ICCJ. Decizia nr. 5507/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5507/2005
Dosar nr. 4014/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 490 din 12 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, conform art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de G.P. zis P. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de pedeapsă de 347 zile, rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 16/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta, astfel încât inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 35 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe o perioadă de 2 ani exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 19 aprilie 2004 la zi.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 400.000 lei, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut, în fapt, că în data de 16 aprilie 2004, numitul B.G. a formulat un denunţ cu privire la faptul că este consumator de heroină şi îşi procură drogurile de la un anume P., arătând că este de acord să participe la acţiunea organizată de către poliţie.
Ulterior, la data de 19 aprilie 2004, denunţătorul a pus la dispoziţie suma de 1.650.000 lei compusă din bancnote de câte 100.000 lei şi 7 bancnote de câte 50.000 lei, seriile fiind consemnate într-un proces-verbal. Denunţătorul împreună cu un lucrător de la B.S.I.J. – Batalionul 5 Special s-au deplasat în zona străzii Zăbrăuţi, unde denunţătorul s-a întâlnit cu numitul P., căruia i-a spus că doreşte să cumpere 7 doze de heroină. Numitul P. a plecat şi s-a întors după circa 5 minute la autoturismul condus de către jandarmi, unde îl aştepta denunţătorul şi i-a dat acestuia dozele de heroină primind în schimb suma de 1.750.000 lei, moment în care au intervenit organele jandarmeriei.
Cu ocazia verificărilor s-a constatat că numitul P. se numeşte G.P., iar la percheziţia corporală, asupra acestuia s-au găsit bancnotele ale căror serii corespundeau cu cele menţionate în procesul verbal.
Cele 7 doze au căzut pe jos în momentul intervenţiei forţelor de ordine, iar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, aceste doze conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej reprezentând 0,35 gr. de heroină în amestec cu cofeină.
Inculpatul a recunoscut constant săvârşirea faptei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanţele sale personale.
Instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului apreciind critica invocată de acesta, ca neîntemeiată, avându-se în vedere limita minimă specială prevăzută de lege, de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc reţinută în sarcina sa, starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul la care a săvârşit fapta şi împrejurarea că s-au reţinut deja în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând motivele din apel şi anume greşita individualizare a pedepsei în raport cu circumstanţele reale dar şi cele personale şi a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră exagerată.
Recursul nu este întemeiat.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţele au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi au dat semnificaţia cuvenită atât gradului de pericol social concret al infracţiunii săvârşite de inculpat, trafic de droguri de mare risc cât şi circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului, vârsta acestuia, atitudinea sinceră şi cooperantă din timpul procesului penal, fiind reţinute în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 dar şi starea sa de recidivă postexecutorie.
Ca urmare, pedeapsa principală de 6 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege în condiţiile aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 satisfac scopul sancţiunii penale astfel cum a fost stabilit de legiuitor în art. 52 C. pen., aşa încât o redozare, în sensul reducerii cuantumul acestei pedepse nu se justifică.
Pentru considerentele arătate şi având în vedere că analizând şi din oficiu hotărârile pronunţate în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive care să impună casarea acestora, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 411 din 30 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2004, la 29 septembrie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5503/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5511/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
