Art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea cererii şi regularizarea acesteia Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată
| Comentarii |
|
Sesizarea instanţei de judecată
SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de chemare în judecată
Art. 200
Verificarea cererii şi regularizarea acesteia
(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.
(2) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(6) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).
(7) În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.
| ← Art. 199 Noul Cod de Procedură Civilă Înregistrarea cererii... | Art. 201 Noul Cod de Procedură Civilă Fixarea primului termen... → |
|---|
14. în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se mai invocă şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că motivele invocate de
Citește mai mult
autorii excepţiei nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, ci acestea tind la modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul solicitat, soluţiile legislative existente nemulţumindu-i pe aceştia. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-828-2015/decizie-581-2015-ncpc
Intr-o nota a INM, s- a aratat ca, desi art. 196 alin. (1) NCPC sanctioneaza expres cu nulitatea doar lipsa anumitor elemente, aceasta nu inseamna ca legiuitorul a dorit sa permita judecatorului sa anuleze cererea doar in cazul acestor lipsuri. In toate cazurile de nulitate,
Citește mai mult
expresa sau virtuala prevazute de art. 194-197 NCPC, judecatorul cauzei trebuie sa analizeze in ce masura, in concret, acea mentiune era necesara pentru buna desfasurare a cauzei, in ce masura lipsurile au o gravitate suficienta pentru a justifica anularea cererii in procedura regularizarii.Reprezentantii curtilor de apel au prezentat doua aprecierii:
Intr-o opinie, s-a apreciat ca lipsa elementelor prevazute de art. 196 alin. (1) NCPC duce la anularea cererii de chemare in judecata, textul reglementand o nulitate expresa. In acest sens, s-a apreciat ca trebuie avut in vedere si art. 176 pct. 6 NCPC care prevede ca nulitatea nu este conditionata de existenta unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor referitoare la cerintele legale extrinseci ale actului de procedura. S-a mai aratat ca art. 194-197 NCPC cuprind elemente obligatorii ale cererii de chemare in judecata, in lipsa carora primul termen nu poate fi stabilit, ori scopul regularizarii este acela de a crea conditiile pentru inceperea judecatii.
Intr-o alta opinie majoritara, s-a apreciat ca aceasta dispozitie legala nu trebuie privita cu rigiditate, textul art. 196 urmand sa fie coroborat cu art. 175-177 NCPC Prin urmare anularea cererii de chemare in judecata pentru lipsa elementelor prevazute de art. 194-197 NCPC intervine doar in situatia in care s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel.
Trebuie distins intre elementele esentiale si cele neesentiale ale cererii de chemare in judecata, respectiv caracterul public sau privat al interesului pe care il ocroteste norma juridica.
In acest sens s-a opinat ca pentru lipsa unora din aceste elemente avem sanctiuni specifice. De ex., cand nu se indica motivele de drept pe care se intemeiaza cererea ori dovezile pe care se sprijina fiecare capat de cerere, sanctiunea care intervine este decaderea si nu anularea cererii de chemare in judecata.
am supralegalizat hotararea si am achitat si taxa... acum trebuie sa fac cerere de repunere pe rol?? sau ce pasi trebuie sa urmez.
va multumesc
Am facut o cerere in contencios administrativ in 2014 bazt pe Vechiul Cod de pr.civ.La cererea instantei Am depus copii de pe inscrisuri pentru parti,-o taxa de 20 ron,am explicat personal in camera de consiliu judecatorului ca nu am cunostinte juridice,am anexat inscrisurile cerute la cererea instantei ceace mi-a cerut si la Reexaminare mi-a anulat DEFINITIV cererea.Pot face apel,recurs contestatie in anulare sau revizuire la o cerere respinsa DEFINITIV la REEXAMINARE??
Ce mai
Citește mai mult
pot face??Oare pot face exact o noua (aceeasi cerere) si sa anexeze instanta acte si dosarul respins intrucat nu mai am alte copii
Prin cereri de chemare în judecată introduse dupâ intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă se înţeleg:
a) cererile a căror dată de înregistrare la
Citește mai mult
instanţă, în ipoteza în care au fost depuse personal la serviciul registratură, trimise prin fax sau prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, este ulterioară datei de 15 februarie 2013 (cererile depuse în data de 15 februarie 2013 sunt, de asemenea, supuse dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă);b) cererile a căror dată de depunere la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere, prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, este ulterioară datei de 15 februarie 2013 (cererile predate acestor instituţii în data de 15 februarie 2013 sunt, de asemenea, supuse dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă).
