Art. 376 Noul cod civil Procedura Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

CAPITOLUL VII
Desfacerea căsătoriei

SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ

Art. 376

Procedura

(1) Cererea de divorţ se depune de soţi împreună. Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.

(3) La expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.

(4) Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

(5) Dispoziţiile art. 383 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374.

(6) Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 376 Noul cod civil Procedura Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

Comentarii despre Art. 376 Noul cod civil Procedura Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

     

# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Legislaţie conexă: ► Secţiunea a IV'-a - Procedura divorţului - din cadrul Capitolului al IV-lea din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995, introdusă prin art. I pct. 6 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 81/C/2011 (M. Of. nr. 59/2011); ► Capitolul IX - Constatarea desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor de către ofiţerul de stare civilă din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.6. nr. 64/2011 (M. Of. nr. 151/2011); ► Instrucţiuni privind îndeplinirea procedurii divorţului de către notarii publici, elaborate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, www.uniuneanotarilor.ro/?p=4.7.

1. Acţiunea de divorţ aparţine numai soţilor. Această regulă conferă un caracter strict personal acţiunii de divorţ.

2. Dreptul de a cere desfacerea căsătoriei având caracter strict personal, poate fi valorificat exclusiv de către soţi.

3. Moştenitorii soţului sau ai soţiei nu vor putea introduce sau, dacă decesul a intervenit în cursul procesului, nu vor putea continua acţiunea pornită de autorul lor.

4. Nici procurorul nu este îndrituit să promoveze acţiunea de divorţ în numele titularului dreptului, dar poate participa la activitatea de soluţionare a procesului şi poate exercita căile de atac deschise împotriva hotărârii de divorţ, chiar dacă nu a participat la judecată (£. Florian, Dreptul familiei, 2006, p. 178). Conform art. 45 alin. (1) C. proc. civ., procurorul poate porni acţiunea civilă „ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege". Condiţia restrictivă din cuprinsul aceluiaşi text, anume ca acţiunea să nu aibă caracter strict personal, a fost abandonată prin O.U.G. nr. 138/2000 (M. Of. nr. 479/2000).

5. Soţul alienat sau debil mintal poate promova acţiune de divorţ, atâta timp cât nu este pus sub interdicţie. Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie judecătorească.

6. Cererea adresată ofiţerului de stare civilă ori notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor va cuprinde: a) numele şi domiciliul soţilor;

b) obiectul cererii (solicitarea desfacerii căsătoriei); c) declaraţia soţilor că nu au copii minori ori, după caz, au copii minori rezultaţi din căsătoria lor, din afara căsătoriei sau adoptaţi, în cazul divorţului notarial; d) menţiunea că s-au învoit asupra numelui pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei, asupra exercitării autorităţii părinteşti de ambii părinţi, stabilirii locuinţei copiilor după divorţ, modalităţii de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil, stabilirii contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, ori cel puţin menţiunea că soţii s-au învoit asupra numelui şi exerciţiului autorităţii părinteşti de ambii părinţi, în cazul divorţului notarial; e) semnătura ambilor soţi.

7. La cerere se anexează copia legalizată a certificatului de căsătorie al soţilor, certificatul de naştere al copiilor minori, dacă există astfel de copii.

8. Cererea de divorţ se semnează de ambii soţi şi se depune de soţi împreună la ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor. Atunci când este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului. în mod cu totul excepţional, art. 376 alin. (2) NCC permite depunerea cererii de divorţ la notarul public şi prin mandatar cu procură specială. Ca atare, reprezentarea soţilor prin mandatar cu procură autentică este permisă doar la depunerea cererii de divorţ şi numai în cazul divorţului notarial.

9. Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi acordă soţilor un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divorţ. La expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat. Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ, fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

10. Termenul de 30 de zile este unul prohibitiv, în interiorul căruia ofiţerul de stare civilă sau notarul public nu poate constata divorţul. Termenul se calculează pe zile libere, astfel că în calculul Iui nu intră ziua depunerii cererii de divorţ şi nici ziua pronunţării divorţului. Soluţia calculării termenului pe zile libere este prevăzută de art. 5 alin. (3) din Instrucţiunile privind îndeplinirea procedurii divorţului de către notarii publici, elaborate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, text care face trimitere la art. 101 şi urm. C. proc. civ. Totodată, potrivit art. 5 alin. (2) al Instrucţiunilor, termenul care va fi acordat nu va putea fi mai scurt de 30 de zile calendaristice, nu va putea fi prelungit prin acordarea unui nou termen şi se va înscrie de către notar atât pe cererea de divorţ, cât şi în Registrul de Divorţuri. O asemenea precizare duce la concluzia că ne aflăm în prezenţa unui termen imperativ, cu durată fixă, care nu poate fi micşorat sau majorat. Totuşi, alin. (4) al art. 5 din Instrucţiuni dă posibilitatea notarului de a acorda un termen mai mare de 30 de zile, ţinând seama de disponibilitatea soţilor de a fi prezenţi la data pe care urmează să o fixeze şi de acordul ambilor soţi. Cu toate acestea, acordarea unui termen de reflecţie mai mare sau mai mic ori neacordarea unui astfel de termen nu atrage vreo consecinţă.

11. La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei. Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ sau asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ, respectiv o încheiere şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată. Ca atare, acordul soţilor cu privire la purtarea numelui după desfacerea căsătoriei sau la exerciţiul în comun al drepturilor părinteşti apare ca o veritabilă condiţie de admitere a cererii de divorţ pe cale administrativă, respectiv notarială.

12. Tot astfel, respingerea cererii de divorţ va interveni şi atunci când din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului. întrucât există posibilitatea ca notarul public să respingă cererea de divorţ atunci când din raportul de anchetă psihosocială rezultă că exercitarea în comun a autorităţii părinteşti nu este în interesul superior al copilului, conform art. 376 alin. (5) raportat la art. 375 alin. (2) NCC, înseamnă că şi în procedura divorţului pe cale notarială este obligatorie întocmirea raportului de anchetă psihosocială în condiţiile art. 229 din Legea nr. 71/2011 [potrivit art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, raportul de anchetă psihosocială prevăzut de noul Cod civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepţia anchetei solicitate atunci când se solicită decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, care se efectuează de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului).

13. De asemenea, în condiţiile în care notarul trebuie să constate dacă înţelegerea părţilor coincide cu interesul superior al minorului, în condiţiile art. 264 NCC, el are obligaţia de a proceda la audierea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani. Credem că în cazuri bine întemeiate (spre exemplu, minorul este plecat la studii în străinătate, urmează cursuri şcolare în altă localitate îndepărtată de domiciliul său), în vederea întocmirii raportului de anchetă psihosocială şi audierii minorului, notarul public poate acorda un termen.

14. Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg (cum sunt cele privitoare la stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor) este de competenţa instanţei judecătoreşti.

15. Rezultă, aşadar, că ofiţerul de stare civilă, respectiv notarul public, după caz, are o competenţă limitată, numai pentru constatarea divorţului prin acordul soţilor care nu au copii minori rezultaţi din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptaţi, ori care au copii minori şi convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, neputând să dispună în privinţa cererilor accesorii divorţului privitoare la atribuirea folosinţei locuinţei, încuviinţarea păstrării numelui dobândit prin căsătorie ori reluarea numelui avut anterior căsătoriei, în caz de opoziţie, partajul bunurilor comune etc.

16. Dacă părţile, deşi au căzut de acord asupra cererilor accesorii, nu respectă acordul încheiat, încheierea notarului, ce îmbracă formă autentică, are valoare de titlu executoriu, conform art. 67 din Legea nr. 36/1995, republicată, putând fi învestită cu formulă executorie şi pusă în executare silită.

17. Credem că nimic nu împiedică notarul să pronunţe divorţul dacă sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi atunci când pe rolul instanţei de judecată există deja înregistrată o cerere de divorţ pe calea dreptului comun (care fie încă nu a avut primul termen de judecată, fie a avut un astfel de termen). Dacă divorţul va fi soluţionat notarial, la termenul de judecată stabilit, dacă reclamantul nu renunţă la judecarea acţiunii, instanţa va respinge acţiunea ca fiind rămasă fără obiect.

