Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr. 607/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 6578/112/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR. 607/A/2015
Ședința publică din 24 aprilie 2015
PREȘEDINTE: G.-V. C., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: E. C. B.
M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj – a fost reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, de inculpatul U. M. A., partea vătămată C. D. A. și de asiguratorul G. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 179/F/2014 din data de 09.12.2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ prin care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud dat în dosarul de urmărire penală nr. 142/D/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, vătămare corporală gravă din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, vătămare corporală gravă din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influența unor substanțe sau produse psihotrope prev. și ped. de art. 87 alin. 2 din OUG 195/2002, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals prev. și ped. de art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Părțile au depus concluzii în dezbaterea apelurilor declarate, la data de 03 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii mai întâi pentru data de 17.04.2015, iar mai apoi, pentru această dată.
CURTEA :
Asupra apelurilor de față,
Prin sentința penală nr. 179 din 9 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul U. M. A., fiul lui I. și A., născut la data de 22.02.1981 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, domiciliat în Beclean .. 31 jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-deținere de droguri de mare risc, fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare;
-deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare;
-vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal anterior, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal (2 fapte) la două pedepse de câte 4 luni închisoare:
-conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare;
-conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor psihotrope, prev. de art. 87 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare;
-complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 alin.1 Cod penal anterior, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
-uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal anterior, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal anterior iar în baza disp. art. 34 lit. "b" Cod penal anterior s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, sporită cu 2 luni astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal anterior ( art. 66 lit. "a” și "b" Noul Cod penal.
S-a dispus obligarea inculpatului U. M. A. alături de asiguratorul de răspundere civilă ., aceasta din urmă în limita clauzelor contractului de asigurare, la plata unor despăgubiri civile, către partea civilă C. D. A.: 12.961,86 lei daune materiale; 3.000 lei contravaloarea autoturismului distrus; 75.000 euro daune morale. Către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj: 59.948,24 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei C. D. A. pe perioadele 25.09 - 27.10.2012 și 24.07-3.08.2013 și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de a doua zi de la fiecare externare până la plata integrală a debitului. Către partea civilă S. Județean de Urgență Bistrița: 1.052,25 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei C. D. A. în perioada 27-10-9.11.2012; 4.940,25 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă T. B. C. pentru perioada 25.09. - 31.10.2012. Către partea civilă S. C. de Recuperare Cluj N.: 3.046,65 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei C. D. A. pentru perioada 16.01. - 6.02.2013 și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de a doua zi de la externare și până la plata integrală a debitului. Către partea civilă S. C. de Recuperare Medicală Băile F.: 3.425,25 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate pentru victima C. D. A. pentru perioadele 4 - 17.12.2012 și respectiv 8 -22.04.2013 precum și dobânda legală aferentă, calculată de a doza zi de la fiecare externare și până la plata integrală a debitului. Către partea civilă S. Orășenesc Beclean: 2.428,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei C. D. A. în perioada 9 - 24.11.2012.
S-au respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile emise în cauză.
S-a constatat că persoana vătămată T. B. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat acesteia fiind acoperit integral.
A fost obligat inculpatul la plata a câte 1.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile C. D. A. și a persoanei vătămate T. B. C. reprezentând onorariu avocațial.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 3.000 lei în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 142/D/P/2012 al DIICOT-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000; de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din același act normativ; vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal anterior (2 fapte); conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fiind sub influența unor substanțe sau produse psihotrope, prev. de art. 87 alin.2 din același act normativ; complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 alin.1 Cod penal anterior și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal anterior, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal anterior.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în seara zilei de 24.09.2012 a circulat prin orașul Beclean cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteză superioară celei legale, în timp ce se afla sub influența consumului unor droguri de risc (cannabis) și mare risc (MDMA) condiții în care a colizionat autoturismul părții civile C. D. A., în urma accidentului partea civilă C. D. A. suferind leziuni corporale vindecabile în 130-140 zile de îngrijiri medicale iar pasagerul aflat în autoturism, persoana vătămată T. B. C. a suferit leziuni vindecabile în 75-80 zile de îngrijiri medicale.
