Art. 244 cod procedura civila Suspendarea judecăţii Judecata

Capitolul III
Judecata

Secţiunea IV
Suspendarea judecăţii

Art. 244

(1)Instanţa poate suspenda judecata:

1.când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

2.când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

(2)Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;


Art. 2441

(1)Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.

(2)Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 244 cod procedura civila  Suspendarea judecăţii Judecata

Comentarii despre Art. 244 cod procedura civila Suspendarea judecăţii Judecata

     

# petre mustata 02-Ianuarie-2013
Practică juridică

I. Caracterul normei

1. Caracter facultativ. Dispoziţiile art. 244 C. proc. civ. nu au caracter imperativ, ci ele lasă la aprecierea instanţei de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflate pe rol (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 232/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 318);
2. Vătămare. în condiţiile concrete ale unui caz, se va examina dacă nu cumva suspendarea judecăţii, cu consecinţa întârzierii soluţionării pe fond a unei cauze, poate prejudicia grav pe oricare dintre părţi (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 322/2002, în B.J. - Bază de date);

II. Drept care face obiectul altei judecăţi

3. Aprecierea instanţei. 1) Suspendarea în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 este facultativă, iar nu obligatorie, instanţa putând să aprecieze în ce măsură cea de-a doua acţiune nu a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluţionarea dosarului (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 738/2001);

2) în cazul în care printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă s-ar dispune anularea mărcii, cu efecte retroactive, în speţă s-ar conchide în sensul neînde-plinirii cerinţelor acţiunii în contrafacere.

Măsura suspendării judecăţii, incertă fiind ca întindere a efectelor sale în timp, ar lipsi însă de finalitate demersul judiciar iniţiat de titularul dreptului la marcă şi ar contraveni voinţei legiuitorului, care a preconizat o protecţie eficientă a dreptului prin orice mijloace procesuale.

în consecinţă, Curtea apreciază că măsura în discuţie este inoportună în
raport cu finalitatea acţiunii în contrafacere iniţiate de titularul dreptului la marcă, constatând că se impune continuarea judecării cauzei (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1320 din 8 decembrie 2004, în O. Spineanu-Matei, Proprietatea intelectuală, p. 110).

A. Condiţia altei judecăţi

4. Acţiune pendente. Textul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative şi se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiţie. Pentru ca textul să aibă aplicare, este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces „să facă obiectul unei alte judecăţi", adică să fie pendente (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1512/1970, în

I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 370, nr. 109);

5. Contestarea taxei judiciare de timbru. Rezolvarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei de obligare la plata taxei judiciare de timbru este o chestiune prealabilă, care are însă o influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus judecăţii, deoarece urmează a se stabili dacă acest drept poate fi exercitat cu sau fără plata taxei judiciare de timbru. Astfel, în mod corect instanţa a suspendat judecata în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a contestaţiei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1944/2000);

6. Comisia instituită prin Legea nr. 18/1991.1) Activitatea comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, de analizare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, nu se poate confunda cu activitatea de judecată la care face referire art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 1150/1999). în acelaşi sens: C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3523/1998, în

B.J. - Bază de date;

2) Art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la existenţa altei cauze în curs de judecată, a cărei soluţionare ar avea o influenţă decisivă asupra procesului, aşa încât nu se poate dispune suspendarea judecăţii până la eliberarea titlului de proprietate (C.A. Bacău, secţia civilă,
decizia nr. 971/1994, în Jurisprudenţa 1993-1994,p. 123);

7. Succesiune notarială. Dezbaterea succesiunii în faţa notarului nu poate fi asimilată cu o judecată, deoarece nu este vorba despre o instanţă judecătorească. Prin urmare, o instanţă nu poate să suspende judecata pricinii pe motiv că nu s-a terminat dezbaterea succesorală notarială (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1044/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 371, nr. 111);

8. Cerere de strămutare. în speţă s-a dispus suspendarea judecăţii, în raport de existenţa unei cereri de strămutare pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. O atare cerere nu vizează stabilirea existenţei sau inexistenţei unui drept, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 244 alin. (1) pct. c) C. proc. civ.

De aceea, urmează a se decide că prin încheierea recurată s-a suspendat în mod eronat judecarea cauzei, astfel că recursul de faţă a fost admis în sensul casării încheierii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 583/2006, în B.J. - Bază de date);

9. Contestaţie pe rolul Comisiei de reexaminare - mărci din cadrul O.S.I.M.

Contrar afirmaţiilor recurentului-recla-mant, sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este limitată la cauzele aflate pe rolul unei instanţe de judecată, în considerarea cărora ar putea fi dispusă măsura suspendării judecăţii în speţă.

în absenţa unei asemenea precizări explicite, care ar fi atras o interpretare literală a normei, noţiunea de „judecată" trebuie interpretată teleologic în sensul de jurisdicţie, în considerarea finalităţii procedurii şi a regulilor ce o guvernează.

Procedura derulată în faţa Comisiei de reexaminare a O.S.I.M. are caracter jurisdicţional, asimilată activităţii de judecată potrivit criteriilor arătate, după cum se deduce din Regula 46 din H.C. nr. 833/1998 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998, ce face trimitere la prevederile Codului de procedură civilă.

Dat fiind caracterul jurisdicţional al acestei proceduri, în mod corect instanţa de fond a apreciat în speţă că soluţionarea litigiilor vizând radierea înscrierii cesiunii mărci este de natură a conduce la întreruperea temporară a cursului judecăţii pendinte în cauză, ce are ca obiect acţiunea în contrafacerea mărcii (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 82/R/2005, în C.P.J. în materie civilă pe 2005, p. 549).

