Art. 375 Noul cod civil Condiţii Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

CAPITOLUL VII
Desfacerea căsătoriei

SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ

Art. 375

Condiţii

(1) Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.

(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5).

(3) Dispoziţiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 375 Noul cod civil Condiţii Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

Comentarii despre Art. 375 Noul cod civil Condiţii Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

     

# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Notarul public este competent, alături de cazul prevăzut de art.375 alin. (1) noul cod civil (divorţul prin acord fără copii minori) să constate desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi atunci când
există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei, care sunt ai ambilor soţi sau adoptaţi de ambii soţi, numai dacă există acordul expres al soţilor asupra următoarelor aspecte:
– numele de familie pe care urmează să-l poarte soţii după divorţ
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi;
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare copil;
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copiilor.
Aceste condiţii sunt cumulative.

Dacă din raportul de anchetă psihosocială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5) NCC, caz în care notarul public întocmeşte încheierea de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă părţile la instanţa de judecată.

În procedura constatării divorţului prin acordul soţilor, când există copii minori, este obligatoriu să se realizeze raportul de anchetă psihosocială.

Dacă nu se realizează acordul părinţilor asupra unuia sau a tuturor acestor aspecte, notarul public emite încheierea de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă părţile la instanţa de judecată.

Procedura divorţului când există copii minori este următoarea:
1. Cererea de divorţ se depune la notarul public de soţi împreună.
Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune şi prin mandatar cu procură specială autentică. Reprezentarea convenţională este admisă doar la depunerea cererii de divorţ.
Este admisibilă reprezentarea şi la depunerea cererii de divorţ fără copii minori.

Procura autentică de reprezentare trebuie să conţină elementele esenţiale de învestire şi să consemneze că există acordul soţilor cu privire la toate elementele care atrag competenţa notarului public.
2. După ce notarul public constată că a fost legal învestit, acordă un termen de reflecţie de 30 de zile şi solicită îndeplinirea forma lităţilor necesare în legătură cu minorul: anchetă psihosocială, audiere minor în condiţiile art. 264 NCC. Termenul de 30 de zile se calculează conform Codului de procedură civilă.

3. La expirarea termenului de 30 de zile, părţile se prezintă personal la notarul public. Dacă acestea stăruie în cererea de divorţ şi celelalte condiţii sunt îndeplinite (inclusiv raportul de anchetă psihosocială şi audierea minorului), notarul public emite certificatul de divorţ fără a face menţiune în acesta despre vreo culpă.

4. Dacă la termenul acordat nu s-a depus raportul de anchetă psihosocială şi, din motive întemeiate, nu s-a putut audia minorul, la cererea ambilor soţi care stăruie în cererea de divorţ, se pot acorda şi alte termene, numai în vederea îndeplinirii celor două condiţii. Încheierile pentru acordarea unui alt termen nu pot avea ca motivare decât lipsa anchetei psihosociale şi/sau imposibi litatea audierii minorului.

Spre deosebire de divorţul cu copii minori, pentru divorţul fără copii minori se poate acorda un singur termen.

Procedurile care se vor îndeplini în cadrul divorţului cu minori se vor desfăşura în prezenţa ambilor soţi.

La audierea minorului se va ţine cont de următoarele reguli:
– va fi însoţit de ambii părinţi;
– audierea se va face în prezenţa ambilor părinţi;
– se va consemna de către notarul public declaraţia minorului, care va fi semnată atât de minor cât şi de părinţi.

Pentru pronunţarea divorţului cu minori, soţii trebuie să convină (de comun acord) şi asupra altor aspecte, referitoare la:
– numele de familie pe care îl vor purta după divorţ;
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi în comun (foarte important!);
– stabilirea locuinţei copilului după divorţ;
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil;
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copilului.

Pentru constatarea acordului asupra aspectelor menţionate mai sus, notarul public va autentifica convenţia soţilor, care va fi menţionată în certificatul de divorţ.

După stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copilului şi desfacerea căsătoriei prin emiterea certificatului de divorţ, notarul public
poate, în baza acordului foştilor soţi-părinţi ai minorului, să modifice cuantumul obligaţiei de întreţinere care a fost stabilită iniţial.

Criteriile de stabilire a pensiei de întreţinere sunt reglementate de art. 529–533 NCC.

Exemplu: „Având în vedere că din căsătoria ... au rezultat copii minori, pentru stabilirea contribuţiei de întreţinere/obligaţiei de întreţinere a minorului s-a încheiat actul autentificat sub nr. ..., care face parte integrantă din prezentul certificat.”

Orice modificare a convenţiei iniţiale cu privire la modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil şi stabilirea contribuţiei la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorului se poate face printr-o convenţie autentică, cu respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru prima convenţie (raportul de anchetă psiho socială, audierea minorului şi acordul părinţilor).

În procedura divorţului cu copii minori, competenţa de soluţionare a cererilor incidente divorţului care au fost rezolvate prin acord, odată cu pronunţarea divorţului, aparţine primului birou notarial sesizat care a emis certificatul de divorţ.

