ICCJ. Decizia nr. 1956/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1956/2013
Dosar nr. 4054/105/2012
Şedinţa publică din 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 368 din 12 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul M.E.G., la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b); 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pentru toate infracţiunile cu reţinerea dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen.
Conform art. 865 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 130 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina, jud. Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 265 din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova şi 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 142 din 11 mai 2010 a Judecătoriei Câmpina, jud. Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 229 din 06 octombrie 2010 a Tribunalului Prahova şi în baza art. 36 raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aceste pedepse au fost contopite cu cele aplicate prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (şapte) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea din data de 17 februarie 2010.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. Î n baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de !a inculpat a cantităţilor de 5 comprimate de culoare portocalie, stanţate pe una dintre feţe cu logo-ul „P.B.”, care conţin MDMA ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.l. nr. 4179 şi 7 comprimate de culoare portocalie ce conţin MDMA, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip. M.l. nr. 4179, toate depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 448/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- M.E.G., pentru săvârşirea infracţiunilor trafic de droguri de risc, trafic de droguri de mare risc, şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fapte prevăzute de art. 2 alin, (1), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. ( 2) C. pen., pentru toate faptele;
- R.V.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus faţă de inculpatul M.E. G. scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea, art. 37 lit. a) C. pen. şi aplicarea finală a art. 33 C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora şi neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., deoarece există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi anume, eroarea cu privire la vârsta învinuitului C.G.A.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.G.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi neînceperea urmăririi penale faţă de T.C., G., L.L.M., R.F.D., N.l.C., Ţ. şi M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora şi disjungerea cauzei faţă de numiţii C., C., D. zis N. şi G., pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, aceştia urmând a fi cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, într-un nou dosar penal.
Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu declaraţie colaborator S.M., proces verbal investigator sub acoperire V.M., planşe fotografice reprezentând 21 comprimate de culoare portocalie cu logo - ui «POWER BUTTON» procurate autorizat la 13 decembrie 2011, 16 decembrie 2011 şi 22 decembrie 2011, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 145131 din 16 decembrie 2011; nr. 145114 din 06 ianuarie 2012; nr. 145259 din 24 ianuarie 2012, procesele verbale de redare interceptări, convorbiri telefonice şi SMS în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Prahova; declaraţii olograf ale învinuiţilor T.C.G., L.L.M., declaraţiile martorilor L.L.M., R.F.D., N. l.C., C.G.A., R.V.A. şi declaraţiile inculpatului M.E.G., instanţa de fond a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele deduse judecăţii şi următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 decembrie 2011, lucrători de poliţie judiciară din cadrul B. C.C.O. Ploieşti s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că numitul „E.”, era implicat în activităţi de trafic şi consum ilicit de droguri de risc şi de mare risc, pe raza judeţul Prahova. Drogurile, respectiv cannabis, rezină de cannabis, cocaină şi comprimate ecstasy, erau procurate de inculpat de la surse neidentificate, posibil din străinătate.
O parte din cantităţile de droguri cu care se aproviziona inculpatul era destinată consumului propriu, iar o altă parte era vândută persoanelor interesate de pe raza judeţului Prahova.
Prin ordonanţa emisă la aceeaşi dată sub nr. 43/A/2011 D.I.I.C.O.T. – B.C.C.O. Ploieşti a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „V.M.”, a colaboratorului acestuia, cu nume de cod „S.M.”, precum şi procurarea cantităţilor de 500 grame cannabis, 500 grame rezină de cannabis şi 500 comprimate ecstasy de la inculpat, sau persoane din anturajul acestuia.