B. Condiţia dependenţei celor două cauze

10. Noţiune. Pentru suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar să se demonstreze că soluţionarea pricinii
depinde de dreptul care face obiectul altei judecăţi (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 5908/2000, în B.J. - Bază de date);

11. Evacuare. Anularea vânzării.

Evacuarea pârâţilor pentru lipsa titlului locativ depinde de situaţia titlului de proprietate invocat de reclamanţi, aşa încât în mod corect instanţa a suspendat judecarea cererii de evacuare până la soluţionarea cererii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cum-părare încheiat între reclamanţi şi pârâţi (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1595/1995). în acelaşi sens: Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1785/1995, în C.P.J. 1993-1997, p. 429, nr. 142 şi p. 440, nr. 143;

12. Carte funciară. Revendicare.

întrucât obiectul acţiunii priveşte rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului, ca urmare a anulării actului administrativ prin care i s-a restituit întregul teren în litigiu şi emiterii unui nou act pentru numai jumătate din teren, suspendarea judecăţii nu este justificată, deoarece eventuala soluţie de admitere a acţiunii în revendicare ar fi de natură să producă urmările necesare în cartea funciară într-un alt context juridic, dar nu în sensul validării unei înscrieri a cărei nelegalitate a fost constatată prin hotărâri judecătoreşti irevocabile (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 22/R/1998);

13. Contestaţie la executare. Nulitate. împrejurarea că, printr-o cerere ce formează obiectul altui dosar, contes-tatorii solicită constatarea nulităţii absolute a trei acte adiţionale la contractul de împrumut garantat de ei nu justifică suspendarea judecăţii contestaţiei la executarea silită a obligaţiilor stabilite exclusiv prin contractul de împrumut, deoarece soluţia din acel dosar nu poate influenţa soluţionarea contestaţiei (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 7230/2001, în B.J. - Bază de date);

14. Anularea titlului de proprietate. Revendicare. Din actele dosarului rezultă că pe rolul unei alte instanţe se află dosarul având ca obiect acţiunea pentru anularea titlului de proprietate emis pârâtului, cu privire la terenul pretins de reclamantă prin acţiunea în revendicare, formulată în prezentul dosar. întrucât stabilirea drepturilor părţilor asupra terenului în litigiu, în prima cauză, este determinantă în dezlegarea pricinii referitoare la revendicarea terenului, măsura suspendării judecării acestei din urmă cauze este justificată (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3941/1997, în B.J. 1997, p. 75).

în sens contrar: Introducerea separată a unei acţiuni în anularea titlului de proprietate al reclamantului nu constituie un motiv de suspendare a judecării acţiunii în revendicare, bazată pe titlul de proprietate respectiv (C.A. Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 64/1998, în C.P.J. 1998, p. 57);

15. Stabilirea paternităţii. Tăgăduirea paternităţii. Judecata cererii de stabilire a paternităţii din afara căsătoriei faţă de un copil, născut de o femeie căsătorită, urmează a fi suspendată până la rezolvarea cererii de tăgăduire a paternităţii introdusă de către soţul mamei (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 873/1971, în R.R.D. nr. 2/1972, p. 172);

16. Evacuare. Divorţ. Faptul că între soţii aflaţi în divorţ există şi un litigiu cu privire la împărţirea bunurilor comune şi că, între aceste bunuri, se include şi imobilul care a constituit domiciliul conjugal, nu este de natură să împiedice soluţionarea cererii de evacuare a soţului din locuinţă, în temeiul hotărârii de divorţ, prin care spaţiul locativ i-a fost atribuit celuilalt soţ. într-o atare situaţie, obiectul cererii este evacuarea pentru lipsă de titlu, ca urmare a faptului că beneficiul locuinţei i-a fost atribuit reclamantului, astfel că ceea ce se discută este actualul drept de folosinţă asupra imobilului, iar nu viitoare drepturi care ar rezulta ca urmare a acţiunii de împărţire a bunurilor. încheierea prin care instanţa de divorţ a dispus suspendarea judecării cererii de evacuare până la soluţionarea acţiunii de împărţire a bunurilor comune fiind, deci, greşită, a fost casată cu trimitere pentru continuarea judecăţii (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 248/1990, în C.P.J. 1990, p. 125, nr. 161);

17. Evacuare. Revendicare. Dacă prin acţiune s-a solicitat evacuarea pârâţilor, prin schimb obligatoriu de locuinţe, din apartamentul pe care îl deţin în calitate de chiriaşi, iar reclamanta susţine că este proprietara acelui apartament din care a fost evacuată în mod abuziv, deşi nu a fost trecut în patrimoniul statului şi că se găseşte în proces cu acesta, este justificată cererea de suspendare a judecăţii în acţiunea de evacuare, până la soluţionarea litigiului dintre reclamantă şi stat cu privire la acţiunea în revendicare, care se găseşte pe rolul aceleiaşi instanţe, deoarece judecarea acţiunii în evacuare depinde de soluţia ce se va pronunţa în acel dosar (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 148/1991, în C.P.J. 1991, p. 173, nr. 192);
18. Opoziţia părţilor. în realizarea datoriei de a înlătura orice greşeală şi de aflare a adevărului, legiuitorul a dat posibilitatea judecătorului, prin dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1, să suspende judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.

