Art. 351 Noul cod civil Datoriile comune ale soţilor Regimul comunităţii legale Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Art. 351
Datoriile comune ale soţilor
Soţii răspund cu bunurile comune pentru:
a) obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
b) obligaţiile pe care le-au contractat împreună;
c) obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor.
| ← Art. 350 Noul cod civil Dispoziţii testamentare Regimul... | Art. 352 Noul cod civil Răspunderea subsidiară pentru... → |
|---|
a) obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
b) obligaţiile pe care le-au contractat împreună;
c) obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor.
Datoriile comune se acoperă:
- în principal: prin urmărirea bunurilor comune
- în subsidiar: prin urmărirea bunurilor proprii ale soţilor
fa
Citește mai mult
ţă de terţi, soţii răspund solidar;între soţi: soţul care achită datoria comună cu bunuri proprii
se subrogă în drepturile creditorului - plătit pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate, dacă lichidarea s-ar face la data plăţii datoriei;
are un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt soţ, până la acoperirea integrală a creanţelor pe care acesta i le datorează.
Prin reglementările Noului Cod Civil a fost înlăturat regimul comunităţii legale obligatorii prevăzut de articolul 30 din fostul Cod al familiei;
Soţii pot alege unul dintre cele trei regimuri matrimoniale:
o Comunitatea legală (ca regulă generală, în cazul în care soţii nu optează pentru un alt regim, prin încheierea unei convenţii matrimoniale);
o Separaţia de bunuri;
o Comunitatea convenţională.
Reglementarea anterioară: C. fam.: „Art. 32. Soţii răspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b) obligaţiile ce au contractat împreună;
c) obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unor bunuri
Citește mai mult
proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor".1. Soţii au două categorii de datorii: personale şi comune.
2. Legea prezumă că datoriile soţilor sunt personale, dacă nu se dovedeşte că ele sunt comune.
3. Sunt considerate datorii comune obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune. Pentru a fi în prezenţa unei asemenea obligaţii sunt necesare următoarele condiţii: a) obligaţia să fie rezultatul încheierii unui act juridic prin care se angajează cheltuieli de conservare sau de administrare ori prin care se dobândeşte un bun comun; b) cheltuielile de conservare, de administrare sau de dobândire să privească unul sau mai multe bunuri comune, nu proprii; c) obligaţia să fie asumată de un singur soţ, întrucât dacă este asumată de ambii soţi, suntem în prezenţa obligaţiei contractate de soţi împreună. Intră în această categorie cheltuielile efectuate cu întreţinerea bunului, cu repararea lui, plata diferitelor taxe, impozite.
4. Sunt considerate datorii comune obligaţiile pe care soţii le-au contractat împreună. O astfel de obligaţie presupune următoarele cerinţe: a) obligaţia să fie asumată de către soţi împreună (fie personal, fie prin reprezentare), prin libera lor voinţă; dacă ea este asumată doar de unul dintre soţi, suntem în prezenţa obligaţiei menţionate la lit. a);
b) obligaţia poate lua naştere prin încheierea de acte juridice de către soţi personal sau prin reprezentare; c) nu are relevanţă scopul pentru care soţii şi-au asumat obligaţia, acesta putând fi legat de nevoile căsniciei sau putând fi fără nicio legătură cu necesităţile căsătoriei lor. Intră în această categorie, spre exemplu, împrumuturile contractate împreună de soţi.
5. Sunt considerate datorii comune obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei. Pentru a fi în prezenţa acestei datorii este necesar ca: a) obligaţia să fie asumată prin încheierea unui act juridic; b) obligaţia să fie asumată numai de unul dintre soţi; c) scopul urmărit pentru contractarea obligaţiei să fie acela al acoperirii, al satisfacerii nevoilor obişnuite ale căsătoriei, adică al nevoilor familiale normale, care se apreciază de la caz la caz, ţinându-se seama de nivelul de viaţă al soţilor, de starea lor materială, prin raportare la nivelul de trai al societăţii.
6. Repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor, reprezintă o datorie comună. în această ipoteză prejudiciul este produs de unul dintre soţi prin fapta sa personală, ilicită, de însuşire a bunului aparţinând unei terţe persoane. Nu are relevanţă dacă dreptul de proprietate asupra bunurilor însuşite aparţine proprietăţii publice sau proprietăţii private. Este însă esenţial ca prin fapta de însuşire să se fi produs o mărire a patrimoniului comun al soţilor. între prejudiciul cauzat şi sporul de valoare trebuie obligatoriu să existe un raport de cauzalitate. Răspunderea soţilor are la bază temeiuri diferite. Totodată, şi limitele răspunderii diferă. Astfel, soţul care a comis fapta de însuşire a bunurilor unui terţ răspunde cu partea care i-ar reveni din comunitate, în caz de împărţire, şi, dacă această parte nu este îndestulătoare, în subsidiar, va răspunde şi cu bunurile personale până la acoperirea prejudiciului cauzat. Temeiul răspunderii îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Celălalt soţ răspunde numai în măsura sporului adus părţii sale de comunitate, temeiul fiind îmbogăţirea fără justă cauză. Dacă fapta de însuşire a bunurilor terţului se comite de ambii soţi împreună, aceştia răspund solidar în temeiul răspunderii civile delictuale.
7. Orice alte datorii sau cheltuieli ale fiecăruia din soţi, în afara celor enumerate expres şi limitativ ca fiind datorii comune, vor fi considerate datorii personale ale soţului care le-a contractat.
8. Soluţia legislativă a fost considerată contrară principiului egalităţii soţilor în căsătorie şi celui al solidarităţii familiale, subliniindu-se că pentru a fi deplină, egalitatea soţilor impune ca prezumţiei de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei să-i corespundă prezumţia de comunitate a obligaţiilor patrimoniale asumate de oricare dintre soţi (în acest sens, T. Bodoaşcă, Contribuţii la critica unor opinii referitoare la regimul juridic al datoriilor comune ale soţilor, în Dreptul nr. 5/2009, p. 113-125).
9. Creditorii comuni ai soţilor pot urmări bunurile comune. în ipoteza în care aceste bunuri nu ar fi suficiente, creditorii comuni pot urmări bunurile personale ale fiecărui soţ.
10. Dispoziţiile acestui articol sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011), dacă datoria s-a născut după această dată.
Per a contrario, veniturile din muncă şi cele asimilate nu pot fi urmărite pentru:
– obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
– obligaţiile contractate împreună;
– repararea prejudiciului.
Potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
Citește mai mult
privind Codul civil:Dispoziţiile art. 351-354 din Codul civil sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă datoria s-a născut după această dată.