Astfel, în baza acestei ordonanţe, la data de 13 decembrie 2011, colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.M.” a procurat de la inculpatul „E.”, un comprimat de culoare portocalie, cu logo-ul „Power Button”, contra sumei de 100 lei, la 16 decembrie 2011 a procurat de la acelaşi inculpat 10 comprimate, contra sumei de 700 lei şi apoi la 22 decembrie 2011 încă 10 comprimate, cu acelaşi logo „Power Button”, contra sumei de 700 lei, comprimate care au fost înaintate Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R, care prin Raportul de Constatare Tehnico Ştiinţifică nr. 145131 din data de 16 decembrie 2011, nr. 5214 din 06 ianuarie 2012 şi respectiv nr. 145259 din 24 ianuarie 2012 a concluzionat că probele supuse analizei reprezintă MDMA (ecstasy), drog de mare risc, inclus pe Tabelul Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.
În urma activităţilor specifice efectuate de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia s-a reuşit identificarea numitului „E.”, în persoana inculpatului M.E.G.
Instanţa a reţinut că inculpatul a utilizat în desfăşurarea activităţilor infracţionale, mai multe posturi telefonice, care aparţineau prietenilor din grupul său, încercând în acest mod să îngreuneze activitatea organelor de cercetare penală.
În cele din urmă a fost identificat postul telefonic mobil cu nr. 0724.xxx.xxx, utilizat exclusiv de inculpatul M.E.G. şi pe baza înregistrării autorizate a convorbirilor telefonice s-a reţinut că acesta deţinea cantităţi importante de droguri, pe care intenţiona să le comercializeze, în perioada imediat următoare, lansând în acest sens oferte în rândul consumatorilor de droguri.
Totodată, pe baza proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat purtate de inculpat de la postul telefonic mobil cu nr. 0724.xxx.xxx, tribunalul a reţinut că inculpatul a purtat mai multe discuţii codificate (folosind diverşi termeni pentru a ascunde tranzacţiile cu droguri, după cum urmează: „adidaşi” pentru cannabis, „H” pentru rezină de cannabis, „albă” pentru cocaină, „vin” şi „d-alea noi” pentru comprimate ecstasy, precum şi alţi termeni des uzitaţi în limbajul dealerilor şi consumatorilor de droguri), cu dealeri secundari de droguri, precum şi cu mai mulţi consumatori care se aprovizionau în mod obişnuit de la acesta, aparentele exprimări greşite existente în conţinutul SMS-urilor şi uneori chiar al convorbirilor fiind identice cu frazele construite de inculpat, respectiv în data de 16 decembrie 2011, 17 decembrie 2011 şi 18 decembrie 2011.
Din discuţiile inculpatului M.E.G. cu colaboratorul având nume cod „S.M.” a rezultat că acesta dorea să se deplaseze în perioada următoare în străinătate, respecţi Olanda, de unde urma să procure cantităţi importante de droguri, respectiv comprimate ecstasy, cocaină şi rezină de cannabis,
Pentru a se identifica toţi participanţii la comiterea infracţiunilor şi a se reuşi prinderea în flagrant a inculpatului M.E.G. s-a reînnoit autorizaţia de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de acesta de la telefonul său mobil cu 0724.xxx.xxx. Î n urma exploatării autorizaţiilor nr. 649 (1), 649 (2) emise de Tribunalul Prahova, a rezultat că inculpatul M.E.G. a purtat mai multe discuţii codificate cu dealeri secundar droguri, precum şi cu mai mulţi consumatori care se aprovizionau de la acesta, în datele de 02 ianuarie 2012, 03 ianuarie 2012, în jurul orelor 22.22, 05 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 17 ianuarie 2012 şi la 18 ianuarie 2012 precum şi faptul că în perioada următoare inculpatul urma să se întoarcă din Olanda cu cantităţi importante de droguri.
Astfel, la data de 29 ianuarie 2011, inculpatul M.E.G. a avut o convorbire cu un bărbat neidentificat, aflat la postul telefonic cu nr. 0723.xxx.xxx, căruia i-a menţionat: „Bă, stai liniştit, că nu mai e mult. Uite, mâine eu mă duc să-mi fac buletinul, ştii ... Şi pe urmă, să dau două-trei telefoane şi de mâine, maxim două săptămâni, trei săptămâni, vin eu cu soru-mea, ştii. După ce vin cu soru-mea, s-a terminat toată distracţia, că.. s- a întors E. S-a întors nebunul.”.
