Art. 272 Noul cod civil Vârsta matrimonială Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei Încheierea căsătoriei
| Comentarii |
|
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Art. 272
Vârsta matrimonială
(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.
(3) Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
(4) De asemenea, în condiţiile art. 398, este suficientă încuviinţarea părintelui care exercită autoritatea părintească.
(5) Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
| ← Art. 271 Noul cod civil Consimţământul la căsătorie... | Art. 273 Noul cod civil Bigamia Condiţiile de fond pentru... → |
|---|
1. Obligaţia de a respecta vârsta legală la căsătorie nu constituie refuz al recunoaşterii dreptului la căsătorie, chiar dacă religia părţilor interesate autorizează căsătoria la o vârstă inferioară celei legal prevăzute (Com.E.D.O., Khan c. Regatului Unit, 7 iulie 1986, în C. Bîrsan, Convenţia europeană, 2010, p. 912).
2. în raport de dispoziţiile art. 12 din Convenţia europeană, dreptul la căsătorie nu include în conţinutul său şi dreptul la căsătoria postumă, care poate fi dorită de o persoană care supravieţuieşte aceleia cu care intenţiona să se căsătorească (C.E.D.O., M. c.
Citește mai mult
Republicii Federale Germania, 13 decembrie 1984, în C. Bîrsan, Convenţia europeană, 2010, p. 912).3. Având în vedere actele depuse de petenta minoră la dosar, respectiv certificatul său de naştere, declaraţia dată de mama petentei, prin care se declară de acord cu încheierea căsătoriei minorei, certificatul medico-legal prin care se concluzionează că petenta minoră prezintă o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare căsătoriei, instanţa, în baza art. 272 alin. (2) NCC, a admis cererea petentei şi, în consecinţă, a autorizat încheierea căsătoriei minorei (Jud. Nâsâud, înch. civ. nr. 2750/2011, nepublicatâ).
4. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile noului Cod civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse sau săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Potrivit art. 272 alin. (1) şi
(2) NCC, căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani, dar, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. în cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului. Conform art. 229 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 107 NCC, până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, atribuţiile acesteia, prevăzute de noul Cod civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate de minori şi familie. în condiţiile în care relaţia de dragoste a minorei a devenit de notorietate într-o comunitate mică cum este aceea de la sat, existând atât încuviinţarea părinţilor minorei, cât şi avizul medical, văzând şi concluziile anchetei sociale, instanţa a apreciat asupra interesului superior al minorei şi, constatând că există motive temeinice pentru încheierea căsătoriei, a admis cererea şi a dispus autorizarea încheierii căsătoriei minorei înainte de împlinirea vârstei de 18 ani (Jud. Beclean, sent. nr. 1825/2011, nepublicatâ).
5. în condiţiile în care minora se află în prezent într-o relaţie de concubinaj, locuind împreună cu concubinul de aproximativ 1 an, şi este însărcinată, aşa cum rezultă din ancheta socială întocmită de Primărie, instanţa apreciază că este în interesul minorei oficializarea căsătoriei dintre cei doi, pentru ca aceasta să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile conferite de lege şi care izvorăsc din relaţiile de familie. Având în vedere certificatul medico-legal emis de serviciul medico-legal judeţean, prin care s-a concluzionat că minora are o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare pentru încheierea căsătoriei, aceasta având în prezent vârsta de 16 ani, precum şi acordul părinţilor săi, exprimat prin declaraţiile date în faţa secretarului comunei, fiind îndeplinite astfel condiţiile cerute de lege, instanţa a admis cererea petentei şi a autorizat încheierea căsătoriei acesteia cu concubinul (Jud. Bistriţa, s. civ., înch. nr. 9282/2011, nepublicatâ). Notă. în acelaşi sens, Jud. Bistriţa, s. civ., înch. nr. 9293/2011, nepublicată.
