Art. 281 Noul Cod Penal Supunerea la rele tratamente Infracţiuni privind frontiera de stat

Art. 281

Supunerea la rele tratamente

(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Comentarii despre Art. 281 Noul Cod Penal Supunerea la rele tratamente Infracţiuni privind frontiera de stat

Ricarda Adam 27.07.2016

Infracţiunea de supunere la rele tratamente prevăzută în două variante -simplă şi agravată - are corespondent în Codul penal din 1969, noul text de incriminare reunind două dintre infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei din vechea reglementare, respectiv arestarea nelegală, prevăzută în art. 266 alin. (1) CP 1969, şi supunerea la rele tratamente, prevăzută în art. 267 din acelaşi cod.

La fel ca în reglementarea din Codul penal din 1969, subiectul activ al infracţiunii examinate este calificat, fiind vorba de un funcţionar public ale cărui atribuţii de serviciu sunt în relaţie cu paza,

Citește mai mult

supravegherea, tratamentul sau alte activităţi ce se realizează în legătură cu persoanele aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate. De asemenea, subiect pasiv nu poate fi decât o persoană aflată sub puterea unei măsuri preventive, de siguranţă sau educative ori în executarea unei pedepse, privative de libertate.

Analiza comparativă a normelor de incriminare din vechea şi noua reglementare relevă o serie de deosebiri semnificative atât în privinţa conţinutului incriminării, cât şi a regimului sancţionator.

Varianta simplă a infracţiunii preia în mare parte conţinutul normativ al arestării nelegale din Codul penal din 1969. Noul text de incriminare a păstrat doar una dintre cele două acţiuni alternative prin care se realiza elementul material al laturii obiective a infracţiunii de arestare nelegală, cea de-a doua acţiune constând în reţinerea sau arestarea nelegală fiind eliminată. Fapta de reţinere sau arestare nelegală poate constitui infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 NCP), bineînţeles, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa acestei infracţiuni.

Cu unele modificări, varianta agravată a infracţiunii de supunere la rele tratamente a preluat norma de incriminare cu aceeaşi denumire marginală (art. 267) din Codul penal din 1969. O primă deosebire constă în aceea că expresia „tratamente degradante ori inumane" a înlocuit-o pe aceea de „rele tratamente", realizându-se astfel o adaptare a legislaţiei naţionale la Convenţia europeană a drepturilor omului, care în art. 3 se referă la „tratamente degradante ori inumane". în esenţă, atât relele tratamente, cât şi tratamentele degradante ori inumane presupun producerea unor privaţiuni sau suferinţe fizice şi/sau psihice de o mare intensitate, care le depăşesc pe cele inerente măsurii sau sancţiunii pe care o execută persoana asupra căreia se comite infracţiunea.

O alta deosebire constă în aceea că în noua reglementare s-a prevăzut explicit că măsura de siguranţă sau educativă pe care o execută persoana vătămată trebuie să fie dintre acelea care implică privarea de libertate. Intră în această categorie măsurile educative constând în internarea într-un centru educativ şi internarea într-un centru de detenţie, precum şi măsura de siguranţă a internării medicale.

O deosebire este remarcată şi în privinţa regimului sancţionator, care în noua reglementare cuprinde, alături de pedeapsa principală a închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, ceea ce atrage şi interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, conform art. 66 alin. (2) NCP.

Legea penală mai favorabilă. Prin regimul sancţionator, reglementarea din Codul penal din 1969 este mai favorabilă, întrucât nu prevedea şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Răspunde

defara 4.02.2014

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969):
► art. 266 alin. (1): „Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă. (1) Reţinerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”;
► art. 267: „Supunerea la rele tratamente. Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Legislaţie conexă:
►

Citește mai mult

art. 22 alin. (2) C. Rom.;
► art. 3 CEDO;
► art. 4 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
► Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1984 şi intrată în vigoare la 26 iunie 1987, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990 (M. Of. nr. 112 din 10 octombrie 1990);
► Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg la 26 noiembrie 1987 şi intrată în vigoare la 1 februarie 1989, ratificată prin Legea nr. 80/1994 (M. Of. nr. 285 din 7 octombrie 1994).

Răspunde