Totodată, se mai arată că inculpatul a purtat mai multe discuţii telefonice şi cu inculpatul R.V.A. zis „G.”, utilizator al postului telefonic cu nr. 0729.xxx.xxx, persoană ce deţinea cantităţi importante de rezină de cannabis, o parte din aceste droguri fiind comercializate inculpatului M.E.G., relevante, fiind mesajele tip SMS trimise la data de 09 februarie 2012.
Pentru identificarea făptuitorului „G.” şi a celorlalţi participanţi la săvârşirea de infracţiuni s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de acesta de la postul telefonic mobil cu nr. 0729.xxx.xxx, el deţinând cantităţi importante de rezină de cannabis (haşiş), pe care dorea să le comercializeze, căutând consumatori sau dealeri secundari.
Din convorbirile telefonice interceptate în care se discuta despre tranzacţii sau consum de diferite droguri de risc şi mare risc, prin folosirea unor limbaje codificate, nu s-a reuşit identificarea titularilor acelor posturi telefonice întrucât aceştia au folosit în general cartele prepaid.
Organele de anchetă deşi au aşteptat plecarea inculpatului în Olanda, urmărindu-se capturarea întregii cantităţi de droguri cu care s-ar fi întors în ţară şi pregătindu-se o acţiune de prindere în flagrant, nu s-a reuşit acest lucru întrucât inculpatul a fost arestat în baza unui mandat de executare a pedepsei, pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa ca stare de recidivă.
Printre consumatorii de droguri de risc şi mare risc identificaţi şi care s-au aprovizionat de la inculpat se află inculpaţii R.V.A. şi C. G.A., iar persoanele cunoscute doar cu poreclele sau apelativele „C.”, „G.”, „Ţ.”, „C.”, D., zis „N.” şi „M.” nu au putut fi identificate datorită informaţiilor insuficiente obţinute de la inculpaţi.
Din probele existente în cauză, respectiv convorbiri telefonice şi sms- uri transmise la 09 februarie 2012, orele 21:53:03 - 22:40:07 şi 10 februarie 2012, între orele 14:30:47 - 17:37:07, tribunalul a reţinut că inculpatul M.E. G. a oferit la schimb inculpatului R.V.A. circa o jumătate de gram de cocaină pentru consum şi a primit de la acesta din urmă circa un gram de haşiş, pentru propriul consum precum şi faptul că cel din urmă a comercializat droguri de risc către „C.”, „Ţ.” şi „M”, achiziţionate de la dealeri stradali din municipiul Bucureşti, şi avea relaţii specifice traficului şi consumului ilicit de droguri cu „C." şi D., zis „N.". Totodată, inculpatul R.V.A. era la curent cu deţinerea de pastile ecstasy (MDMA) de către inculpatul M.E.G., acesta din urmă solicitându-i să caute cumpărători pentru ele, aşa cum rezultă din declaraţiile sale.