În urma accidentului rutier s-a constatat că permisul de conducere prezentat de inculpat organelor de poliție, aparent emis de autoritățile britanice, este contrafăcut, împrejurare cunoscută de cel în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în faza cercetărilor judecătorești, tribunalul a reținut în sarcina inculpatului următoarele:
În seara zilei de 24.09.2012, după orele 23,00, numitul C. D. A. l-a contactat telefonic pe prietenul său T. B. C., propunându-i să meargă la un suc la restaurantul „Regal”, fapt cu care acesta din urmă s-a declarat de acord, astfel încât numitul C. D. A. s-a deplasat cu autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ la locuința prietenului său după care, împreună, au continuat deplasarea spre restaurantul menționat, rulând pe . la intersecția cu .. în acest loc numitul C. D. A. a oprit autoturismul pentru a se asigura, după care a ieșit de pe partea secundară în drumul principal, cu intenția de a se deplasa pe direcția Bistrița-D., înspre restaurantul „Regal”. În timpul efectuării acestei manevre, partea vătămată T. B. C., aflat pe locul din dreapta-față al autoturismului condus de C. D. A., a sesizat că, din partea stângă, pe direcția D.-Bistrița se deplasa cu viteză mare un autoturism marca BMW.
Sesizând manevra efectuată de autoturismul marca Dacia, inculpatul U. M. A., care conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, a frânat și a virat spre stânga, respectiv spre axul șoselei, în intenția de a evita impactul. În ciuda acestui fapt, autoturismul condus de inculpat a colizionat cealaltă mașină, izbind-o în partea stângă-față, evenimentul rutier soldându-se cu accidentarea numiților C. D. A. și T. B. C., care au fost transportați la spitalul din localitate.
Ulterior producerii accidentului organele de poliție s-au deplasat la fața locului în vederea efectuării cercetărilor ce se impuneau, ocazie cu care i-au solicitat inculpatului să prezinte permisul de conducere și actele mașinii. Cu acel prilej inculpatul a prezentat permisul de conducere nr. U. 9802221MA9F6, aparent eliberat de autoritățile din Marea Britanie, document ce a fost reținut pentru verificări, motivat de faptul că cel în cauză nu figura cu permis de conducere eliberat în România. În aceleași împrejurări, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest iar apoi a fost condus la S. Orășenesc Beclean în vederea recoltării probelor biologice.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că niciunul dintre cei doi conducători auto nu s-au aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentul evenimentului rutier.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2432/II/d/40 din 8.10.2012 întocmit la nivelul Serviciului Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud rezultă că, în probele biologice ridicate de la inculpat (sânge și urină) s-au evidențiat prezența de tetrahidocannabinoli (cannabis) și a metilendioximetamfetaminei (MDMA)- f. 33 dosar urmărire penală, relevând consumul, de către inculpat, de droguri de risc și de mare risc anterior conducerii autoturismului său.
Pe de altă parte în urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că, permisul de conducere prezentat de inculpat organelor de poliție cu ocazia cercetării împrejurării producerii accidentului de circulație este un înscris fals.
Astfel, din adresa nr._/PNF/CN din 2.10.2012 emisă de IGPR-Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, rezultă că inculpatul U. M. A. nu este deținător al permisului de conducere valid eliberat de autoritățile britanice, acestea comunicând că inculpatul nu deține vreun permis de conducere emis de către DVLA (Driver Vehicle Licensing Agency)-f. 37 dosar urmărire penală.
Ca urmare a faptului că evenimentul rutier anterior descris s-a soldat cu accidentarea persoanelor aflate în autoturismul colizionat de mașina condusă de inculpat, în cauză s-a procedat la examinarea medico-legală a persoanelor menționate.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2544/II/b/242/5.10.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud rezultă că numitul T. B. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care pot data din 24.09.2012 și care necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (f.70 dosar urmărire penală).
Pe de altă parte, Raportul de constatare medico-legală nr. 2595/II/b/244/ 18.10.2012, întocmit de același serviciu medico-legal, relevă că numitul C. D. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, la data de 24.09.2012 și care necesită 130-140 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunind totodată caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții (f.10-111).
Ulterior, în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize medico-legale privitoare la capacitatea de muncă a persoanelor accidentate.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 1260/II/4/5 din 13.06.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud rezultă că leziunile traumatice suferite i-au determinat numitului T. B. C. o pierdere totală, temporară a capacității de muncă, încadrabilă în gradul I de invaliditate, pe o perioadă de 3 luni de la data producerii accidentului, având păstrată, în totalitate, capacitatea de muncă la data examinării (f.113).
De asemenea, din Raportul de expertiză medico-legală nr. 250/II/4/10/ 14.11.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud rezultă că afecțiunile suferite de C. D. A. în urma accidentului rutier i-au determinat o pierdere totală, temporară a capacității de muncă, încadrabilă în gradul I de invaliditate, până la data de 20.09.2013 și ulterior o pierdere a capacității de muncă, definitivă, încadrabilă în gradul II de invaliditate (f.114-124).
În vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului de circulație din data de 24.09.2012, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate.
