Art. 3 Codul muncii Principii fundamentale

Codul muncii actualizat 2020 - Legea 53/2003
CAPITOLUL II
Principii fundamentale

Art. 3

(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze.

(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.

(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.

← Art. 2 Codul muncii Domeniul de aplicare  Art. 4 Codul muncii Principii fundamentale →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 3 Codul muncii Principii fundamentale




Daniela gre 9.09.2020
Bună ziua vreau sa ma informați dacă se recuperează concediul medical!
Răspunde
pop mihaela 2.06.2014
contractul meu ind de munca este inregistrat cu data de 14.05.2014 si sint angajata din 19 .05 2014 vreau sa stiu de la ce data sint platita din 14 sau din 19
Răspunde
Vali 20.06.2014
Plata se face potrivit pontajului.
Răspunde
gabriela avram 1.05.2012
Textul de mai sus (ca şi cel constituţional - art. 41 alin. 1) nu proclamă în mod direct dreptul la muncă, aşa cum o fac importante documente internaţionale (Declaraţia universală a drepturilor omului - art. 23 pct. 1, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale - art. 6 pct. 1, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - art. 15 alin. 1).

România, ca stat membru al Uniunii Europene, ar trebui să coreleze atât dispoziţia constituţională (art. 41 alin. 1), cât şi pe cea din Codul muncii (art. 3 alin. 1) cu art. 15 alin. 1 din Carta drepturilor
Citește mai mult fundamentale a Uniunii Europene,2 potrivit căreia „orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber".

Dreptul la muncă presupune, pe de o parte, posibilitatea fiecăruia de a desfăşura o activitate profesională, la alegerea sa, iar, pe de altă parte, constă în interdicţia obligaţiei de a munci.

în sens larg, el include libertatea alegerii profesiei, a ocupaţiei, a locului de muncă, salarizarea, dreptul la negocieri colective şi individuale, stabilitatea în muncă, protecţia socială a muncii.

în sens restrâns, în condiţiile economiei de piaţă, el este conceput ca incluzând, în principal, libertatea muncii.

De reţinut este că acel contract încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor privind libertatea muncii sau neîngrădirea dreptului la muncă este nul de drept.
Răspunde