6. Raportat la starea de fapt reţinută (petenta a împlinit vârsta de 16 ani; conform actelor medico-legale şi constatărilor anchetei sociale, minora locuieşte în relaţii de concubinaj, prezentând o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare pentru încheierea căsătoriei; declaraţia reprezentantei sale legale atestă existenţa consimţământului pentru încheierea căsătoriei), prin prisma dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 272 NCC, ale cărui cerinţe sunt îndeplinite (un aviz medical; consimţământul reprezentantei legale a minorei şi prin corelare cu atributul de încredinţare reţinut din sentinţa de divorţ; autorizarea instanţei de tutelă), instanţa a apreciat ca întemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect autorizarea instanţei de tutelă privind încheierea căsătoriei fixate în data de 29.10.2011, dintre petenta minoră şi concubin (Jud. Nâsâud, sent. civ. nr. 2941/2011, nepublicatâ). Notă. în acelaşi sens, Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 2945/2011, nepublicată.
7. Potrivit art. 338 alin. (1) C. proc. civ., normele privind procedura necontencioasă se întregesc cu dispoziţiile de procedură contencioasă,în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Spre deosebire de recursul declarat împotriva încheierii prin care se încuviinţează
o cerere necontencioasă, care, potrivit art. 336 alin. (5) C. proc. civ., se judecă în camera de consiliu, dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase prevăzute în cartea a lll-a a acestui act normativ nu arată dacă judecata în primă instanţă a cererii se face în şedinţă publică sau în camera de consiliu. în aceste condiţii, conform art. 338 alin. (1), sunt aplicabile dispoziţiile de procedură contencioasă, respectiv prevederile art. 121, care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Şedinţele de judecată - precizează art. 127 din Constituţia României - sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. Publicitatea şedinţelor de judecată este consacrată şi de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată. Potrivit art. 121C. proc. civ.: „Şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel. Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. în acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele. Hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică". Publicitatea dezbaterilor reprezintă unul dintre principiile de bază ale procedurii judiciare şi tocmai datorită acestui fapt ea este consacrată şi în mai multe documente internaţionale ratificate de România: art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Cum principiul publicităţii este un principiu de bază al procesului civil şi cum acest principiu nu este potrivnic dispoziţiilor generale privitoare la procedurile necontencioase prevăzute în cartea a lll-a a Codului de procedură civilă, el se aplică şi acestor proceduri, cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel. Chiar dacă recursul declarat împotriva încheierii prin care se încuviinţează cererea necontencioasă se judecă în camera de consiliu, potrivit art. 336 alin. (5) C. proc. civ., fiind vorba despre o excepţie în raport cu principiul publicităţii, această excepţie nu poate fi extinsă sau aplicată prin analogie la judecata în primă instanţă a cererilor respective. Deoarece în cadrul dispoziţiilor generale privitoare la procedurile necontencioase nu există nicio normă derogatorie cu privire la judecarea cererilor în camera de consiliu, cu excepţia căii de atac a recursului, care urmează regulile prevăzute de art. 336 alin. (5) C. proc. civ., normă procedurală de strictă interpretare, cererile necontencioase trebuie judecate în primă instanţă în şedinţă publică, potrivit art. 121 alin. (1), afară de cazurile când legea dispune altfel (I.C.C.J., S.U., dec. nr. XV/2008, M. Of. nr. 866/2008).
2. Ca principiu, o persoană se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care nu a împlinit vârsta de 18 ani, dar are împlinită vârsta de 16 ani, se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor ori, după caz, a tutorelui ori, dacă nu există părinţi şi nici tutore, a persoanei sau autorităţii care a fost abilitată să exercite autoritatea
Citește mai mult
părintească şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul minorul.3. încheierea valabilă a căsătoriei de către minor este supusă următoarelor condiţii: a) minorul are împlinită vârsta de 16 ani; b) există motive temeinice; c) există un aviz dat de un medic, care să ateste împrejurarea specială în care se află persoana; d) există încuviinţarea părinţilor, tutorelui, persoanei sau autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti, după caz, şi autorizarea instanţei de tutelă (judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul minorul).