18. în divorţul pe cale administrativă sau notarială poate fi pronunţată soluţia admiterii cererii atunci când sunt îndeplinite cerinţele legii, şi anume: existenţa consimţământului liber exprimat şi neviciat al ambilor soţi pentru desfacerea căsătoriei şi lipsa copiilor minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.

19. în literatura juridică s-a subliniat că ar putea exista situaţii în care unul dintre soţi este interesat să conteste încheierea de admitere a cererii de divorţ şi certificatul emis în baza ei, atunci când, spre exemplu, nu s-a luat consimţământul unuia dintre soţi, în caz de neprezentare a acestuia în faţa notarului public sau în cazul în care unul dintre soţi era pus sub interdicţie. Deşi în această situaţie nu există reglementată o cale de atac, s-a opinat că soţului ar trebui să i se recunoască dreptul la acţiunea în anularea certificatului de divorţ pentru vicii de consimţământ (/. Leş, Implicaţiile noului Cod de procedură civilă şi ale Legii nr. 202/2010 asupra procedurilor notariale, în Dreptul nr. 5/2011, p. 27).

20. Soluţia admiterii cererii de divorţ pe cale notarială se pronunţă şi atunci când există consimţământul liber exprimat şi neviciat al ambilor soţi pentru desfacerea căsătoriei şi acordul soţilor care au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi cu privire la toate aspectele referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

21. Soluţia respingerii cererii intervine atunci când nu sunt îndeplinite cerinţele legii, şi anume: în divorţul pe cale administrativă, nu există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei sau, deşi există un astfel de acord, soţii au copii minori rezultaţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi; în divorţul pe cale notarială, nu există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei ori, deşi există un astfel de acord între soţii cu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, soţii nu convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, ori când, deşi sunt îndeplinite aceste condiţii, din raportul de anchetă psihosocială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului.

22. De asemenea, cererea va fi respinsă atunci când unul dintre soţi este pus sub interdicţie judecătorească.

23. Conform art. 87" din Regulamentul modificat prin Ordinul nr. 81/C/2011, notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în unul dintre următoarele cazuri:

a) nu are competenţa legală să soluţioneze cererea de divorţ; b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie; c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat; d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi, iar soţul prezent insistă să fie înregistrată cererea; e) unul dintre soţi refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public; f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de regulament; g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către fiecare dintre ei; h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original; i) soţii au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi şi nu convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (lit. i) a Ordinului, conform căreia respingerea cererii de divorţ are loc atunci când soţii au copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi, trebuie considerată abrogată de art. 375 alin. (2) NCC); j) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat potrivit art. 376 NCC şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ; k) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului public la expirarea termenului de 30 de zile acordat potrivit art. 376 NCC, pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ; I) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă; m) soţii se împacă; n) soţii îşi retrag cererea de divorţ; o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest mod; p) în alte situaţii în care nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de noul Cod civil pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

24. în cazul divorţului pe cale administrativo, conform art. 172 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011, ofiţerul de stare civilă poate adopta, prin referat, soluţia clasării \n următoarele ipoteze: a) dacă soţii nu se prezintă împreună, după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice acordat; b) dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţelegAnţelege să renunţe la divorţ; c) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie; d) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, intervine naşterea unui copil; e) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând prin deces.

25. Actul prin care notarul dispune desfacerea căsătoriei ori respinge cererea de divorţ nu este o dispoziţie, ci o încheiere. Aceasta rezultă din prevederile art. 50 din Legea nr. 36/1995, republicată, conform cărora îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constată prin încheiere.

26. Potrivit art. 178 din Metodologie, în situaţia în care constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, ofiţerul de stare civilă delegat întocmeşte un referat, prin care propune respingerea cererii de divorţ şi emiterea unei dispoziţii de respingere de către primar. Ca atare, respingerea cererii de divorţ se realizează prin dispoziţie a primarului.
Răspunde