Este de menţionat faptul că repartizarea aleatorie a cauzelor implică numai stabilirea completului, iar nu şi a termenului de judecată, acesta urmând a fi fixat, în condiţiile art. 201 NCPC, de către judecătorul căruia i s-a repartizat pricina spre soluţionare.
Potrivit art. 1031 alin. (2) din Regulament, la data fixată pentru verificarea cererii de chemare în judecată, dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată.
Astfel, judecătorul respectiv va verifica, de îndată, la primirea dosarului, dacă cererea de chemare în judecată respectă cerinţele generale impuse de dispoziţiile art. 194-197 NCPC, precum şi cerinţele speciale menţionate pentru anumite cereri de chemare în judecată, în ipoteza în care instanţa fost învestită cu soluţionarea acestora.
Dacă cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte cerinţele legale, prin dispoziţia judecătorului înscrisă în rezoluţie (formular ataşat la dosar) se va proceda la efectuarea unei comunicări în scris către reclamant (emiterea unei adrese), aducându-i-se la cunoştinţă lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii.
2. Atribuţiile grefierului de şedinţă în procedura reglementată de art. 200 NCPC.
în conformitate cu art. 1032 alin. (1) din Regulament, grefierul de şedinţă stabilit pentru completul căruia i s-a repartizat aleatoriu dosarul întocmeşte, pe baza dispoziţiilor date de complet, toate comunicările prevăzute de lege înainte de fixarea primului termen de judecată, completează borderourile, dacă nu există o persoană desemnată cu atribuţii privind expedierea actelor de procedură, şi predă corespondenţa la arhivă în vederea expedierii, redactează încheierile şi toate actele de procedură prevăzute de lege.
Ca atare, efectuarea comunicării către reclamant vizând lipsurile cererii de chemare în judecată intră în atribuţiile grefierului de şedinţă.
După efectuarea comunicărilor, dosarul se va păstra în arhivă pe complete de judecată.
Dovezile de comunicare primite la instanţă se transmit grefierului arhivar care le ataşează la dosar şi le predă, de îndată, grefierului de şedinţă, împreună cu dosarul [art. 1032 alin. (2) din Regulament]. Prin urmare, după ce dovada de comunicare a fost returnată la dosar, acesta va fi predat grefierului de şedinţă.
în continuare, grefierul de şedinţă evidenţiază dovezile de comunicare şi data primirii comunicărilor în aplicaţia ECRIS şi le prezintă completului de judecată, împreună cu dosarul [art. 1032 alin. (3) din Regulament]. Se impune menţionarea faptului că dovezile de comunicare trebuie prezentate judecătorului pentru a stabili dacă această comunicare a fost sau nu legal îndeplinită, caz în care, în funcţie de dispoziţiile judecătorului, fie se va trece la următoarea etapă în cadrul derulării procedurii preliminare acordării primului termen de judecată, fie va fi reluată procedura de comunicare. Spre exemplu, dacă judecătorul constată că procedura de comunicare către reclamant a lipsurilor cererii de chemare în judecată nu a fost legal îndeplinită, adresa fiind expediată către un domiciliu eronat, va dispune efectuarea unei noi comunicări, fiind acordat astfel un nou termen de 10 zile pentru complinirea neregularităţilor.
Introducerea datelor de primire a comunicărilor în aplicaţia ECRIS este absolut necesară pentru activarea alertelor acestui program informatic în vederea identificării dosarelor în cadrul cărora termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) NCPC s-a împlinit.
Acelaşi grefier de şedinţă are atribuţiile de a urmări termenele prevăzute de lege pentru efectuarea modificărilor sau completărilor la cererea de chemare în judecată şi de a informa completul de judecată cu privire la împlinirea acestora [art. 1032 alin. (4) din Regulament], controlând prin urmare zilnic alertele din sistemul informatic. Astfel, nu judecătorul este persoana care trebuie să urmărească împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) NCPC, ci grefierul de şedinţă are obligaţia de a-l anunţa cu privire la acest fapt şi de a-i prezenta dosarul în vederea dispunerii măsurilor ce se impun.