Din Raportul de expertiză tehnică-auto efectuată în cauză de expertul J. D.-A. rezultă că împrejurările producerii accidentului sunt cele descrise în cele ce preced, că ambii conducători auto aveau posibilitatea să evite producerea accidentului în condițiile în care respectau dispozițiile legale în materie, referitoare la viteza de deplasare prin localitate (în ceea ce îl privește pe inculpat, care rula cu o viteză estimată de 90-100 km/oră) și respectiv cele privind ieșirea de pe un drum fără prioritate (în ceea ce privește victima C. D. A.) expertul apreciind că în sarcina inculpatului U. M. A. se poate reține o culpă de 70-75 % în producerea evenimentului rutier (f.48-57). Concluziile expertizei tehnice nu au fost contestate de niciuna dintre părțile cauzei.
Așa fiind, coroborând concluziile expertului tehnic cu celelalte probe ale cauzei instanța a reținut că accidentul de circulație soldat cu cele două victime a avut drept cauză conduita culpabilă a inculpatului U. M. A. care a condus pe drumurile publice un autovehicul cu viteză mult mai mare decât cea admisă pentru deplasarea prin localități, în timp ce se afla sub influența drogurilor, accidentul având ca și condiție favorizantă conduita victimei C. D. A. care nu s-a asigurat corespunzător la ..
În consecință, s-a apreciat că inculpatul are o culpă de 75% în producerea evenimentului rutier, victima având o culpă de 25%.
În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului au mai fost făcute următoarele mențiuni:
În cursul anului 2000 inculpatul U. M. A. a plecat în SUA, țară în care a lucrat în sectorul construcții și unde a rămas până în anul 2006, interval de timp în care, potrivit propriilor declarații, a consumat în mod constant respectiv de 2-3 ori pe săptămână, drogul de mare risc cannabis și drogul de risc cannabis.
După revenirea în țară, inculpatul s-a stabilit la domiciliul părinților săi, în localitatea Beclean fiind angajat, în calitate de conducător auto, la firma administrată de mama sa, ..L Beclean. Prin anul 2008, după deschiderea magazinelor care comercializau produse etnobotanice și până în vara anului 2012 inculpatul a procurat, a deținut și a consumat în mod repetat substanțe etnobotanice, în special „sare de baie”, pe care le cumpăra de la diferite magazine, în perioada în care acestea funcționau și apoi din alte surse, pe care nu le-a indicat. Pe de altă parte, inculpatul a consumat și droguri de risc, respectiv cannabis, pe care îl cumpăra de la persoane necunoscute din mun. Cluj.
În perioada anterioară producerii accidentului inculpatul a consumat „sare de baie”, substanță care, astfel cum s-a stabilit prin raportul medico-legal conținea MDMA, astfel încât, la momentul evenimentului rutier acesta se afla sub influența drogurilor.
În ceea ce privește condițiile în care inculpatul a obținut permisul de conducere prezentat organelor de poliție, trebuie menționat că, potrivit declarațiilor inculpatului, în anul 2002 a obținut permisul de conducere în SUA, că după revenirea în România a constatat că valabilitatea permisului de conducere a expirat și că, în aceste condiții a luat legătura cu o persoană necunoscută din mun. Baia-M. care, contra sumei de 500 euro, i-a remis permisul de conducere de care s-a prevalat ulterior, pretins eliberat de autoritățile engleze cu toate că inculpatul nu a făcut o deplasare în Marea Britanie și nu a efectuat niciun alt demers în vederea obținerii unui permis de conducere în condiții legale, cum ar fi mandatarea unei alte persoane care să obțină permisul de conducere în numele său.
Faptele astfel reținute în sarcina inculpatului U. M. A. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de droguri de mare risc, fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000; deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000; vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal anterior (două fapte); conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor psihotrope, prev. de art. 87 alin.2 din OUG nr. 195/2002; complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 alin.1 Cod penal anterior și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal anterior.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă s-a menționat că legea mai favorabilă este vechea reglementare, în ciuda limitelor de pedeapsă mai mari, dat fiind regimul sancționator al concursului de infracțiuni, astfel încât în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost acestea reținute în actul de sesizare, solicitând, în temeiul disp. art. 375 rap. la art. 374 alin.4 Cod procedură penală, ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cererea sa fiind admisă. În consecință, în cauză se va face aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Pe de altă parte însă, în favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal anterior dată fiind multitudinea faptelor reținute în sarcina sa dar și împrejurarea că, la data săvârșirii acestor fapte, cel în cauză era cercetat, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, faptă comisă la 8 iulie 2012, în dosarul nr. 924/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean.