4. Dreptul părinţilor de a încuviinţa căsătoria copilului este o componentă a ocrotirii părinteşti.
5. în practica judiciară au fost apreciate ca motive temeinice: boala, starea de graviditate a femeii, ceea ce infirmă prezumţia de impubertate; relaţiile intime notorii ale bărbatului cu femeia cu care vrea să se căsătorească; naşterea unui copil de femeie; faptul că femeia a fost victima unui viol şi doreşte să se căsătorească cu autorul violului (/. Imbrescu, E. Imbrescu, Opinii - parţial critice - asupra practicii administrative cu privire la încheierea căsătoriei de către minorii cu vârsta de 16 ani împliniţi, în Dreptul nr. 9/2011, p. i56).
6. Avizul medical are menirea de a atesta starea de sănătate a minorului care doreşte să se căsătorească, gradul de maturitate fiziologică, psihică, intelectuală, elemente ce asigură exprimarea consimţământului liber, care permit asumarea îndatoririlor specifice căsătoriei, cu toate consecinţele care decurg din încheierea acestui act juridic. Un asemenea aviz este prealabil încuviinţării părinţilor sau tutorelui, după caz, şi nu înlătură prezentarea certificatelor medicale privind starea sănătăţii, atunci când, pentru motive temeinice, unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente pentru a face declaraţia de căsătorie [art. 45 alin. (2) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011 (M. Of. nr. 151/2011)].
7. în ceea ce priveşte forma consimţământului dat de părinţi, tutore, alte persoane sau autorităţi abilitate să exercite drepturile părinteşti, în doctrină s-a arătat că exprimarea consimţământului trebuie să aibă loc prin declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă competent să încheie căsătoria (/. Imbrescu, E. Imbrescu, loc. cit., p. 158).
Conform art. 46 alin. (1) din Metodologie, încuviinţarea căsătoriei minorilor de către părinţi ori, după caz, de către tutore se face printr-o declaraţie dată la S.P.C.LE.P. (serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor) sau primăria competentă odată cu declaraţia de căsătorie. Dacă părinţii ori, după caz, tutorele locuiesc/locuieşte în altă localitate decât cea în care se încheie căsătoria, încuviinţarea se dă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din localitatea de domiciliu a acestora, care o înaintează de îndată la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei competente pentru încheierea căsătoriei ori se poate prezenta o declaraţie pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte că părintele este de acord cu încheierea căsătoriei de către copilul său minor, care a împlinit vârsta de 16 ani.
8. Consimţământul se exprimă odată cu depunerea declaraţiei de căsătorie. Dacă părintele sau persoana chemată să-şi exprime consimţământul locuieşte în altă localitate decât cea unde se va oficia căsătoria, declaraţia din care rezultă că este de acord cu încheierea căsătoriei se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanei (sau la primărie, unde nu există un asemenea serviciu) din localitatea unde locuieşte persoana a cărei încuviinţare se solicită, urmând ca aceasta să fie trimisă serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanei (sau la primărie, unde nu există un asemenea serviciu) din localitatea unde urmează a se încheia căsătoria.
9. Persoana chemată să dea încuviinţarea legală, aflată în străinătate, poate să-şi exprime consimţământul printr-o declaraţie autentificată dată în faţa unui notar de la locul unde se află sau a reprezentantului diplomatic sau consular al României din ţara respectivă.