3. Sancţiune. Anularea cererii. Este de menţionat că, spre deosebire de art. 114 alin. (4) CPC 1865, sancţiunea prevăzută de lege pentru neîndeplinirea în termen legal a lipsurilor cererii de chemare în judecată este anularea acesteia, iar nu suspendarea judecării cauzei. Legea exceptează de la această sancţiune obligaţia părţilor de a-şi desemna un reprezentant comun, în procesele în care, în condiţiile art. 59 NCPC, sunt foarte mulţi reclamanţi sau pârâţi, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3) NCPC.
Prin raportare la prevederile art. 131 alin. (1) NCPC, potrivit cărora la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, apreciem că, în cadrul procedurii verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată, judecătorul nu va proceda la analizarea în prealabil a competenţei instanţei, aceasta urmând a fi efectuată la primul termen de judecată, numai în măsura în care lipsurile cererii au fost acoperite. De altfel, nulitatea încheierii de anulare a cererii decurgând din eventuala necompetenţă a instanţei care a pronunţat-o nu poate constitui motiv al căii de atac prevăzute de lege pentru desfiinţarea acesteia, cererea de reexaminare fiind limitată la motivele prevăzute de art. 200 alin. (6) NCPC.
Nulitatea cererii de chemare în judecată va interveni nu numai pentru lipsa menţiunilor prevăzute la art. 196 alin. (1) NCPC (nume, prenume sau denumire părţi, obiect, motive de fapt şi semnătură), prevăzute sub sancţiunea nulităţii exprese, ci şi pentru nerespectarea oricăror alte cerinţe legale cuprinse în art. 194-197 NCPC, art. 200 alin. (1) NCPC neintroducând vreo distincţie în acest sens (cu excepţia celei vizând desemnarea unui reprezentant comun).
Ca atare, şi în ipoteza nerespectării unei cerinţe legale ce ar conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii condiţionate de dovada existenţei unei vătămări procesuale sau la incidenţa sancţiunii decăderii din dreptul de a propune probe ori la oricare altă sancţiune prevăzută de lege pentru cereri formulate în cursul procesului, după acordarea primului termen de judecată (suspendarea judecării cauzei, neluarea în seamă a înscrisului etc.), în procedura regularizării cererii de chemare în judecată necomplinirea acestor cerinţe va atrage anularea sa.
în ipoteza în care comunicarea lipsurilor cererii de chemare în judecată nu a fost legal efectuată (spre exemplu, numele sau adresa reclamantului fiind inserate eronat), astfel încât acesta nu a primit adresa instanţei, judecătorul va dispune efectuarea unei alte comunicări, fiind acordat un nou termen de 10 zile pentru regularizarea cererii.
Se impune menţionarea faptului că termenul de 10 zile este un termen legal procedural, care se calculează în sistemul zilelor libere, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC, astfel încât nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.
în ipoteza în care reclamantului i s-a pus în vedere prin adresa comunicată să achite o taxă judiciară de timbru, iar acesta formulează cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei sau cerere de ajutor public judiciar ori, după caz, de acordare a facilitaţilor la plata taxei, apreciem că un nou termen de 10 zile pentru complinirea neregularităţii privind timbrarea cererii va curge din momentul soluţionării definitive a cererilor menţionate (în măsura în care acestea au fost respinse sau admise în parte), însă numai în situaţia în care reclamantul le-a formulat în cadrul termenului de 10 zile iniţial acordat.
De asemenea, dacă reclamantului i s-a comunicat prin adresă obligaţia evoluării obiectului cererii, precum şi cea a timbrării acesteia la valoarea precizată, iar, în cadrul termenului de 10 zile, reclamantul nu-şi îndeplineşte decât prima obligaţie, apreciem că, prin raportare la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, judecătorul va trebui să acorde un al doilea termen de 10 zile pentru satisfacerea obligaţiei de timbrare a cererii, întrucât cuantumul concret al taxei de timbru nu i-a fost comunicat reclamantului, iar legea specială impune o atare obligaţie în sarcina judecătorului.
Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2) al art. 200 NCPC, prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
în ipoteza puţin probabilă în care dosarul nu ar fi adus judecătorului la expirarea termenului de 10 zile sau acesta nu ar verifica la împlinirea termenului îndeplinirea obligaţiilor puse în sarcina reclamantului, apreciem că instanţa nu va mai putea proceda la anularea cererii \n cazul complinirii lipsurilor sale de către reclamant după depăşirea termenului de 10 zile, întrucât este incident art. 177 alin. (3) NCPC, care interzice anularea actului de procedură dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia. Cele menţionate nu sunt valabile însă pentru ipoteza în care reclamantul ar complini lipsurile cererii de chemare în judecată la momentul soluţionării cererii de reexaminare prevăzute de art. 200 alin. (4) NCPC. în acest context, apreciem însă că, dacă judecătorul a anulat cererea de chemare în judecată, deşi, la momentul pronunţării acestei soluţii, reclamantul complinise lipsurile sesizate, dispărând ca atare cauza de nulitate, în condiţiile art. 177 alin. (3) NCPC, cererea de reexaminare promovată se impune a fi admisă, considerându-se că măsura anulării a fost dispusă eronat, cu nesocotirea dospoziţiei legale menţionate.
în ceea ce priveşte sfera de aplicare a art. 200 NCPC, apreciem că procedura regularizării cererii de chemare în judecată se aplică numai cererilor introductive de instanţă, iar nu şi cererilor incidentale. în argumentarea acestei soluţii, avem în vedere următoarele considerente:
a) atât cererea reconvenţională, cât şi cererea de intervenţie principală şi cea de chemare în garanţie pot fi formulate, în anumite ipoteze, după acordarea primului termen de judecată, moment la care nu ar mai putea fi efectuată o astfel de procedură. Astfel, potrivit art. 62 alin. (2) NCPC, cererea de intervenţie principală poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, iar, în conformitate cu alineatul următor al aceluiaşi articol, cu acordul expres al părţilor, aceasta poate fi făcută şi în instanţa de apel. Cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, potrivit art. 73 alin. (2) NCPC. Cererea reconvenţională, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât se vor depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, prin raportare la art. 209
alin. (4) şi art. 73 alin. (3) NCPC. Având în vedere că pentru unele dintre aceste cereri nu s-ar putea efectua procedura regularizării reglementată de art. 200 NCPC, dat fiind momentul formulării lor, ulterior acordării primului termen de judecată, apreciem că urmarea procedurii în discuţie doar pentru cererile incidentale depuse la dosar anterior primului termen de judecată ar însemna stabilirea unui regim juridic distinct pentru aceeaşi cerere, care nu şi-ar putea găsi justificarea doarîn argumentul formulării lor în etape distincte ale procesului. Astfel, o soluţie contrară ar conduce la concluzia inechitabilă ca pentru o cerere de intervenţie voluntară principală, anulată în cadrul procedurii prevăzute de art. 200 NCPC, părţile să aibă la îndemână doar calea cererii de reexaminare pentru desfiinţarea acestei soluţii, în timp ce pentru o altă cerere de intervenţie principală, afectată de aceleaşi lipsuri ca şi prima, dar depusă ulterior acordării primului termen de judecată, în cadrul aceluiaşi proces, părţile să aibă dreptul de a declara apel împotriva soluţiei de respingere a acesteia;
b) regularizarea cererilor incidentale în cadrul procedurii prevăzute de art. 200 NCPC ar conduce la amânarea acordării primului termen de judecată şi ca atare la întârzierea soluţionării cererii principale, în condiţiile în care la acest moment procesual reclamantul nu ar putea să solicite disjungerea acestora, în condiţiile art. 66 alin. (2), art. 74 alin. (4) şi art. 210 alin. (2) NCPC, ce implică contradictorialitate;
c) art. 209 alin. (5) teza a ll-a NCPC face trimitere exclusiv la art. 201 NCPC, iar nu şi la art. 200 NCPC, art. 201 reglementând procedura de comunicare a actelor procedurale şi de fixare a primului termen de judecată. Sintagma „constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata", menţionată în partea de început a alin. (1) al art. 201 NCPC, priveşte cererea de chemare în judecată introductivă, scopul trimiterii art. 209 alin. (5) teza a ll-a NCPC la art. 201 constituindu-l comunicarea cererii reconvenţionale, aspect care reiese şi din faptul că prima teză a alin. (5) al art. 209 vizează o atare comunicare.
Totodată, apreciem că procedura verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 200 NCPC se va aplica oricăror cereri introductive de instanţa, independent de faptul existenţei unei reglementări speciale, cu excepţia cazului în care aceste din urmă norme derogă expres de la aplicabilitatea procedurii în discuţie sau atunci când procedura specială este incompatibilă cu efectuarea acesteia.