Conduita dezirabilă adoptată de inculpat ulterior săvârșirii faptelor deduse judecății în prezenta cauză, relevată de recunoașterea fără rezerve a stării de fapt, va fi reflectată în aplicarea unor pedepse orientate spre minimul legal, potrivit disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În ceea ce privește pretențiile civile emise de partea civilă C. D. A., tribunalul a reținut că este de necontestat existența prejudiciului, leziunile suferite de victimă producând incontestabil o traumă de natură psihică, profundă și ireversibilă, cu atât mai mult cu cât starea victimei nu s-a ameliorat, din probațiunea cauzei rezultând că acesta face progrese mărunte în recuperarea sa, dar cu eforturi considerabile.
Referitor la întinderea prejudiciului este de remarcat că acesta nu a putut fi cuantificat pe baza unor criterii de maximă obiectivitate, cu caracter matematic sau economic, acesta urmând a fi stabilit în funcție de datele fiecărei spețe în parte.
În concret, în raport de consecințele directe provocate prin accidentul a cărei victimă a fost, de suferințele îndurate o lungă perioadă de timp, de intervențiile chirurgicale la care a fost supus, de internările numeroase necesare în vederea recuperării sale și de traumele psihice determinate de lipsa unei recuperări complete, s-a apreciat că victima C. D. A. este îndreptățită a fi despăgubită cu suma de 75.000 euro cu titlu de daune morale, reprezentând echivalentul culpei de 75% reținută în sarcina inculpatului U. M. A..
Suma de 1.000.000 euro pretinsă în cauză cu acest titlu, deși motivată pe existența unui precedent judiciar, este nejustificată și în afara practicii constante a instanțelor naționale, astfel cum rezultă și din exemplele depuse la dosarul cauzei de asiguratorul de răspundere civilă, G. A. (f. 181-206).
În ceea ce privește daunele materiale reprezentând cheltuielile de recuperare medicală este de observat că s-a pretins, cu acest titlu, suma de 33.500 lei dar că, prin toate actele depuse la dosarul cauzei (bonuri fiscale, chitanțe, facturi, bilete de transport, etc) nu s-a probat decât suma de 17.282,47 lei.
Ca atare, victima este îndreptățită să primească cu titlu de daune materiale, 75% din această sumă, respectiv 12.961,86 lei.
Pe de altă parte victima accidentului a pretins suma de 4.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în urma accidentului produs de inculpat, pretenții dovedite prin probele testimoniale administrate, martorii C. B. M. și P. O. M. declarând că valoarea autoturismului a fost de aproximativ 1.000 euro și că acesta nu a mai putut fi reparat după accident (f.160-163).
În consecință, părții civile i s-a acordat 75 % din suma pretinsă cu acest titlu, respectiv 3.000 lei.
În fine, victima evenimentului rutier a solicitat și obligarea inculpatului și a asiguratorului la plata unei rente lunare de 2.500 lei însă aceasta este nejustificată deoarece aceasta nu realiza venituri, aflându-se în continuarea studiilor și nu este probată în niciun fel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud și partea civilă C. D. A., inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente ..
În susținerea apelului, parchetul a arătat că solicită majorarea pedepselor aplicate la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, având în vedere că acesta a săvârșit 8 infracțiuni în același context, precum și urmările grave ale acestora.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a Cod penal din 1968, arătând că este o persoană onestă, aflată la prima incidență cu legea penală, este o persoană religioasă și care a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut în totalitate faptele. În ce privește modalitatea de executare, a solicitat dispunerea suspendării sub supraveghere.
Partea civilă C. D. A. a solicitat sub aspectul laturii penale pronunțarea unei pedepse proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite. Pe latura civilă a solicitat admiterea apelului și acordarea daunelor morale la suma de 1.000.000 euro, acordarea unei rente lunare de 2.500 lei până la dispariția stării de incapacitate deoarece s-a dovedit că, pentru îngrijirile părții civile care este total dependentă de o altă persoană, este nevoie lunar de 3.000-5.000 lei.
Partea responsabilă civilmente . a solicitat ca daunele morale acordate să se situeze la o sumă cuprinsă între 30.000 și 50.000 de euro având în vedere atât culpa de 25% a victimei la producerea accidentului, cât și practica judiciară în materie. Solicită ca renta viageră pretinsă să nu fie acordată deoarece, potrivit art. 49 din Ordinul CSA, asiguratorul acordă astfel de rente sau indemnizații doar în situația în care victima era încadrată în muncă sau în ultimul an de studiu, ori partea civilă nu se afla în niciuna din aceste situații.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, întemeiată pe probele de la dosar, starea de fapt nefiind contestată de inculpatul U. M. A. care a cerut ca judecata să aibă loc în procedură simplificată, recunoscând faptele așa cum au fost ele reținute în actul de investire a instanței.