Pentru ca textul să aibă aplicare, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces, „să facă obiectul unei alte judecăţi", iar faptul că părţile s-au opus suspendării judecării apelului este lipsit de relevanţă, neaflân-du-se în cazul art. 242 C. proc. civ. (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1238/2005, în B.J. - Bază de date).

III. Infracţiune care ar avea o înrâurire hotârâtoare

A. Condiţia începerii urmăririi penale

19. Plângere penală. 1) Recuren-tele-pârâte au făcut numai dovada înregistrării la organele de cercetare penală a plângerii penale formulate împotriva intimatei-reclamante, în legătură cu condiţiile încheierii contractului de vânzare-cumpărare invocat drept titlu de proprietate de reclamantă în prezenta cauză. Nu s-a făcut însă dovada începerii urmăririi penale împotriva intimatei-reclamante, or aceasta era condiţia obligatorie cerută de art. 244 alin. (1)
pct. 2 C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea (C.A. Bucureşti, secţia a

IV-a civilă, decizia nr. 1123/2002);

2) O simplă plângere penală, îndreptată împotriva unui expert care a efectuat o expertiză într-un proces anterior, unde s-a pronunţat deja o hotărâre irevocabilă de ieşire din indiviziune, nu poate constitui, prin ea însăşi, temei suficient pentru suspendarea judecării cererii de evacuare (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1322/1996, în C.P.J. 1993-1997, p. 432, nr. 145);

20. Scoatere de sub urmărirea penală. Instanţa poate lua măsura suspendării numai dacă cercetarea penală este în curs de desfăşurare, nu şi atunci când urmărirea penală a fost deja finalizată prin scoaterea de sub urmărire a învinuitului (C.A. laşi, secţia civilă, decizia nr. 987/1997, în C.P.J. 1997, p. 57);

21. Probă. Instanţa poate dispune suspendarea unei urmăriri silite imobiliare dacă debitorul face dovada că s-a declanşat cercetarea penală pentru infracţiunile de fals şi uz de fals în legătură cu titlul în baza căruia s-a cerut executarea silită (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1784/1997, în C.P.J. 1993-1997, p. 433, nr. 146).

Notă: în actuala reglementare, legea prevede expres ca în legătură cu infracţiunea să se fi dispus începerea urmăririi penale;

22. Urmărire penală. Părţile în litigiu.

Art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.

Din economia textului rezultă că suspendarea poate fi dispusă doar în situaţia enunţată şi în contextul căreia urmărirea priveşte părţile în litigiu şi aceasta are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ
şi fiscal, decizia nr. 4255/2004, în B.J. 2004, p. 260).

Notă: Contrar celor reţinute de instanţă, textul de lege nu prevede condiţia ca urmărirea penală să se fi început faţă de părţile din litigiul civil a cărui suspendare se solicită.

Indiferent împotriva căror persoane s-a dispus începerea urmăririi penale, condiţia prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 2 pentru suspendarea judecăţii este aceea ca infracţiunea pentru care s-a început urmărirea să poată avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care se va da.

B. Condiţia înrâuririi infracţiunii asupra cauzei civile

23. înţeles. 1) Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa nu este obligată să suspende judecarea cauzei ori de câte ori partea potrivnică pretinde că ar exista indiciile unei infracţiuni, fiindcă în acest caz ar însemna să se întrerupă cursul normal al justiţiei, fără existenţa unui motiv temeinic, paralizân-du-se în acest mod judecarea acţiunii civile. De aceea, prin menţionatul text s-a prevăzut numai că instanţa „poate" suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracţiuni, dacă se face dovada că într-adevăr sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea înrâurire directă asupra soluţionării acţiunii civile pendente, iar nu şi atunci când se prezintă simple ipoteze sau se fac afirmaţii neprecise (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 769/1970, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 371, nr. 10);

2) Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecarea cauzei dacă se face dovada că sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea înrâurire directă asupra soluţionării acţiunii civile pendente, iar nu şi atunci când se prezintă simple ipoteze fără să se fi dispus începerea urmăririi penale (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 392/1996, în B.J. -Bază de date).

Notă: Actuala reglementare prevede expres condiţia ca urmărirea penală să fi început;

24. Lipsa legăturii. Faptul că s-a făcut o sesizare la parchet şi că se fac cercetări penale, care însă nu vizează legalitatea actului administrativ ce formează obiectul cauzei de faţă, nu justifică suspendarea pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât rezultatul cercetării penale nu ar avea nicio înrâurire asupra soluţiei (C.A. Calaţi, secţia civilă, decizia nr. 573/1995, în C.P.J. 1995, p. 135);

25. Ipotecă. învinuit terţ. Orice înţelegere dintre recurentă şi alte persoane decât societatea bancară cu care a încheiat contractul de ipotecă nu
îi pot fi opuse acesteia din urmă, ele fiind străine raportului de garanţie; în consecinţă, soluţia ce se va da în plângerea penală nu poate avea o înrâurire asupra raportului de garanţie încheiat de recurentă cu societatea bancară creditoare şi de aceea suspendarea în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu se justifică în cauză, deoarece nu este îndeplinită condiţia ca infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în pricina în care s-a invocat suspendarea (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 718/2002);

26. Obligarea societăţii. învinuirea prepuşilor. Atât timp cât prepuşii societăţii comerciale pârâte au încheiat raporturi contractuale în numele societăţii, aceasta are obligaţia respectării lor şi nu poate opune reclamantei vânzătoare culpa prepuşilor săi. în consecinţă, este nefondată soluţia instanţei de suspendare a judecării litigiului comercial, determinată de cercetările penale asupra prepuşilor pârâtei, învinuiţi de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în paguba avutului privat, fals şi uz de fals în legătură cu ridicarea şi valorificarea în interes personal a mărfurilor în litigiu (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 857/1997, în B.J. 1997, p. 511).

