Art. 171 Noul Cod Penal Anularea reabilitării Dispoziţii comune

Reabilitarea judecătorească (exclusiv) se anulează când, după acordarea sa, se descoperă că cel reabilitat nu a îndeplinit o condiţie esenţială pentru acordarea acesteia, respectiv aceea stipulată în art. 168 lit. a) NCP (să nu fi săvârşit o infracţiune în termenul de reabilitare), împrejurare care, dacă ar fi fost cunoscută de către instanţă la acel moment, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare. Textul corespondent (art. 139 CP 1969) condiţiona anularea reabilitării judecătoreşti de existenţa unei condamnări suferite în intervalul de timp prevăzut de lege, deci modificareo

Citește mai mult

operată vizează numai cauza anulării, reglementarea actuală fiind mai severă. Celelalte condiţii care atrag incidenţa art. 171 NCP sunt cele ce rezultau şi din reglementarea anterioară, astfel încât comentariile din doctrină îşi menţin valabilitatea.

„Dacă în dosarul cauzei de reabilitare existau probe că petiţionarul a mai comis o infracţiune, pe care instanţa de judecată le-a ignorat, hotărârea de admitere a reabilitării judecătoreşti este nelegală şi poate fi îndreptată printr-o cale de atac" (contestaţia împotriva sentinţei prin care se rezolvă cererea de reabilitare -art. 535 NCPP), situaţie diferită de anularea reabilitării în condiţiile art. 171 NCP.

Procedura anulării reabilitării judecătoreşti este reglementată în baza dispoziţiilor legii procesual penale (art. 536 şi art. 537 NCPP).