În concret s-a reținut că, în cursul serii de 24.09.2012, după ora 23,00 și după ce consumase droguri de risc (cannabis) și mare risc (MDMA), aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu viteză superioară celei legale, inculpatul U. M. A. a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea civilă C. D. A. și în care se afla și partea vătămată T. B. C., în urma accidentului fiind produse celor doi leziuni ce au necesitat pentru vindecare 130-140 zile de îngrijiri medicale, respectiv, 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar în cazul părții civile a fost pusă în pericol viața acesteia. S-a reținut că, în condițiile în care pe traiectoria sa de mers partea civilă avea obligația de a ceda trecerea, în producerea accidentului s-a reținut și culpa concurentă a victimei, în procent de 25%.
Cu ocazia cercetărilor demarate în acea seară, inculpatul U. M. A. a prezentat organelor de poliție permisul de conducere nr. U. 9802221MA9F6, aparent emis de autoritățile britanice, despre care s-a stabilit că este contrafăcut, împrejurare pe care inculpatul o cunoștea, acesta nedeținând permis de conducere valabil emis de autoritățile române sau din alt stat.
S-a mai reținut că inculpatul U. M. A. deținea droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu.
Pentru toate cele 8 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, prima instanță l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Raportat la criticile aduse în apelul parchetului Curtea constată că acestea sunt fondate însă numai în ce privește infracțiunea de vătămare corporală a cărei victimă este partea civilă C. D. A.. Astfel, față de urmările produse prin accidentul din data de 24.09.2012, accident pentru care în sarcina inculpatului s-a stabilit o culpă de 75% și care a avut drept consecință punerea în primejdie a vieții părții civile C., persoană care, la numai 20 de ani a rămas cu invaliditate permanentă și a pierdut definitiv capacitatea de muncă și de autoîngrijire, Curtea apreciază că o pedeapsă de numai 4 luni închisoare este insuficientă. D. urmare, admițând sub acest aspect apelul parchetului, Curtea va proceda la majorarea pedepsei pentru această infracțiune, de la 4 luni închisoare la 1 an închisoare. Se are în vedere la stabilirea acestui cuantum limitele legale de pedeapsă, maximul fiind de 2 ani închisoare, precum și împrejurările în care fapta s-a produs, culpa concurentă a victimei precum și conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut deplin faptele sale încă de la debutul anchetei penale.
Având în vedere aceleași împrejurări anterior enumerate, Curtea apreciază că nu este justificată majorarea celorlaltor pedepse aplicate inculpatului, acestea fiind just individualizate de prima instanță. În acest sens Curtea subliniază faptul că, cel puțin pentru două din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, anume cele de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consumul propriu, ceea ce a dus la probarea lor, a fost tocmai recunoașterea totală și imediată venită din partea inculpatului, deci sinceritatea acestuia. Ca atare, Curtea apreciază că o astfel de conduită de asumare a faptelor penale denotă că inculpatul a conștientizat gravitatea infracțiunilor săvârșite, existența unui comportament al său în afara rigorilor legii pe care l-a recunoscut fără rezerve.
În ce privește infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal din 1968 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplic art. 5 Cod penal, Curtea constată că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Potrivit dispozițiilor art. 288 alin. 1 Cod penal din 1968, infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale se sancționează cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, sens în care termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, așa cum este stabilit prin dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968.
Astfel, din conținutul actului – permis de conducere se constată că acesta a fost „emis” de autoritățile britanice la data de 14.10.2006 (f.43 dup). În lipsa oricăror altor probe care să stabilească o dată ulterioară a producerii actului fals, Curtea va aprecia că aceasta este data săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă la care s-a reținut participația inculpatului în calitate de complice.
Întrucât această infracțiune a fost descoperită după data de 24.09.2012 cu prilejul investigațiilor datorate producerii evenimentului rutier grav, se constată împlinirea termenului prescripției răspunderii penale potrivit art. 122 alin. 1 lit. d, alin. 2 Cod penal din 1968, termen care a curs neîntrerupt, fiind împlinit la data de 14.10.2011, sens în care se va dispune încetarea procesului penal întemeiat pe dispozițiile art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală.
Criticile aduse în apelul inculpatului, care a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante sunt nefondate. În acest sens Curtea arată că toate împrejurările favorabile inculpatului au fost avute în vedere și analizate judicios de către prima instanță care a ajuns la concluzia corectă că, față de multitudinea de infracțiuni săvârșite și de urmările acestora, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și se impune ca pedeapsa rezultantă să fie executată de inculpat în regim de detenție. Similar curtea va reține că numai o pedeapsă cu executare va avea efectul necesar sub aspectul reeducării inculpatului raportat la împrejurările cauzei și va avea capacitatea de a realiza o reformare deplină a acestuia sub aspectul conștientizării asupra valorilor sociale ce au fost profund nesocotite și care au condus la urmări nefaste cel puțin pentru una din victime.