IV. Durata suspendării

27. Hotărâre irevocabilă. 1) Odată luată măsura suspendării în baza art. 244 C. proc. civ., nu se mai poate reveni asupra ei, întrucât dispoziţiile alineatului ultim al acestui articol au caracter imperativ, impunând ca starea de suspendare să dureze până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile în cealaltă pricină. Repunând din oficiu cauza pe rol, fără să menţină suspendarea, deşi nu se soluţionase irevocabil cealaltă pricină, şi judecând recursul, instanţa a dat o hotărâre cu încălcarea legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2937/2000, în B.J. - Bază de date);
2)în cauză intimaţii au probat (printr-o copie legalizată) că sentinţa pronunţată în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea este o hotărâre rămasă irevocabilă, astfel încât reînceperea judecăţii în litigiul suspendat se impune, dispărând cauza care atrăsese suspendarea judecării pricinii. Faptul că recurentul a exercitat ulterior apel împotriva primei sentinţe, apreciind că se află încă în termenul de declarare a apelului, nu este de natură a influenţa măsura repunerii pe rol, faţă de dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 648/2002).

V. Constituţionalitate

28. Egalitatea între cetăţeni. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.

Art. 244 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1), art. 41 şi art. 54 [art. 44, respectiv art. 57 în urma republicării -n.a.] din Constituţie. Textul vizat reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, şi anume ipoteza când acţiunea civilă este sau devine dependentă de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală. Temporizarea rezolvării acţiunii civile până la soluţionarea irevocabilă a celei penale sau, altfel, exprimând aceeaşi idee, întâietatea rezolvării acţiunii penale este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare şi
de prevederi le art. 19 alin. (2) C. proc. pen., din moment ce, cum precizează art. 244 alin. (1) pct. 2, constatarea infracţiunii „ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea". în acelaşi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia (C.C., Decizia nr. 262/2002, M. Of. nr. 807din 6 noiembrie 2002). în acelaşi sens: C.C., Decizia nr. 652/2005, M. Of. nr. 60 din 23 ianuarie 2005; Decizia nr. 551/2006, M. Of. nr. 685 din 10 august 2006;
Răspunde
 
# petre mustata 02-Ianuarie-2013
Practică juridică Art. 244^1

I. Procedură

1. încheierea de suspendare. întreruperea cursujui judecăţii şi, deci, a soluţionării acţiunii unei persoane, nu poate rămâne în afara controlului judecătoresc, soluţia contrară echivalând în fapt cu refuzul, fie chiar şi pe timp limitat, al accesului la justiţie, aşadar cu încălcarea unei dispoziţii constituţionale (art. 21), precum şi a unei norme de conduită procedurală a Curţii Europene a Drepturilor Omului (art. 6 din Convenţie) (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 518/2002, în B.J. -Bază de date.

Notă: Spre deosebire de reglementarea anterioară, când art. 2441 alin. (1) prevedea că încheierea pronunţată asupra suspendării poate fi atacată cu recurs, în toate cazurile, textul modificat prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U. G. nr. 138/2000 exceptează expres de la exercitarea acestei căi de atac încheierile pronunţate în recurs.

Alineatul al doilea al articolului 244^1 - rămas neschimbat - nu mai face această distincţie, dar se poate interpreta că acest text (care reglementează momentul până la care este primită exercitarea căii de atac) are în vedere toate încheierile „asupra suspendării judecării procesului" menţionate în alineatul întâi şi explicitează care sunt acestea, respectiv: încheierile prin care s-a dispus suspendarea şi încheierile prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

în această interpretare, nici încheierile prin care s-a suspendat judecata recursului şi nici cele prin care s-au respins cereri de repunere pe rol a recursului nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, ci sunt irevocabile.

Se poate, astfel, ajunge la situaţia ca o pricină aflată în recurs să fie suspendată, iar repunerea ei pe rol să fie constant refuzată, pe o perioadă nelimitată de timp, ceea ce ar echivala cu o încălcare a dreptului de acces la justiţie, prevăzut atât de art. 21 din Constituţia României, cât şi de art. 6 parag. I din Convenţia europeană a drepturilor omului, încălcare constând în imposibilitatea obţinerii de către partea interesată a unei hotărâri irevocabile.

Cum atât suspendarea recursului, cât şi refuzul repunerii sale pe rol sunt măsuri exceptate de la orice control judiciar intern, singurul remediu la îndemâna părţii care se consideră vătămată în dreptul său de acces la justiţie ar fi acela de a se adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a reclama violarea art. 6 parag. 1 din Convenţie;

2. încheierea de respingere a suspendării. 1) Potrivit art. 282 alin. (2)

C. proc. civ., încheierea primei instanţe de respingere a cererii de suspendare a judecăţii poate fi atacată cu apel doar odată cu fondul, spre deosebire de încheierea de admitere a unei asemenea cereri, care poate fi apelată separat (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2671 din 23 iunie 1998, în B.J., Bază de date).
Notă: în prezent, calea de atac împotriva încheierii de suspendare este recursul;

2) în raport cu dispoziţiile art. 282 alin. (2), art. 299 şi art. 2441 C. proc. civ., sunt supuse recursului, după caz, numai încheierile prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii ori s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei suspendate, iar nu şi încheierile interlocutorii de respingere a cererii de suspendare a judecăţii (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 4678 din 18 decembrie 2002, în B.J. - Bază de date);

3. încheierea de redeschidere a procesului. 1) încheierea prin care prima instanţă statuează asupra cererii de redeschidere a unui proces este o încheiere preparatorie şi, ca atare, nu poate fi atacată cu apel decât concomitent cu hotărârea asupra fondului (Cas. I, 30 aprilie 1908, Em. Dan, Codul adnotat, p. 481, nr. 26).

