstanţe referitoare atât la faptele penale săvârşite de inculpat, cât şi la persoana acestuia şi văzând şi disp. art.181 C. pen., se apreciază că faptele săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni deoarece s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legiuitor.
În aprecierea gradului de pericol social instanţa a avut în vedere ansamblul împrejurărilor referitoare la fapte şi la persoana inculpatului, iar faptul că la domiciliul său a fost găsit un număr mare de CD-uri şi DVD-uri piratate - 861 (dintre care 10 CD-uri erau defecte, iar 128 CD-uri şi DVD-uri erau neînregistrate) - nu este suficient pentru a concluziona asupra caracterului infracţional al faptelor, câtă vreme nu sunt îndeplinite toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii astfel cum sunt enunţate de art. 17 C. pen. De asemenea trebuie avută în vedere perioada mare care a trecut de la data săvârşirii faptelor - august/septembrie 2005 - şi până la data judecăţii - mai 2009 - timp în care s-a estompat rezonanţa socială a faptelor, iar inculpatul a conştientizat consecinţele faptelor sale, dovada fiind evoluţia sa prezentă.
Având în vedere considerentele expuse urmează ca în baza art. 11 pct. 7 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. să se dispună achitarea inculpatului T.M.T. pentru infracţiunile prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2003, toate cu aplic. 13 C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., iar în baza art. 91 C. pen. să i se aplice acestuia sancţiunea amenzii administrative.
Împotriva acestei sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, invocând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, mai întâi, sub aspectul că soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunile descrise în actul de sesizare, este greşită, întrucât acestea prezintă pericolul social al infracţiunilor prev.de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2003, considerente pentru s-a cerut condamnarea, iar, pe de altă parte, că dispoziţia de confiscare specială de la inculpat a produselor piratate s-a făcut greşit în considerarea dispoz.art. 118 lit. a) C. pen., în loc de dispoz. art. 139 pct. 14 lit. c) şi art. 15 din Legea nr. 8/1996.
Apelul declarat este fondat.
Într-adevăr, potrivit art. 17 alin. (1) C. pen., infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală, iar în conformitate cu art. 181 alin. (1), nu constituie infracţiune acea faptă prevăzută de legea penală, care aduce o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege şi, prin conţinutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanţă.
Însă, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se va ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, această evaluare fiind impusă de dispoziţiile art. 181 alin. (2).
În cauza de faţă, greşit a apreciat prima instanţă că faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, le lipseşte pericolul social, şi că ele nu constituie infracţiuni, concluzia aceasta impunându-se în considerarea amplorii activităţii infracţionale, desprinsă din numărul mare al articolelor piratate şi contrafăcute, oferite şi deţinute pentru comercializare, fără ca inculpatul să aibă autorizarea sau consimţământul titularilor drepturilor de proprietate intelectuală.
Prin urmare, după admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, se va proceda la adoptarea unei noi soluţii de fond, cum astfel se va vedea, mai jos, în dispozitiv, inculpatul urmând a fi condamnat pentru infracţiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată.
La stabilirea pedepselor, cât şi la alegerea modalităţii de executare pentru pedeapsa rezultantă, Curtea va avea în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi cerinţele instituite prin art. 52 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 pct. 14 lit. c) şi art. 15 din Legea nr. 8/1996, de la inculpat se va dispune confiscarea specială a materialelor piratate, respectiv 861 discuri, 78 coperte şi 10 diskete.
Adoptând în latura penală a cauzei soluţia mai sus configurată, Curtea, în aplicarea disp.art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., dar şi cu referire la dispoz.art. 1387 din Legea nr. 8/1996, urmează sa admită acţiunile civile formulate în proces de către U.P.F.R. şi C.R.E.D.I.D.A.M., părţi civile faţă de care inculpatul minor, în solidar cu partea responsabil civilmente, va fi obligat la despăgubiri civile patrimoniale şi nepatrimoniale.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 192 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, împotriva sentinţei penale nr. 202 din 27 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 3354/101/2009, privind pe intimatul inculpat T.M.T.
A desfiinţat sentinţa şi procedând, potrivit art. 345 şi urm. C. proc. pen.
În baza art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi 3 din Legea nr. 8/1996, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 140 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4000 lei RON – amendă.
În baza art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2003 (art. 12, înainte de modificare), cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 99 şi urm.C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul minor urmează a executa pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 1 an.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 139 pct. 14 lit. c) şi art. 15 din Legea nr. 8/1996, a dispus confiscarea specială de la inculpat a 861 discuri + 78 coperte + 10 diskete.
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor de 1500 RON către România O.A.C. RO ACT Bucureşti – daune morale, şi la 3.351,5 lei RON către U.P.F.B. – despăgubiri civile patrimoniale, cât şi la 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător oficiu.
A menţinut restul dispoziţiilor.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 17 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întrucât:
- prin Decizia dată în apel – greşit inculpatul T.M.T. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996;
- infracţiunilor comise de către inculpat şi reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu cât şi hotărârile pronunţate în cauză – de către ambele instanţe – li s-a dat o încadrare juridică greşită.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte are în vedere în demersul analitic propriu, primul motiv de critică invocat întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 care primează, reţinând cu titlu de premisă că, potrivit art. 140 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 – constituie infracţiune „radiodifuzarea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe";
În actul de sesizare a instanţei, această infracţiune nu este descrisă.
Cu toate acestea, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, prin rechizitoriul dat în cauză (pct. 2), procurorul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatului T.M.T. – reţinând ca temei cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, în cursul judecăţii, procesul penal nu a fost extins împotriva inculpatului, potrivit art.336 C. proc. pen. şi pentru această faptă.
Ca atare, judecata, atât în primă instanţă cât şi în apel trebuia să se limiteze la faptele arătate în actul de sesizare a instanţei (rechizitoriu) – potrivit art. 317, art. 343 alin. (2) şi art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Aşa fiind, nesocotind dispoziţiile legale menţionate, greşit instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul T.M.T. şi pentru altă infracţiune decât cele pentru care a fost trimis în judecată.
De altfel, condamnarea inculpatului în apel pentru o infracţiune nesupusă judecăţii în primă instanţă este nelegală şi pentru că acesta a fost lipsit atât de dreptul de apărare, cât şi de un grad de jurisdicţie.
Aşa fiind, văzând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre de condamnare a recurentului inculpat T.M.T. pentru o altă infracţiune decât cele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul scris nr. 73/P/2007 din 15 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi pentru a nu-l priva pe acesta de un grad de jurisdicţie unde urmează să-şi facă apărările necesare, ocazie cu care se va examina şi temeinicia celui de-al doilea motiv de critică din recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen. să admită recursul de faţă, să caseze în totalitate Decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la aceeaşi instanţă de apel, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 192 din 12 octombrie2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.M.T.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 899/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2010. Penal → |
|---|