În ce privește apelul părții civile C. D. A., Curtea constată că acesta este fondat față de criticile vizând neacordarea rentei lunare viagere. Astfel, din probele științifice administrate în cauză rezultă fără dubiu că partea civilă a pierdut definitiv și total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul II de invaliditate (decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2899/23.09.2014 emisă de Casa Teritorială de Pensii Bistrița Năsăud- fila 143 dosar fond). De asemenea, din actele medicale rezultă că aceasta a pierdut în totalitate și capacitatea de autoîngrijire, partea civilă fiind, potrivit martorilor audiați în cauză, total dependentă de o altă persoană. Din declarațiile acelorași martori rezultă că, lunar, cheltuielile cu întreținerea/îngrijirea părții civile se ridică la o sumă situată mediu la cuantumul de 3330 lei. Așadar, având în vedere că, în producerea accidentului rutier care a avut această urmare în situația medicală și fizică a victimei, inculpatului i s-a reținut o culpă de 75%, Curtea va stabili că partea civilă este îndreptățită la o rentă lunară viageră în cuantum de 2500 lei până la încetarea stării de nevoie.
Potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciu.
Angajarea răspunderii presupune așadar existența unui prejudiciu cert. Certitudinea vizează existența și întinderea prejudiciului. Așa cum s-a relevat în doctrină existența omului este condiționată de suportul său material - corpul uman.
Corpul însuflețit semnifică prezența persoanei fizice. Vizualizarea individului oferă multiple informații despre acesta. Fizicul persoanei reprezintă, de fapt, aparența sa corporală, prezența sa fizică.
Expresia palpabilă a aparenței fizice și, totodată, substratul ei, nu este decât corpul omenesc. Întrucât, în ultimă analiză, corpul este însăși persoana, protecția conferită pe cale de reglementare poate fi privită sub un dublu aspect: individul trebuie să respecte anumite limite impuse puterii de a dispune de propriul corp, iar intervenția terților asupra corpului uman este interzisă, cu excepția cazurilor expres precizate în lege. Orice atingere prejudiciabilă adusă corpului uman, în afara situațiilor expres statuate, antrenează răspunderea autorului pentru daune corporale.
Suma prejudiciilor patrimoniale si nepatrimoniale cauzate prin atingeri aduse integrității corporale sau sănătății persoanei dă expresie prejudiciului corporal.
Conform recomandării făcute de Consiliul Europei și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Protocolul 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75-7 a C.E., care recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimentele de inferioritate, sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc). Unele prejudicii prezintă un caracter pecuniar sau patrimonial, corespunzând, fie unor pierderi suferite de victimă, în funcție de cheltuielile și eforturile expuse, fie unor câștiguri profesionale pierdute.
Prejudiciile extrapatrimoniale temporare cuprind deficitul funcțional temporar, suferințele îndurate și prejudiciul estetic temporar, până la refacere. Deficitul funcțional temporar corespunde incapacității funcționale totale sau parțiale suferite, până la refacere. El traduce pierderea calității vieții, a activităților și a bucuriilor uzuale ale vieții curente.
Suferințele îndurate pot fi suferințe fizice și psihice sau tulburări asociate, suferite de victima.
Prejudiciul de agrement vizează, repararea, în exclusivitate, a imposibilității, pentru victimă, de a practica în mod regulat o activitate specifică sportivă sau de petrecere a timpului liber și este definit de jurisprudență drept prejudiciul subiectiv cu caracter personal, rezultând din tulburările resimțite în condițiile de existență.
Doctrina a abandonat concepția restrânsă asupra prejudiciului de agrement în favoarea definirii acestuia drept pierdere a calității vieții persoanei vătămate, ale cărei funcții mentale și fizice sunt diminuate.
Noua concepție, inspirată din dreptul comunitar, este mai largă. Victima va fi indemnizată pentru că viața sa va deveni mai puțin agreabilă. De fapt, sunt avute în vedere toate actele cotidiene firești: posibilitatea de a se spăla, de a se hrăni, de a se deplasa, de a petrece timpul liber etc. În unele hotărâri, jurisprudența face diferență între prejudiciul de agrement și prejudiciul fiziologic sau funcțional. Acesta din urmă ar reprezenta deficitul funcțional cauzat de vătămările corporale, neajunsurile produse de atingerile fizice. În mod întemeiat, s-a afirmat că extinzându-se, prejudiciul de agrement se obiectivează și tinde să se confunde, în parte cel puțin, cu prejudiciul fiziologic sau funcțional.
În realitate, prejudiciul de agrement trebuie înțeles în accepțiunea sa largă, ca având o dublă natură. Aspectul obiectiv, concretizat în tulburări fiziologice care provoacă neplăceri în viața curentă nu este altul decât prejudiciul fiziologic.