10. Dacă unul dintre părinţi refuză încheierea căsătoriei (se opune acesteia), divergenţa dintre părinţi se va soluţiona de instanţa de tutelă (judecătoria de la domiciliul pârâtului -părintele care se opune încuviinţării), ţinând seama de interesul minorului. Ca atare, dacă raportat la acest interes superior al copilului, refuzul încuviinţării încheierii căsătoriei este abuziv, instanţa de tutelă (sesizată de minorul care a împlinit 16 ani, asistat de reprezentantul său legal, cu acţiunea prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului părintelui care se opune) va da o hotărâre prin care va suplini consimţământului părintelui care refuză să consimtă benevol la încheierea căsătoriei. Dimpotrivă, ori de câte ori se constată că refuzul este justificat, instanţa va respinge cererea de suplinire a consimţământului la căsătorie, astfel că în această situaţie căsătoria nu se va putea încheia.
11. în ipoteza în care unul dintre părinţii minorului este decedat, dispărut, pus sub interdicţie, în imposibilitate fizică sau psihică de a-şi exprima consimţământul, încuviinţarea se dă numai de celălalt părinte. în schimb, părintele decăzut din drepturile părinteşti păstrează dreptul de a încuviinţa căsătoria copilului său, câtă vreme sancţiunea decăderii din drepturi nu este enumerată printre cazurile în care nu este necesar acordul părintelui la căsătoria minorului său.
12. Părinţii îşi pot revoca consimţământul la căsătorie până la momentul încheierii acesteia.
13. Autorizarea cerută instanţei de tutelă, care se exprimă pentru fiecare minor în parte, în cazul în care ambii viitori soţi sunt minori, are rolul de a confirma existenţa motivelor temeinice ce justifică încheierea căsătoriei, precum şi respectarea drepturilor copilului.
14. în literatura juridică s-a subliniat faptul că aceste condiţii nu trebuie îndeplinite de minorul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu ca efect al unei căsătorii anterioare, desfăcute sau anulate, acesta fiind în situaţia viitorului soţ care a împlinit vârsta de 18 ani (7! Bodoaşcâ, Examen de ansamblu şi observaţii critice privind familia şi căsătoria în reglementarea noului Cod civil, în Dreptul nr. 1/2009, p. 25-26).
15. în ceea ce priveşte minorul căruia i s-a recunoscut capacitate deplină de exerciţiu anticipată, în baza art. 40 NCC, suntem de părere că, odată recunoscută deplina capacitate de exerciţiu, minorul va putea încheia singur o căsătorie, ca de altfel orice alt act juridic civil, fără a avea nevoie de încuviinţările şi autorizările prevăzute de lege.
16. S-a exprimat şi opinia în sensul că minorul care a dobândit capacitate de exerciţiu anticipată are nevoie de încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, a persoanei sau autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti (£. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 26).
17. Cererea de autorizare se soluţionează de instanţa de tutelă, adică judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul minorului care doreşte să se căsătorească. Cererea se soluţionează cu ascultarea obligatorie a minorului, conform art. 264 NCC. Calitatea procesuală activă revine minorului care doreşte să se căsătorească, care la momentul la care solicită autorizarea este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fiind necesar ca acesta să fie asistat de reprezentantul său legal. Cererea se soluţionează în cadrul unei proceduri necontencioase, printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică, supusă numai căii de atac a recursului, care se judecă în camera de consiliu, conform art. 336 alin. (5) C. proc. civ.
18. Cu privire la judecata în primă instanţă în procedura necontencioasă, în literatura juridică a fost criticată o soluţie a practicii judiciare, care a autorizat căsătoria unui minor de 17 ani soluţionând o asemenea cerere în şedinţă publică. S-a arătat că soluţia este greşită întrucât, fiind vorba de o procedură necontencioasă, soluţionarea cauzei are loc în camera de consiliu (0. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 62, nota de subsol 6).
în ceea ce ne priveşte, apreciem că soluţia practicii de judecare a unei cereri de autorizare în şedinţă publică este corectă. Prin Decizia nr. XV/2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii (M. Of. nr. 866/2008), s-a statuat că dispoziţiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la judecata în şedinţă publică se interpretează în sensul că sunt aplicabile şi la judecata în primă instanţă a cererilor privitoare la procedurile necontencioase, cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel.
