Art. 272 Noul Cod Penal Influenţarea declaraţiilor Infracţiuni privind frontiera de stat
| Comentarii |
|
Infracţiuni privind frontiera de stat
Art. 272
Influenţarea declaraţiilor
(1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(2) Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.
| ← Art. 271 Noul Cod Penal Obstrucţionarea justiţiei Infracţiuni... | Art. 273 Noul Cod Penal Mărturia mincinoasă Infracţiuni... → |
|---|
Totodată, dacă extragem din
Citește mai mult
conţinutul normativ al infracţiunii analizate fapta de constrângere sau o altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra unei persoane ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu dea declaraţii ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, constatăm că aceasta se aseamănă cu împiedicarea participării la proces, infracţiune prevăzută la art. 2611 CP 1969.Spre deosebire de infracţiunea care a stat la baza noii incriminări şi care consta în încercarea de a determina, prin constrângere sau corupere, un martor, expert sau interpret să dea o declaraţie mincinoasă, să facă o expertiză sau o traducere incorectă, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se folosesc experţi sau interpreţi, influenţarea declaraţiilor presupune atât încercarea de a determina, cât şi determinarea efectivă a unei persoane (indiferent de calitatea ei, persoană vătămată, persoană care a luat cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, martor, expert etc.) nu doar să dea declaraţii mincinoase, ci şi să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Deosebirea dintre cele două acţiuni alternative prin care poate fi realizat elementul material al laturii obiective - încercarea de determinare şi determinarea - este dată de rezultatul acţiunii făptuitorului, în sensul dacă acesta reuşeşte sau nu să o facă pe persoana vizată să adopte conduita pe care i-a cerut-o. Mijloacele prin care se realizează acţiunea de încercare de a determina sau de determinare pot consta atât în corupere sau constrângere (prevăzute şi în art. 261 CP 1969), cât şi în orice alte fapte care au efect intimidant şi care pot fi săvârşite fie asupra subiectului pasiv secundar, fie asupra unui membru de familie al acestuia.
Ca element de noutate, în alin. (2) al art. 272 se prevede că nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă sau pentru care intervine împăcarea. Cauza justificativă are aplicabilitate doar în situaţia acelor infracţiuni pentru care legea condiţionează declanşarea procesului penal de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate sau pentru care este prevăzută posibilitatea de împăcare a părţilor. Cel mai probabil, instituirea acestei cauze justificative a fost determinată de realitatea din practica judiciară că retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor, de cele mai multe ori, are la bază înţelegeri de natură patrimonială stabilite între părţile din procesul penal.
Legea penală mai favorabilă. Problema legii penale mai favorabile se va pune doar pentru fapta de încercare de a determina, prin constrângere sau corupere, un martor, expert sau interpret să dea o declaraţie mincinoasă, să facă o expertiză sau o traducere greşită, întrucât doar aceasta are continuitate de incriminare. într-o atare situaţie, legea mai favorabilă este reglementarea veche, întrucât prevedea pedeapsa amenzii alternativ cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, regim sancţionator mai blând faţă de cel din legea nouă. în toate celelalte situaţii, problema aplicării legii penale mai favorabile nu se va pune.
► art. 261: „încercarea de a determina mărturia mincinoasă.
(1) încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Dispoziţiile din alineatul precedent se aplică şi în cazul în care fapta este săvârşită faţă de un expert sau de un interpret”;
► art. 261^1: „împiedicarea participării în proces. (1) împiedicarea participării într-o cauză penală,
Citește mai mult
civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani. (2) Tentativa se pedepseşte”.