Așadar, prejudiciul fiziologic se află înglobat în prejudiciul de agrement, care trebuie înțeles în sens larg. În același timp, victima conștientizează starea în care se află, privațiunile și restrângerile pe care acel prejudiciu i le provoacă. Această percepție, diferită de la individ la individ, este expresia naturii subiective a prejudiciului de agrement.
Categoria prejudiciului concretizat în dureri fizice sau psihice include întreaga gamă de suferințe și dureri de natură fizică sau psihică ori deopotrivă de natură fizică și psihică, pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil, pe lângă pagubele de natură patrimonială care îi pot fi cauzate pe această cale.
Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale.
Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism. Cauza acestor din urmă suferințe rămâne vătămarea corporală, chiar dacă există și factori favorizatori ai pagubei.
Atingerile generatoare de suferințe au ocupat un loc aparte în vechea jurisprudență care aprecia că orice consecințe păgubitoare (imposibilitatea fizică de a îndeplini acte ale vieții curente, de a desfășura activități domestice, teama de moarte, conștientizarea de către victimă a împrejurării că, datorită propriei neputințe, a devenit o povară pentru cei apropiați) reclamă despăgubiri.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2580/14.11.2013 întocmit în cauză, în urma accidentului rutier din data de 24.09.2012 partea civilă C. D. A. a prezentat următorul diagnostic: „hemipareză drept spastică sechelară predominant facio-brahială. Afazie motorie. Ochiul stâng atrofie optică posttraumatică, Stare post TCC sever. Contuzie dilacerare cerebrală FP stâng operată. Fractură cominutivă FP bilaterală. Fractură cominutivă os temporal stâng. Fractură os temporal drept TCF complex” (f. 114-124 dup)
În ceea ce privește fapta ilicită, Curtea reține că din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul U. M. A. nu a respectat limita de viteză pe tronsonul de drum pe care circula și se afla la volanul autoturismului fără a deține permis de conducere și sub influența substanțelor psihoactive.
Ținând cont de împrejurarea că, urmare vătămărilor produse părții civile aceasta a ajuns în situația de a nu se mai putea îngriji, fiind permanent și total dependentă de o altă persoană, Curtea constată că este justificată acordarea sumei solicitată cu acest titlu de rentă lunară viageră. Nivelul cheltuielilor lunare necesare pentru îngrijirea victimei a fost stabilit la suma de 3.330 lei, astfel că, raportat la faptul că în producerea accidentului s-a stabilit culpa concurentă a victimei în procent de 25%, Curtea va reduce acest cuantum și va stabili ca inculpatul să plătească lunar suma de 2.500 lei în favoarea părții civile C. D. A. până la încetarea stării de nevoie.
Având în vedere că, după producerea accidentului, partea civilă a fost internată în perioada 24.09._12 la S. C. Județean de Urgență Cluj, Curtea va constata că renta lunară viageră se impune a fi acordată cu începere din luna noiembrie 2012. Astfel, pentru perioada noiembrie 2012-aprilie 2015, Curtea va obliga pe inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 75.000 lei în favoarea părții civile C. D. A., reprezentând rentă lunară viageră de la data primei externări a părții civile până la pronunțarea hotărârii și la suma de 2.500 lei lunar în continuare începând cu luna mai 2015 și până la încetarea stării de nevoie.
Relativ la aceste constatări, Curtea arată că cele susținute în apelul părții responsabile civilmente ., potrivit cărora nu este posibilă acordarea rentei viagere nefiind întrunite condițiile art. 49 din Ordinul CSA care stipulează că asiguratorul acordă astfel de rente sau indemnizații doar în situația în care victima era încadrată în muncă sau în ultimul an de studiu, nu au aplicabilitate în cauză, atât timp cât partea civilă a ales calea acțiunii civile în cadrul procesului penal pentru a-și valorifica drepturile sale.
Pe de altă parte, cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță apar ca judicios stabilite, sens în care au fost avute în vedere atât împrejurările concrete de producere a accidentului, urmările acestuia asupra stării victimei precum și culpa concurentă a părții civile C., nefiind justificată majorarea acestora la suma de 1.000.000 euro așa cum partea civilă a cerut.
În acest context, Curtea apreciază că atât criticile aduse în apelul părții civile cât și în cel al părții responsabile civilmente . sunt nefondate.
Ținând cont de numărul de îngrijiri medicale (130-140 zile), de vârsta victimei (20 ani), de leziunile suferite, de faptul că acestea i-au pus viața în pericol și au adus victima în stare de invaliditate grad II, Curtea consideră că suma de 75.000 euro reprezintă o despăgubire echitabilă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de victimă.