Notă: Soluţia trebuie nuanţată, în sensul că ea are în vedere numai încheierea prin care se dispune redeschiderea judecăţii. Dacă însă se respinge cererea de redeschidere a judecăţii, urmează a se pronunţa o încheiere, care este susceptibilă de recurs, conform actualei reglementări din art. 244^1;

2) S-a respins excepţia inadmisi-bilităţii recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a cauzei, reţinând că, atât timp cât art. 244^1 alin. (1)C. proc. civ. nu distinge, rezultă că orice încheiere prin care instanţa s-a pronunţat asupra suspendării procesului poate fi atacată cu recurs în mod separat (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 250/2002).

Notă: Din cuprinsul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. rezultă intenţia legiuitorului de a recunoaşte posibilitatea atacării separate a încheierilor premergătoare doar în cazul în care prin ele se întrerupe cursul judecăţii. Pentru cazul suspendării - care conduce la o oprire temporară a cursului judecăţii - intenţia este confirmată şi de alin. (2) al art. 244^1, care se referă numai la încheierile prin care s-a dispus suspendarea ori prin care s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, nu şi la încheierile prin care s-a respins cererea de suspendare a cauzei;
II. Constituţionalitate
4. Egalitatea în drepturi. Accesul liber la justiţie. Art. 244^1 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Constituţie. încheierile de respingere şi, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecării procesului, au efecte diferite. Astfel, în cazul respingerii cererii de suspendare a judecării procesului, cursul judecăţii nu se întrerupe, în timp ce în cazul admiterii cererii, cauza se suspendă, fapt ce poate lăsa un timp mai mult sau mai puţin îndelungat sub semnul incertitudinii judecarea procesului suspendat.

Pe de o parte, şi într-un caz şi în celălalt, părţile interesate au posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului sau, după caz, a apelului, fapt ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 244^1 şi ale art. 282 alin. (2) C. proc. civ. Ceea ce
diferă este numai momentul la care se poate exercita calea de atac.

Pe de altă parte, diferenţierea soluţiilor legale pentru cele două cazuri are o premisă raţională şi obiectivă, şi anume cea a efectelor diferite produse de încheierea de admitere a suspendării judecării şi, respectiv, de cea de respingere a suspendării judecării cauzei. Curtea reţine, potrivit practicii sale constante, în strânsă corelare cu jurispru-denţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii şi al nedis-criminării nu are semnificaţia introducerii unei uniformizări a soluţiilor legislative, fiind posibilă aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care aceasta se justifică în mod obiectiv şi raţional (C.C., Decizia nr. 324/2002, M. Of. nr. 938 din 20 decembrie 2002).
Răspunde
 
# adriana 30-Ianuarie-2013
Acordul părţilor

Suspendarea legală facultativă a judecăţii, reglementată prin art. 244 C. proc. civ. nu este condiţionată de acordul părţilor, cum este necesar pentru suspendarea voluntară reglementată prin art. 242 C. proc. civ. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1238/2005, Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, p. 512.

Comisia constituită pe baza Legii nr. 18/1991

Depunerea unei cereri de restituire a dreptului de proprietate la Comisia constituită în baza Legii nr. 18/1991, nu poate duce la suspendarea din oficiu a cauzei, activitatea de analizare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a comisiei neputându-se confunda cu aceea de judecată la care fac referire dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. - C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 1150/1999, B.J./1999, p. 209.

Comisia de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci

Sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. nu este limitată la cauzele aflate pe rolul unei instanţe de judecată, în considerarea cărora ar putea fi dispusă măsura suspendării judecăţii în speţă.

în absenţa unei asemenea precizări explicite, care ar fi atras o interpretare literală a normei, noţiunea de „judecată” trebuie interpretată teleologic în sensul de jurisdicţie, în considerarea finalităţii procedurii şi a regulilor ce o guvernează.

Procedura derulată în faţa Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci are caracter jurisdicţional, fiind asimilată activităţii de judecată, după cum se deduce din Regula 46
din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, ce face trimitere la prevederile Codului de procedură civilă.

Astfel, este legală întreruperea temporară a cursului judecăţii pendinte până la finalizarea acestei proceduri jurisdicţionale. - C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 82/R/2005, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2005, p. 549.

Condiţia urmăririi penale

1. Simplul fapt că se efectuează cercetări pentru soluţionarea plângerii penale, nu constituie un indiciu cu privire la săvârşirea infracţiunii, atâta timp cât nu s-a declanşat urmărirea penală, ci reprezintă doar o simplă ipoteză, o eventualitate care nu face aplicabile dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 309/1999, nepublicată.

2. Cercetările penale efectuate împotriva unui gestionar al pârâtei în legătură cu o cantitate de produse agricole livrată de reclamantă nu justifică suspendarea judecăţii pricinii care are ca obiect plata preţului acestor produse. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 7221/2001, Pandectele române nr. 3/2003, p. 80.

