Art. 179 Noul Cod Penal Arme Dispoziţii comune

Art. 179 NCP este preluat integral de noul legiuitor din art. 151 CP 1969. Legea indicată în alin. (1)- în considerarea căreia se efectuează declararea unor instrumente, dispozitive sau piese drept arme- este reprezentată de Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată. Potrivit acestui act normativ, autoritatea competentă să exercite controlul deţinerii, portului, folosirii şi efectuării operaţiunilor cu arme, piese şi/sau muniţii, în condiţiile legii, este Poliţia Română (art. 3).

Legea penală utilizează noţiunea de armă în unele norme de incriminare, fie

Citește mai mult

indirect, făcând referire la conceptul de persoană înarmată [de exemplu: art. 205 alin. (3) lit. a), art. 224 alin. (2), art. 225 alin. (2) NCP] sau la termenul armament [de exemplu: art. 396 lit. b), art. 415 alin. (2) NCP], fie direct [de exemplu: art. 229 alin. (2) lit. c), art. 234 alin. (1) lit. a), art. 285 alin. (2), art. 286 alin. (2) lit. a), art. 342-344 (inclusiv în denumirea Capitolului III din Titlul VII al părţii speciale), art. 372 alin. (1) lit. b), art. 414 alin. (2) lit. b), art. 418 alin. (2), art. 433 alin. (2), art. 440 alin. (5) lit. c), art. 444 lit. a) şi c) NCP]. Uneori, termenul este întrebuinţat şi în cuprinsul unor norme penale generale [de exemplu: art. 66 alin. (1) lit. h), art. 85 alin. (2) lit. h), art. 101 alin. (2) lit. g), art. 1121 alin. (1) lit. i) NCP].

Arma propriu-zisă astfel identificată reprezintă o entitate care se înfăţişează cu acest statut indiferent dacă este ori nu utilizată efectiv de către persoana care o stăpâneşte (poartă, deţine etc.). Instrumentului astfel determinat nu îi mai este necesară nicio altă însuşire ori circumstanţiere suplimentară pentru a fi calificat ca atare din punct de vedere juridico-penal.

în schimb, potrivit alin. (2), celelalte instrumente, lucruri, obiecte care sunt asimilate armelor trebuie să verifice cumulativ două cerinţe în vederea realizării acestei asimilări (dobândirii statutului de armă), anume: să fie de natură a putea fi folosite astfel, respectiv să fi fost efectiv întrebuinţate, pe caz concret, pentru atac. Aşadar, spre deosebire de arme, acestea din urmă nu prezintă prin ele însele însuşirile necesare pentru a fi calificate drept arme, dar potenţialitatea lor de a fi utilizate în mod agresiv fiind scoasă din stare latentă şi transpusă în realitate, într-o situaţie anume determinată, li se conferă în mod excepţional această pasageră calitate, în acel caz izolat. Ca atare, atunci când referirea la arme va avea loc într-un context în care fie se subînţelege excluderea posibilităţii utilizării efective, în mod agresiv, a unor asemenea dispozitive ori instrumente (precum în cazul de calificare a furtului, căci altfel fapta s-ar transforma într-o tâlhărie).

precum şi atunci când referirea este generică şi abstractă (ca în cazul normelor penale generale care interzic deţinerea, folosirea sau portul de arme), reiese cu necesitate că accepţiunea termenului va trebui restrânsă numai la sfera acoperită de dispoziţia alin. (1) al art. 179, cu excluderea sensului acoperit de textul din alin. (2).

Atunci când interdicţia exercitării dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme a fost aplicată cu titlu de pedeapsă complementară, dacă operează reabilitarea anterior împlinirii perioadei pe durata căreia a fost stabilită interdicţia în cauză, aceasta va înceta la momentul reabilitării.