Competenţa de instrumentare a convenţiei prin care se modifică acordul părinţilor aparţine notarului public care a autentificat convenţia iniţială şi a eliberat certificatul de divorţ.
Răspunde
 
# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Legislaţie incidentă:

Potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

Dispoziţiile Codului civil privind divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil.
Răspunde
 
# doar eu 24-August-2013
Buna! Am fost casatorit cu un barbat timp de patru ani, acum suntem despartiti de trei ani, intre timp eu am intalnit pe alcineva cu jbare am si un copil tatal copilului a recunoscut copilul , e pe numele lui . Am bagat divortul acum si as vrea sa stiu daca ii putem face certificatul dupa divort?!
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
La starea civilă.
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Legea de aplicare: Art. 41. Dispoziţiile Codului civil privind divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil.

1. Alineatul (1) al normei reglementează atât divorţul pe cale administrativă, cât şi divorţul pe cale notarială.

2. Un astfel de divorţ poate fi pronunţat de notar (este vorba de divorţul pe cale notarială) sau de ofiţerul stării civile (este vorba de divorţul pe cale administrativă) dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii, respectiv: a) există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei, liber exprimat şi neviciat; b)doar pentru cazul divorțului prin stare civilă, nu există copii născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi (fie soţii nu au deloc copii împreună, fie aceştia sunt majori la data la care se solicită desfacerea căsătoriei - la notar se poate divorța atunci când există copiii minori); c) niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie judecătorească, având deci deplină capacitate de exerciţiu; d) căsătoria soţilor este valabil încheiată. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, desfacerea căsătoriei poate fi constatată fără intervenţia instanţei de judecată.

3. Alineatul (2) al textului analizat reglementează exclusiv divorţul pe cale notarială. Pentru pronunţarea divorţului pe această cale este necesară îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii, respectiv: a) existenţa acordului soţilor pentru desfacerea căsătoriei, liber exprimat şi neviciat; b) existenţa acordului soţilor cu copii minori născuţi din căsătoria lor, din afara căsătoriei sau adoptaţi asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor;

c) niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie judecătorească, având deci deplină capacitate de exerciţiu; d) căsătoria soţilor este valabil încheiată. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, desfacerea căsătoriei poate fi constatată, de asemenea, fără intervenţia instanţei de judecată.

4. întrucât textul art. 375 alin. (2) NCC se referă exclusiv la competenţa constatării divorţului prin acordul soţilor de notarul public, ofiţerul de stare civila nu poate constata divorţul prin acord în ipoteza în care soţii au copii minori născuţi din căsătoria lor, din afara căsătoriei sau adoptaţi.

5. Divorţul pe cale administrativă este de competenţa ofiţerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor. Divorţul pe cale notarială este de competenţa notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor.

6. Alegerea modalităţii de divorţ (pe cale administrativă ori pe cale notarială), alegerea organului notarial sau administrativ competent (de la locul încheierii căsătoriei sau de la ultima locuinţă comună a soţilor) revine soţilor, fiind lăsată la libera lor apreciere.

7. Soţii fără copii minori care doresc desfacerea căsătoriei prin acordul lor comun, fără intervenţia instanţei de judecată, sunt liberi să aprecieze şi să aleagă organul căruia îi adresează cererea de divorţ - notarul public sau ofiţerul de stare civila. O astfel de alegere nu există în ipoteza în care soţii au copii minori născuţi din căsătoria lor, din afara căsătoriei sau adoptaţi, când divorţul prin acord se constată numai de notarul public.

8. Conform art. 871 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, în forma modificată prin Ordinul nr. 81/C/2011 (M. Of. nr. 59/2011), la primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa teritorială. în cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou notarial, îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea, notarul public va proceda la înregistrarea cererii şi va pronunţa o încheiere de respingere a acesteia. în cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine, potrivit alin. (3) al art. 871, primului birou sesizat.

9. Prin sintagma „ultima locuinţă comună" se înţelege, potrivit art. 871 alin. (6) din Regulamentul modificat prin Ordinul nr. 81/C/2011, locuinţa în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, sau, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie pe propria răspundere, autentică, a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea de admitere a cererii de divorţ.

10. Se poate constata că, atunci când soţii nu au copii minori născuţi din căsătoria lor, din afara căsătoriei sau adoptaţi, suntem în prezenţa unei competenţe alternative, soţii putând alege între ofiţerul de stare civilă şi notar, respectiv între ofiţerul de stare civilă de la locul căsătoriei şi cel de la ultima locuinţă comună a soţilor, între notarul public de la locul căsătoriei şi cel de la ultima locuinţă comună a soţilor. Atunci când soţii au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, pot alege doar între notarul public de la locul căsătoriei şi cel de la ultima locuinţă comună a soţilor.

11. în ceea ce ne priveşte, apreciem că nimic nu împiedică soţii ca atunci când sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătoria lor, din afara căsătoriei sau adoptaţi ori au astfel de copii minori şi convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, să solicite intervenţia instanţei de judecată pentru desfacerea căsătoriei. Textul art. 375 NCC nu instituie o competenţă exclusivă în favoarea ofiţerului de stare civilă ori a notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor, după caz, ci doar posibilitatea acestora de a constata desfacerea căsătoriei, prin derogare de la regula potrivit căreia divorţul se pronunţă de instanţa de judecată. Ca atare, nimic nu împiedică soţii să recurgă la intervenţia instanţei de judecată.

12. Dispoziţiile noului Cod civil privitoare la divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data de 1 octombrie 2011.
Răspunde