Contestarea taxei judiciare de timbru

Rezolvarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei de obligare la plata taxei judiciare de timbru, luată de instanţa de apel, este o chestiune prealabilă, care avea influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus judecăţii, deoarece urmează a se stabili dacă acest drept poate fi exercitat cu sau fără plata taxei judiciare de timbru. în mod corect instanţa a oprit cursul judecăţii până la soluţionarea definitivă a contestaţiei privind achitarea taxei judiciare de timbru. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1944/

2000, Pandectele române nr. 2/2001, p. 144.

Irevocabilitatea măsurii suspendării

Odată luată măsura nu se mai poate reveni asupra ei, căci dispoziţiile alineatului ultim al art. 244 C. proc. civ. au un evident caracter imperativ, impunând ca starea de suspendare să dureze până la pronunţarea hotărârii irevocabile în cealaltă pricină. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2937/2000, B.J./2000, p. 198.

Lipsa înrâuririi hotărâtoare

1. Cum judecata penală în care s-a constituit parte civilă şi apelantul reclamant, dar vizând alte pretenţii decât cele deduse judecăţii la secţia comercială, nu are o înrâurire directă asupra acestuia din urmă, nu se poate dispune suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. - C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 11/1999, Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anul 1999, p. 228.

2. Pentru a suspenda judecata, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu este suficientă începerea urmăririi penale, ci trebuie întrunită cumulativ şi cealaltă condiţie, respectiv, infracţiunea pentru care
s-a început urmărirea penală să aibă înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză. Această condiţie nu este îndeplinită când actele ilegale comise de autorul infracţiunii nu pot avea influenţă asupra titlului executor ce este opozabil indiferent de aceste acte. - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 223/ 2005, B.J./2005, p. 489.

O altă acţiune în curs

1. Chiar dacă între părţi mai există un proces, pornit ulterior suspendării pricinii, şi care ar putea influenţa dreptul dedus judecăţii, acest proces nu prilejuieşte de drept suspendarea judecăţii, din moment ce măsura suspendării nu a fost determinată de chestiunea prealabilă ce face obiectul lui. El poate constitui doar temei pentru o nouă suspendare, după repunerea cauzei pe rol, deoarece suspendarea, fiind facultativă, numai instanţa la care procesul este în curs de desfăşurare poate aprecia dacă se impune o nouă suspendare a judecăţii. - C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 611/1999, Jurisprudenţa pe anul 1999, p. 177.

2. Nu se poate reţine că dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, în sensul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în situaţia în care celălalt dosar are acelaşi obiect cu cererea reconvenţională formulată în dosarul a cărui judecată se solicită a fi suspendată. - C.A. Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 419/1999, B.J./1999, p. 89.

3. Cu toate că soluţionarea unui alt litigiu pendinte, între aceleaşi părţi, având ca obiect anularea mărcii Z.R, înregistrată pe numele reclamantului, influenţează pricina privind interzicerea folosirii de către pârâte a aceleiaşi mărci, în sensul că eventuala anulare a mărcii printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, cu efecte retroactive, ar conduce la ne-îndeplinirea cerinţelor acţiunii în contrafacere, măsura suspendării legale prevăzute de art. 244 C. proc. civ. are caracter facultativ, astfel încât adoptarea sa depinde de aprecierea instanţei de judecată, care are în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii. Astfel, interesul protejării dreptului la marcă este prioritar faţă de cel al ocrotirii drepturilor virtuale pretinse de terţi asupra aceluiaşi semn sau al unui semn similar, pentru care recunoaşterea legală operează abia ulterior potenţialei anulări a mărcii. Până în acel moment, dreptul obţinut prin înregistrare se impune a fi protejat ca atare, prin repararea prejudiciului eventual încercat şi evitarea amplificării acestuia, rezultat ce nu ar putea fi atins în cazul întreruperii cursului judecăţii; dimpotrivă, atare măsură ar prelungi sine die procesul al cărui scop este acela de a se stopa faptele păgubitoare ale terţului. -C.A. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 1320/2004, Practică judiciară civilă pe anii2003-2004, p. 525.

4. împrejurarea că, printr-o cerere care formează obiectul altui dosar, contestatorii solicită constatarea nulităţii absolute a trei acte adiţionale la contractul de împrumut garantat de ei nu justifică sus-
pendarea judecăţii contestaţiei la executarea silită a obligaţiilor stabilite exclusiv prin contractul de împrumut, deoarece soluţia din acel dosar nu poate influenţa soluţionarea contestaţiei. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 7230/2001, BJ./1990-2003, p. 919.

5. Măsura suspendării soluţionării contestaţiei împotriva deciziei OSIM privind înscrierea cesiunii mărcii pe numele adjudecatarului, în baza art.

244 alin. (1) C. proc. civ., este legală şi temeinică, în condiţiile existenţei altor cereri având ca obiect lămurirea titularului dreptului asupra mărcii. Dreptul adjudecatarului nu este consolidat prin epuizarea căilor de atac şi a procedurilor declanşate împotriva titlului său, astfel încât contestaţia formulată urmăreşte temporizarea înscrierii cesiunii mărcii pe numele acestuia şi, prin aceasta, împiedicarea producerii efectului opozabilităţii faţă de terţi şi recunoaşterii depline a drepturilor exclusive ale adjudecatarului asupra mărcii în discuţie. Legitimitatea măsurii derivă din evitarea unui proces ulterior între aceleaşi părţi. - C.A. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 1368/2004, Practică judiciară civilă pe anii 2003-2004, p. 523.