La termenul de judecata din data de 09 octombrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul M.E.G. a recunoscut săvârşirea faptelor prezentate în actul de sesizare a instanţei, şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând ca judecata să se facă după procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, instanţa a reţinut că faptele deduse judecăţii sunt dovedite atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, în sensul că în cursul lunii octombrie 2011, inculpatul a comercializat droguri de risc şi droguri de mare risc, respectiv cannsabis, cocaină şi comprimate ecstasy mai multor persoane, printre consumatori aflându-se R.V.A., C.G.A., precum şi alte persoane cunoscute doar cu apelativele „C.", „G.", „Ţ.", „C.", D., zis „N." şi „M.", şi a deţinut droguri de risc pentru consum propriu. Întrucât inculpatul R.V.A. a negat orice implicare în traficul de droguri de risc sau de mare risc, recunoscând doar fapta cea mai uşoară şi anume consumul de droguri de mare risc, tribunalul în baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns cauza faţă de acesta.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: limitele minime şi maxime ale textelor de lege incriminatorii, gradul sporit de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care nu este la prima abatere, fiind recidivist, poziţia sa procesuală precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., reducând limitele de pedeapsă cu o treime, pedepsele aplicate au fost contopite cu acelea stabilite prin sentinţele penale nr. 130 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina şi nr. 142 din 11 mai 2010 ale Judecătoriei Câmpina, rămase definitive, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 865 C. pen., privind anularea suspendarea sub supraveghere a executării acestora, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul M.E.G. a declarat apel pentru netemeinicie, susţinând în esenţă că pedepsele aplicate, ca durată şi modalitate de executare sunt prea aspre, fa{ă de conduita procesuală de recunoaştere şi regret a faptelor comise şi de incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei în parte, reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen. , respectiv suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 10 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul M.E., arestat în altă cauză şi aflat în Penitenciarul Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 368 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele: Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penală, însuşite în totalitate de inculpat şi a declaraţiei de recunoaştere a săvârşirii faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, instanţa de fond a stabilit în mod temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Modalitatea de acţiune şi de comitere a actelor materiale care compun elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii sunt dovedite fără nici un dubiu cu: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale ale investigatorului sub acoperire cu nume de cod „V.M., planşele fotografice reprezentând comprimatele de culoare portocalie cu logo-ul „Power Button" procurate autorizat la 13 decembrie 2011, 16 decembrie 2011 şi 22 decembrie 2011, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 145131 din 16 decembrie 2011, 145114 din 06 ianuarie 2012 şi nr. 145259 din 24 ianuarie 2012, procesele verbale de redare convorbirilor telefonice şi SMS-urilor interceptate autorizat, declaraţiile învinuiţilor T.C.G., L.L.M., R.F. D., N.l.C., C.G.A., ale inculpatului R. V.A. care se coroborează cu declaraţiile apelantului M.E.G. , din care rezultă că apelantul a comercializat droguri de risc şi droguri de mare risc, pe raza judeţului Prahova, droguri pe care le procura de la persoane neidentificate, posibil din străinătate şi o parte din acestea au fost folosite pentru consumul propriu.
Procesele verbale de redarea convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat atestă că inculpatul, pentru a nu fi descoperit a folosit un limbaj codificat, respectiv „adidaşi" pentru canabis, „h" pentru rezină de cannabis, „albă" pentru cocaină, „vin şi d-alea noi" pentru comprimate ecstasy, precum şi alţi termeni folosiţi în limbajul dealerilor şi consumatorilor de droguri şi pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale s-a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „V.M." şi a colaboratorului sub acoperire sub numele „S.M.", reuşindu-se identificarea consumatorilor de droguri de risc şi de mare risc, care se aprovizionau de la apelant, precum şi a inculpaţilor R.V.A., trimis în judecată prin acelaşi rechizitoriu, faţă de care instanţa a disjuns cauza şi C. G.A., care a fost scos de sub urmărire penală prin actul de sesizare al instanţei sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Din coroborarea probelor administrate în cauză se constată că vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu certitudine, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond şi încadrările juridice stabilite sunt legale, fiind corespunzătoare faptelor comise, cu excepţia reţinerii stării de recidivă postexecutorie pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., încadrarea juridică legală fiind reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor, Curtea constată că s-a realizat o justă valorificare a criteriilor de individualizare înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gravitatea faptelor, numărul mare al actelor materiale comise, urmarea produsă constând în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare în special la sănătatea publică dar şi la ordinea de drept, consecinţele ce s-ar fi putut produce dacă nu ar fi intervenit organele de urmărire penală pentru stoparea activităţii infracţionale, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Gradul ridicat de pericol social al faptelor comise este evidenţiat şi de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (10-20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi), precum şi de dimensiunile din ce în ce mai mari ale fenomenului de trafic de droguri, narcomania în rândul tinerilor a crescut având consecinţe dintre cele mai grave pentru viaţa şi sănătatea lor, numărul mare al persoanelor atrase în sfera consumului de droguri care în final devin dependente de atari substanţe, precum şi absenţa conştientizării gravităţii faptelor.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul a manifestat o preocupare permanentă pentru aprovizionarea cu droguri: canabis, rezină de canabis, cocaină şi comprimate ecstasy, crease o reţea de consumatori şi avea legături cu mai mulţi dealeri, ceea ce evidenţiază amploarea activităţii infracţionale iniţiate de acesta precum şi periculozitatea pentru ordinea de drept.