4. Cererea de reexaminare. împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 200 alin. (3) NCPC, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, care are natura juridică a unei veritabile căi de atac, aparţinând categoriei generice a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Ca orice altă cerere adresată instanţelor judecătoreşti, cererea de reexaminare trebuie să respecte regulile generale'in materie stipulate de art. 148 NCPC, fiind prevăzută în mod expres de cod obligaţia motivării sale.
Termenul de declarare a acestei căi de atac este de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, fiind incidente dispoziţiile art. 180-186 NCPC.
Titularul unei asemenea cereri nu poate fi decât reclamantul, iar nu şi părţile adverse, întrucât art. 200 alin. (4) NCPC îi conferă în mod expres acestuia legitimare procesuală, cu atât mai mult cu cât celelalte părţi nici nu aveau, în principiu, posibilitatea să ia cunoştinţă de existenţa procesului, până la momentul anulării cererii nefiind efectuate comunicările prevăzute de art. 201 NCPC.
De asemenea, reclamantul are la dispoziţie doar această cale de atac împotriva încheierii de anulare, iar nu şi pe cea a apelului sau a recursului.
Cererea se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie.
Completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare va putea reveni asupra măsurii anulării numai în două ipoteze:
a) dacă măsura anulării cererii a fost dispusă eronat. în această ipoteză se include situaţia în care completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare apreciază că obligaţiile au fost stabilite în sarcina reclamantului în mod eronat, spre exemplu, deşi acesta indicase în cererea de chemare în judecată adresa pârâtului, judecătorul nu a observat şi a anulat cererea pentru acest motiv. Apreciem însă că dacă legea instituie o cale de atac specială pentru soluţionarea unei chestiuni în privinţa căreia s-a solicitat acoperirea lipsurilor, iar reclamantul nu a utilizat-o, completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare nu va putea înlătura sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată [spre exemplu, pentru contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul are dreptul de a formula cererea de reexaminare prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, iar nu cererea de reexaminare în discuţie];
b) dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2) al art. 200 NCPC. Apreciem că se încadrează în această ipoteză cazul în care, deşi reclamantul şi-a îndeplinit în cadrul termenului de 10 zile obligaţiile puse în sarcina sa, judecătorul a anulat cererea. Spre exemplu, precizările sau înscrisurile suplimentare au fost expediate instanţei prin poştă cu respectarea termenului de 10 zile de la primirea comunicării adresei, fiind incident art. 183 alin. (1) NCPC, însă au fost înregistrate la instanţă ulterior expirării acestui termen. în acest context, se impune sublinierea faptului că acoperirea lipsurilor cererii de chemare în judecată în cadrul cererii de reexaminare nu este de natură să conducă la admiterea acestei căi de atac (spre exemplu, achitarea taxelor judiciare de timbru sau semnarea cererii de chemare în judecată în cadrul procedurii reexaminării nu vor determina admiterea acesteia). Totuşi, astfel cum am arătat în precedent, considerăm că, dacă judecătorul a anulat cererea de chemare în judecată, deşi, la momentul pronunţării acestei soluţii, reclamantul complinise lipsurile sesizate, dispărând ca atare cauza de nulitate, în condiţiile art. 177 alin. (3) NCPC, cererea de reexaminare promovată se impune a fi admisă, considerându-se că măsura anulării a fost dispusă eronat, cu nesocotirea dispoziţiei legale menţionate.
în lipsa unui text legal care să prevadă scutirea sa de la plata taxelor judiciare de timbru, cererea de reexaminare ar trebui supusă timbrării, potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997.
în caz de admitere a cererii de reexaminare, cauza se retrimite completului iniţial învestit.
încheierea prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare nu mai poate face obiectul apelului sau al recursului, întrucât are caracter definitiv. în măsura în care aceasta a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată, cu respectarea dispoziţiilor legale, neopunându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât instanţele nu au procedat, în condiţiile art. 200 NCPC, la analiza fondului cererii sale.
Procedura de citare, redactarea încheierilor sau a altor acte efectuate în procedura prevăzută de art. 200 alin. (6) şi (7) NCPC se realizează de grefierul de şedinţă stabilit pentru completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea de reexaminare [art. 1032 alin. (5) din Regulament].