Prejudicierea prin suspendare

în condiţiile concrete ale unui caz, se va examina dacă nu cumva suspendarea judecăţii, cu consecinţa întârzierii soluţionării pe fond a unei cauze, poate prejudicia grav pe oricare dintre părţi. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 322/2002, B.JJ1990-2003, p. 919. *1* Prepuşi cercetaţi penal

Faptul că cei doi angajaţi ai reclamantei sunt cercetaţi penal pentru cauzarea debitelor reţinute în proce-sul-verbal de control financiar, nu justifică suspendarea acţiunii de contencios administrativ conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Procesul-verbal contestat stabileşte datorii către bugetul statului în sarcina persoanei juridice, societatea comercială reclamantă, iar nu în sarcina persoanelor fizice cercetate penal. Obligaţiile astfel stabilite sunt în sarcina reclamantei. In măsura în care în procesul penal se va reţine vinovăţia inculpaţilor în producerea acestor prejudicii, se va constata că ele sunt acoperite de societatea comercială în baza procesului-verbal reclamanta se va despăgubi de la făptuitori, aceasta numai în situaţia în care acţiunea de contencios administrativ a reclamantei va fi respinsă. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1890/1998, Dreptul nr. 5/1999, p. 150.

Procedură notarială

Dezbaterea succesiunii în faţa notarului nu poate fi asimilată cu o judecată, deoarece notarul nu este instanţă judecătorească. Prin urmare, o instanţă nu poate să suspende judecata pricinii pe motiv că nu s-a terminat dezbaterea succesorală la notar. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1044/1972, I.G. Mihuţâ, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1969-1975, p. 371, nr. 111.

Suspendare. Cerinţa competenţei instanţei

Numai după ce apreciază că are competenţă materială, instanţa se poate pronunţa asupra cererii de suspendare conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. - C.A. Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 158/2000.
Răspunde
 
# adriana 30-Ianuarie-2013
„Nu există un temei de suspendare a judecăţii ordonanţei pre-şedinţiale în condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea procesului asupra fondului, de vreme ce procedura ordonanţei preşedinţiale se caracterizează prin urgenţă.” - I. Leş, Din practica Tribunalului judeţean Sibiu în materia dreptului procesual civil, Studii şi cercetări juridice nr. 3/1987, p. 262.

„Nu poate fi dispusă suspendarea judecăţii acţiunii posesorii până la soluţionarea acţiunii în revendicare a imobilului.
Soluţia se impune întrucât în cadrul procedurii de soluţionare a acţiunilor posesorii instanţa nu cercetează fondul dreptului subiectiv, ci doar aparenţa acestuia, deoarece acţiunile posesorii sunt destinate să apere posesia ca simplă stare de fapt. Aşa fiind, rezolvarea acţiunii posesorii nu depinde de soluţia ce urmează să fie pronunţată în petitoriu,” -1. Leş, Din practica Tribunalului judeţean Sibiu în materia dreptului procesual civil, Studii şi cercetări juridice nr. 3/1987, p. 262-263.
Răspunde
 
# adriana 30-Ianuarie-2013
1. Textul consacră două cazuri de suspendare facultativă a judecăţii, de vreme ce instanţa „poate" suspenda judecata.

2. Pentru a se dispune suspendarea potrivit pct. 1 sunt necesare două condiţii cumulative:

a) soluţia dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar. Chestiunea prejudicială este acea problemă care trebuie rezolvată de instanţa competentă, în prealabil şi în mod irevocabil, urmând să fie invocată cu putere de lucru judecat în orice alt proces.

„Obiectul unei alte judecăţi"

A forma „obiectul unei alte judecăţi", înseamnă că problema cu valoare de chestiune prejudicială este cercetată de o instanţă judecătorească sau de un organ de jurisdicţie;

b) procesul care are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, să nu fi fost el însuşi suspendat.

3. Suspendarea potrivit pct. 2 poate fi dispusă atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Dacă nu s-a început urmărirea penală ci se efectuează numai cercetări pentru soluţionarea plângerii penale, nu se poate dispune suspendarea.

In privinţa corelaţiei dintre art. 244 pct. 2 şi art. 19 alin. (2) C. proc. pen., s-a arătat0 că textul din Codul de procedură penală are în vedere situaţia în care se solicită repararea pagubei cauzată prin infracţiune, iar suspendarea judecăţii înaintea instanţei civile se dispune dacă instanţa penală a fost sesizată anterior sesizării instanţei civile sau, cel puţin, dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare. Dacă nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, suspendarea judecăţii poate fi dispusă potrivit art. 244 pct. 2.

4. Deşi potrivit alin. (2) suspendarea durează până în momentul în care hotărârea pronunţată în cauza care a determinat suspendarea a devenit irevocabilă, trebuie avut în vedere că hotărârea penală nu dobândeşte o asemenea calitate.

Art. 416, 4161 şi 417 C. proc. pen. enumera cazurile în care hotărârea penală devine definitivă.

5. Nu este posibilă suspendarea judecăţii pricinii, conform art. 244 pct. 1 până la soluţionarea dosarului înaintat Curţii Europene a Drepturilor Omului.

în condiţiile art. 26 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Comisia Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi sesizată -pentru a examina cererile introduse potrivit art. 24, în vederea sesizării, la rândul ei, a Curţii Europene a Drepturilor Omului conform art. 48 lit. a)- decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum este stabilit conform principiilor de drept internaţional general recunoscute şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive.

