ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor Organizare şi funcţionare Parlamentul

ARTICOLUL 62

Alegerea Camerelor

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

(3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.

Comentarii despre ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor Organizare şi funcţionare Parlamentul

Apostol Melinda 6.09.2012

în procesul de revizuire a Constituţiei s-a propus, pentru alineatul 1, prin două amendamente, precizarea în mod obligatoriu a modalităţii votului uninominal (pentru Senat) şi respectiv a celui de listă pentru Camere, cu anumite nuanţări într-un amendament (sistem de vot preferenţial), amendamente respinse de către Parlament.

Sistemul tehnic de exprimare a votului şi, pe cale de consecinţă, modalitatea de transformare a voturilor exprimate în mandate, nu sunt de domeniul Constituţiei, ci al codurilor sau legilor electorale.

Astfel, în Constituţia Republicii Austria (adoptată în 1920, cu mai

Citește mai mult

multe revizuiri, ultima la 15 mai 1991), în art.26, după ce se arată că alegerea Consiliului Naţional se face în baza principiului reprezentării populare prin sufragiu egal, direct, secret şi personal, se precizează că procedura electorală face obiectul unei legi federale speciale.

în Constituţia RFG (23 mai 1949), în art. 38 se menţionează doar că deputaţii Bundestagului sunt aleşi prin vot universal, direct, liber, legal şi secret.

Constituţia Belgiei (17 februarie 1994), în articolul 61, se arată că membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi direct de cetăţeni, iar art. 62 alin.2 face trimitere la sistemul reprezentării proporţionale.

Constituţia Regatului Danemarca (5 iunie 1953), în art.31, precizează că membrii Folketingului sunt aleşi prin sufragiu universal şi direct prin vot secret, dar în alineatul 2 stabileşte pentru Legea electorală necesitatea de a asigura reprezentarea proporţională a diferitelor opinii ale electoratului, sens în care prin regimul juridic al scrutinului legea ar urma să stabilească dacă reprezentarea proporţională trebuie să fie aplicată sau nu în concurenţă cu scrutinul nominal.

Constituţia Spaniei (27 decembrie 1978), în art. 68, precizează că deputaţii Congresului, în număr de minim 300 şi maxim 400, sunt aleşi prin sufragiu universal, liber, egal, direct, secret, în termenii stabiliţi prin lege.

Constituţia Franţei (4 octombrie 1958), în art.24 arată că deputaţii Adunării Naţionale sunt aleşi prin sufragiu direct, iar Senatorii prin sufragiu indirect, asigurând reprezentarea colectivităţilor teritoriale ale Republicii. De asemenea, se menţionează că francezii stabiliţi în afara Franţei sunt reprezentaţi în Senat.

Constituţia Greciei (9 iunie 1975) în art.51 pct.3, menţionează de asemenea, că deputaţii sunt aleşi prin sufragiu direct, secret, universal, de către cetăţenii cu drept de vot, aşa cum este prescris prin lege. Este de reţinut însă că la punctul 5 al aceluiaşi articol se menţionează că exercitarea dreptului de vot este obligatorie şi că legea fixează de fiecare dată atât excepţiile cât şi sancţiunile penale.

Constituţia Italiei (27septembrie 1947), în art. 56, precizează că deputaţii sunt aleşi prin sufragiu universal şi direct iar în art. 57 menţionează că Senatul Republicii este ales pe baze regionale.

Răspunde

sonia ivan 4.07.2012

I. Principiul alegerii parlamentarilor de către corpul electoral prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat este de esenţa democraţiei reprezentative începând încă din secolul XX.

II. Unicitatea regimului nostru constituţional constă în dreptul organizaţiilor aparţinînd minorităţilor naţionale de a fi reprezentate în Parlament. Reprezentarea se asigură prin desemnarea, de către organizaţie, a unui deputat, cu condiţia de a întruni, la alegerile generale, numărul de voturi, pe întreaga ţară, corespunzător unei norme de reprezentare specifice. Este o discriminare pozitivă fiind

Citește mai mult

în favoarea minorităţilor respective, justificată pe dreptul la identitate, prevăzut la art. 6 alin. (1).

III. Norma de reprezentare. Ca expresie a caracterului său reprezentativ, numărul parlamentarilor din fiecare Cameră se stabileşte pe un temei demografic, spre a se asigura egalitatea votului, prin norme de reprezentare instituite de legea electorală.

Răspunde