Art. 114 Codul muncii Durata timpului de muncă Timpul de muncă
| Comentarii |
|
Timpul de muncă
SECŢIUNEA 1
Durata timpului de muncă
Art. 114
(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2)-(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
| ← Art. 113 Codul muncii Durata timpului de muncă Timpul de muncă | Art. 115 Codul muncii Durata timpului de muncă Timpul de muncă → |
|---|
Evident repartizarea celor 8 ore, care se adaugă duratei normale a lucrului de 40 de ore pe săptămână, poate fi inegală, cu alte cuvinte doar în anumite zile se va depăşi timpul normal de lucru, nu în toate zilele săptămânii, ori se va lucra sâmbăta (sau duminica), deci încă
Citește mai mult
o zi din săptămână.Prin excepţie de la regula statornicită de alin. 1, durata maximă legală a timpului de muncă poate fi prelungită cu condiţia ca media orelor de muncă, pe o perioadă de 4 luni, să nu depăşească 48 de ore săptămânal.
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii (de exemplu construcţii, turism, agricultură, personal navigant etc.), prin contractele colective de muncă se pot negocia perioade mai mari de 4 luni, dar fără să depăşească 6 luni.
Se merge chiar mai departe, în condiţiile prevăzute de text şi conform contractului colectiv de muncă aplicabil, putându-se ajunge la o perioadă de referinţă maximă de 12 luni.
Nu se iau în calcul perioadele de referinţă amintite mai sus, durata concediului de odihnă şi nici situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
Pentru tinerii sub 18 ani nu se aplică prevederile de mai sus. Este logică această ultimă dispoziţie, având în vedere că, în baza art. 112 alin. (2), durata timpului de muncă pentru aceştia este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.