Textul consacră, în termeni imperativi, principiul subsidiarităţii sesizării Curţii, care poate avea loc numai după parcurgerea tuturor căilor de atac recunoscute de dreptul intern într-un litigiu. în temeiul acestui principiu, instanţele naţionale au datoria să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care Convenţia le reglementează şi numai în măsura în care nu se asigură repararea acestora în sistemul naţional de drept al statului se va declanşa procedura în faţa Curţii Europene.

Pct. 1 al art. 244 nu poate fi interpretat în sensul că soluţia dată de instanţa naţională depinde de modul de rezolvare a plângerii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Textul are în vedere ipoteza în care dezlegarea unei pricini aflate pe rolul instanţei naţionale atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care formează obiectul unei alte judecăţi tot pe rolul instanţelor naţionale.

înainte de aplicarea unei sancţiuni supranaţionale, statul în cauză trebuie să aibă posibilitatea să remedieze situaţia litigioasă în cadrul sistemului său intern. în cazul în care situaţia litigioasă a fost remediată de instanţele naţionale, partea care a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu mai are calitatea de victimă. De aceea, dacă instanţa naţională ar dispune suspendarea judecăţii pricinii pentru că o parte a sesizat Curtea Europeană, nu mai există posibilitatea remedierii eventualelor încălcări.

6. Judecata se va relua, la cererea părţii interesate, dar numai după ce hotărârea pronunţată în procesul care a determinat suspendarea a rămas irevocabilă (respectiv, definitivă, în materie penală), ori s-a pronunţat o soluţie definitivă de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale;

în acest caz, la redeschiderea judecăţii nu se datorează taxă judiciară de timbru
Răspunde
 
# adriana 30-Ianuarie-2013
Comentarii Art. 244^1

1. Faptul că în alin. (1) nu se menţionează în mod expres că poate fi atacată numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea, nu înseamnă că textul este aplicabil şi încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare. Aceasta deoarece în alin. (2) este precizată perioada în care se poate exercita recursul: cât timp durează suspendarea.

încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată numai odată cu fondul.

2. împrejurarea că textul derogă de la art. 301 în ce priveşte durata termenului de recurs, nu înseamnă că încheierea nu trebuie comunicată părţilor. De această dată, comunicarea nu marchează momentul de la care începe să curgă termenul de recurs, ci ea este necesară pentru ca partea interesată, cunoscând justificarea măsurii, să-şi poată motiva recursul.

3. Faţă de prevederile art. 303 alin. (1), s-ar putea considera că şi motivarea recursului poate fi făcută cât timp durează suspendarea astfel încât, practic, recurentul să nu poată fi sancţionat dacă nu-şi îndeplineşte obligaţia de motivare [art. 306 alin. (1)].

De vreme ce acest recurs se exercită în condiţiile art. 304' C. proc. civ., prin intermediul lui putându-se invoca orice motiv de nelegalitate şi netemeinicie, ar putea fi apropiat de calea de atac a apelului. Prin urmare, recursul ar trebui motivat cel mai târziu la prima zi de înfăţişare [art. 287 alin. (2)].

4. Apreciem că exercitarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea nu este condiţionată de respingerea cererii de repunere pe rol. Altfel spus, nu este necesar ca mai întâi să se ceară repunerea pe rol şi numai dacă se respinge această cerere să se exercite recurs. Termenul „atât", folosit în alin. (2) al art. 244^1, trebuie interpretat în sensul că ambele categorii de încheieri pot fi atacate cât timp durează suspendarea, şi nu în sensul că recursul se exercită împotriva celor două încheieri deodată.

5. încheierea poate fi atacată cu recurs şi în cazul în care au fost suspendate numai unele capete de cerere, iar nu judecata întregului proces.

Eventual, pentru a nu se întârzia judecata celorlalte cereri până la soluţionarea recursului, încheierea va fi întocmită în dublu exemplar şi vor fi depuse copii de pe dovezile administrate până la momentul suspendării, pentru a fi trimise la instanţa de recurs. Numai în măsura în care soluţia ce se va da unor cereri (suspendate sau nu) este influenţată (sau poate influenţa) de dezlegarea dată celorlalte, până la soluţionarea căii de atac nu se vor face acte de procedură în cauză ori se va trimite întregul dosar în recurs.
Răspunde
 
# Tudor Raneti 14-Octombrie-2013
Se poate observa limpede cum se uzurpa justitia prin acte de procedura care sunt un ghid, nicidecum un impediment pentru justitie. De exemplu, judecatorii considera ca este prioritar suspendarea in drept art. 155^1 pentru necomunicarea copiilor dupa chemarea in judecata fata de suspendarea in drept art. 244, ceea ce este aberant, fiindca reclamantul are dreptul sa modifice actiunea pana la primul termen de judecata (nu de infatisare), si prin urmare este obligat sa comunice copii degeaba de mai multe ori. Aceasta este cu atat mai relevant cu cat termenele sunt uriase. Judecatorii comit aceasta marsavie pentru ca art. 155^1 intra sub incidenta perimarii, pe cand art. 244 nu. Cu mentiunea ca nu exista institutia perimarii, tardivitatii, radierii s.a.m.d. in Constitutia Romaniei, singura referinta a vreunei institutii legate de termen, fiind justitia intr-un termen rezonabil, tocmai, fiindca termenele nu functioneaza in folosul infractorului ci in folosul cetateanului, altfel incalcandu-se dreptul la justitie
Răspunde