Victima se afla la vârsta potrivită pentru întemeierea unei familii.
Pe fondul existenței unei incapacități totale de autoîngrijire și de muncă șansa de a realiza un proiect de viață familială a fost de asemenea afectată. Acest lucru este de natură să-i provoace suferințe psihice ca expresie a sentimentelor de inferioritate generate de statutul să familial.
Or, în locul șansei de a se bucura de frumusețea unei vieți trăite în condiții de sănătate corporală, care să-i permită să trăiască experiențele tinereții plenar, să se bucure de bucuria întemeierii unei familii, partea civilă se află azi în postura de a trăi fără a avea parte de aceste satisfacții. Încercările acesteia de a se integra în societate sunt în acest context serios afectate. În prezent, incapacitatea victimei de a se autoîngriji este totală, fiind evident că posibilitatea de a munci ori de a obține o slujbă este extrem limitată sau chiar imposibilă.
O incapacitate funcțională implică pierderea calității vieții, a activităților și a bucuriilor uzuale ale vieții curente.
Suferința fizică și psihică a părții civile reclamă indemnizarea prejudiciului nepatrimonial la nivelul sumei de 75.000 euro.
Numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale, natura și gravitatea leziunilor care au determinat o invaliditate permanentă sunt expresia elocventă a suferințelor de natură fizică pe care partea civilă le-a încercat. Este evident că datorită acestor suferințe fizice calitatea vieții acesteia a avut de suferit și reclamă acordarea de daune morale, iar cuantumul acestora a fost just individualizat de prima instanță.
Finalmente, Curtea va constata că în cauză se impune, întemeiat pe dispozițiile art. 25 alin. 3 Cod procedură penală anularea permisului de conducere nr. URDA9802221MA9FG 07, act stabilit ca fiind fals.
Pentru toate aceste considerente,
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, curtea va admite apelurile declarate de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud și de către partea civilă C. D. A., și va desființa sentința penală atacată cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, greșita condamnare pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și greșita respingere a acordării rentei lunare în favoarea părții civile C. D. A..
Va descontopi pedepsele aplicate inculpatului U. M. A. prin sentința penală 179/F/2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care le va repune în individualitatea lor.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului U. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal, faptă prin care a fost vătămată partea civilă C. D. A., de la pedeapsa de 4 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. f Cod procedură penală va înceta procesul penal față de inculpatul U. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 alin.1 Cod penal anterior, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 33 și 34 lit. b Cod penal din 1968 va contopi pedepsele aplicate de prima instanță de 1 an și 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, 8 luni închisoare, 2 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare așa cum a fost majorată și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care adaugă un spor de 2 luni urmând ca în final inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 25 alin. 3 Cod procedură penală va anula permisul de conducere nr. URDA9802221MA9FG 07.
În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil va obliga inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 75.000 lei în favoarea părții civile C. D. A., reprezentând rentă lunară viageră de la data primei externări a părții civile până la pronunțarea prezentei și la suma de 2.500 lei lunar în continuare începând cu luna mai 2015 și până la încetarea stării de nevoie.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . împotriva aceleiași sentințe.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . la plata a câte 300 lei cheltuielile judiciare către stat, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelurile declarate de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud și partea civilă C. D. A. împotriva sentinței penale nr. 179 din 09.12.2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o desființează cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, greșita condamnare pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și greșita respingere a acordării rentei lunare în favoarea părții civile C. D. A. și judecând:
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului U. M. A. prin sentința penală 179/F/2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care le repune în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului U. M. A., fiul lui I. și A., născut la data de 22.02.1981 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Beclean .. 31 jud. Bistrița-Năsăud, CNP:_ pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal (faptă prin care a fost vătămată partea civilă C. D. A.) de la pedeapsa de 4 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal față de inculpatul U. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 288 alin.1 Cod penal anterior, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 33 și 34 lit. b Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate de prima instanță de 1 an și 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, 8 luni închisoare, 2 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare așa cum a fost majorată, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care adaugă un spor de 2 luni urmând ca în final inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 25 alin. 3 Cod procedură penală anulează permisul de conducere nr. URDA9802221MA9FG 07.
Obligă inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 75.000 lei în favoarea părții civile C. D. A., reprezentând rentă lunară viageră de la data primei externări a părții civile până la pronunțarea prezentei și la suma de 2.500 lei lunar în continuare începând cu luna mai 2015 și până la încetarea stării de nevoie.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Obligă inculpatul U. M. A. și partea responsabilă civilmente . la plata a câte 300 lei cheltuielile judiciare către stat, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. CHITIDEANELENA B. E. C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./19.05.2015
Jud.fond.- P. A. D.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 586/2015. Curtea de... → |
|---|