19. în cazul în care căsătoria urmează să fie încheiată între cetăţeni români, pe o navă română aflată în afara graniţelor ţării, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei. Comandantul navei eliberează persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în ţară înaintează prin căpitănia portului un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor al Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă (art. 8 din Legea nr. 119/1996, republicată).
20. Legea stabileşte vârsta minimă de căsătorie, însă nu precizează vârsta până la care se poate încheia o căsătorie, astfel încât căsătoria se poate realiza chiar la extremă bătrâneţe. Legea nu exclude nici încheierea căsătoriei inextremis vitae - în pragul morţii, fiind vorba de situaţii în care de regulă sunt legalizate situaţii preexistente, cum ar fi o relaţie de concubinaj de lungă durată. Doctrina franceză admite şi căsătoria postumă, în cazuri excepţionale, cu condiţia însă ca viitorul soţ, care a încetat din viaţă, să fi îndeplinit formalităţile necesare
încheierii căsătoriei, iar consimţământul său să nu fie echivoc. Autorizaţia pentru o astfel de căsătorie este dată de preşedintele republicii, pentru motive grave, fără a fi supusă vreunui control judecătoresc. O asemenea căsătorie nu produce consecinţe matrimoniale şi nici nu creează drepturi succesorale (A. Benabent, Droit civil, La familie, 8"” ed., Litec, Librairie de la Cour de Cassation, Paris, 1997, p. 65-66).
21. Aşa cum legea nu stabileşte o vârstă maximă pentru încheierea căsătoriei, nu stabileşte nici o diferenţă de vârstă maximă între viitorii soţi. Teoretic, căsătoria se poate încheia oricare ar fi diferenţa de vârstă între soţi. Desigur, o diferenţă prea mare ar constitui un indiciu că se doreşte încheierea unei căsătorii fictive.
22. Diferenţa de sex şi vârsta matrimonială se dovedesc prin certificatele de naştere în original sau copii legalizate, care se ataşează la declaraţia de căsătorie, precum şi prin actele de identitate.
23. Sancţiunea încheierii căsătoriei fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, după caz, respectiv fără autorizarea instanţei de tutelă este nulitatea relativă a căsătoriei, expres reglementată de art. 297 NCC, text cu care trebuie coroborată norma analizată.
24. Sancţiunea încheierii căsătoriei de un minor care nu a împlinit 16 ani este nulitatea absolută a căsătoriei, expres prevăzută de art. 294 alin. (1) NCC, nulitate care însă poate fi acoperită dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de constatare a nulităţii ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a rămas însărcinată ori a născut un copil. Rezultă a contrario că acoperirea nulităţii nu intervine atunci când numai unul dintre soţi a împlinit 18 ani până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de constatare a nulităţii, iar celălalt soţ nu este în situaţia specială prevăzută de art. 294 alin. (2) NCC, aceea de graviditate sau de părinte al unui copil.
25. Valabilitatea căsătoriei din perspectiva respectării condiţiei vârstei matrimoniale la încheierea unei căsătorii anterior datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil, se apreciază în raport de dispoziţiile legii în vigoare la data încheierii căsătoriei, adică în raport de prevederile Codului familiei, conform art. 25 din Legea nr. 71/2011. Ca atare, atunci când căsătoria s-a încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007, de modificare a Codului familiei, adică anterior datei de 8 noiembrie 2007, de o minoră care a împlinit vârsta de 15 ani, cu autorizările prevăzute de lege, aceasta este valabilă, fiind respectate prevederile art. 4 din Codul familiei, în forma în vigoare la momentul încheierii căsătoriei. Căsătoria încheiată după data de 1 octombrie 2011 este supusă condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de noul Cod civil.
Citește mai mult
tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.Prin excepţie, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători, dar numai cu aviz medical şi cu dublă încuviinţare: încuviinţarea ocrotitorului legal şi autorizarea instanţei de tutelă.