Împrejurarea că inculpatul a avut o poziţie sinceră recunoscând şi regretând fapta comisă nu reprezintă o virtute care să atragă reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor sub limita minimă, recunoaşterea vinovăţiei a fost valorificată corect de instanţa de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel că pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune sunt just individualizate în raport de gravitatea faptelor comise, astfel că nu se justifică reducerea acestora cum a solicitat recurentul întrucât sancţiunea penală ar fi lipsită de eficienţă şi s-ar încuraja atât inculpatul cât şi posibilii infractori să comită fapte asemănătoare.
Şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenţie, este legal stabilită, faţă de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, care anterior a mai fost condamnat prin sentinţele penale nr. 130 din 29 aprilie 2010 şi nr. 142 din 11 mai 2010 ale Judecătoriei Câmpina, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la dosar urmărire penală, aşa încât stabilirea altei modalităţi de executare nu se poate dispune, fiind interzisă expres de legiuitor în dispoziţiile art. 861 lit. b) C. pen.
La analiza din oficiu s-a constată însă că hotărârea de condamnare este nelegală întrucât, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale sus arătate, făcând aplicarea dispoziţiilor art. B65 C. pen., privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor şi contopirea acestora.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că infracţiunile au fost săvârşite în perioada octombrie - decembrie 2011, deci după rămânerea definitivă a hotărârilor anterioare de condamnare (17 noiembrie 2010, 06 octombrie 2010), şi instanţa avea obligaţia să aplice dispoziţiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere şi să dispună executarea cumulului aritmetic (respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare), dar instanţa de control judiciar fiind investită numai cu soluţionarea apelului declarat de inculpat nu poate înlătura această nelegalitate, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei juridice în propria cale de atac înscris în art. 372 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.E.G. , solicitând, prin apărătorul său, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepsei aplicate iar, ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului în speţă de faţă, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire ale acesteia.
Atât infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, cât şi cea de deţinere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, se caracterizează printr-un grad ridicatele pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune, cu consecinţe tragice asupra sănătăţii şi chiar a vieţii omeneşti, însă pericolul social generic, „reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei”.
Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, ci şi cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul în care inculpatul a manifestat o preocupare permanentă pentru aprovizionarea cu droguri: canabis, rezină de canabis, cocaină şi comprimate ecstasy, crease o reţea de consumatori şi avea legături cu mai mulţi dealeri, ceea ce evidenţiază amploarea activităţii infracţionale iniţiate de acesta precum şi periculozitatea pentru ordinea de drept.
Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, faţă de modalitatea în care a acţionat inculpatul, iar împrejurarea că inculpatul a avut o poziţie sinceră recunoscând şi regretând fapta comisă a fost valorificată corect de instanţa de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat o pedeapsă just şi corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârşită de inculpat, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane.
Înalta Curte apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejate de legea penală, dreptul la viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de instanţa de fond, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
Înalta Curte apreciază dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora în cauză, cauza a fost just inoralizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Referitor la solicitarea inculpatului B din punct de vedere al modalităţii de executare a pedepsei, de a i se aplica art. 81 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat, cuantum apreciat ca fiind corect şi just individualizat.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefundat, recursul inculpatului M.E.G.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E.G. împotriva deciziei penale nr. 10 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1957/2013. Penal → |
|---|
