Art. 352 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea interogatoriului persoanelor fizice Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 352
Luarea interogatoriului persoanelor fizice
(1) Cel chemat în persoană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.
(2) Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.
(3) Partea va răspunde fără să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
(4) Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.
(5) Când ambele părţi sunt de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate.
| ← Art. 351 Noul Cod de Procedură Civilă Încuviinţarea... | Art. 353 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea interogatoriului... → |
|---|
Dacă o întrebare, prin modalitatea sa de formulare, vizează mai multe fapte, instanţa o poate scinda, aşa cum poate clarifica întrebările cu conţinut neclar, eventual prin consultarea autorului interogatoriului.
Alineatul (2) al art. 352 stabileşte posibilitatea ca fiecare dintre judecătorii care intră în compunerea completului, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea
Citește mai mult
adversă să poată pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.Aceste întrebări au caracter adiţional şi lămuritor faţă de întrebările propuse prin interogatoriu. în principiu, utilitatea lor trebuie să derive din calitatea răspunsului la întrebările preexistente şi apar spontan în procedura de interogare a părţii. De aceea, această modalitate de interogare se distinge de interogatoriul propus din oficiu sau la cererea procurorului; totuşi, încuviinţarea întrebărilor de către preşedintele instanţei nu are doar caracter formal, ci presupune verificarea de admisibilitate impusă de proba astfel administrată.
întrebările astfel formulate, împreună cu răspunsurile părţii la acestea, precum şi întrebările respinse de către instanţă se consemnează în încheierea de şedinţă.
Proba cu interogatoriu se caracterizează prin spontaneitate şi mizează pe elementul de surprindere al părţii chemate la interogatoriu. De aceea, partea va răspunde la interogatoriu/ara să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil, chiar dacă a luat cunoştinţă de conţinutul întrebărilor ce îi sunt adresate.
Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri, adică elemente de strict detaliu care, de regulă, nu pot fi uşor memorate.
2. Stabilirea unui nou termen pentru continuarea interogatoriului. în situaţia în care întrebările impun răspunsuri de detaliu pe care partea nu le poate formula fără consultarea unor înscrisuri, registre sau dosare, se poate stabili în acest scop un nou termen pentru administrarea probei. însă instanţa va trebui să evite ca acest mijloc de administrare a probei să reprezinte o eludare implicită a dispoziţiilor alin. (3) al art. 352.
Astfel, instanţa va putea amâna cauza în acest scop numai la cererea celui interogat, cerere în care va trebui să arate care sunt elementele care trebuie consultate şi să justifice necesitatea consultării lor. De asemenea, această cerere trebuie soluţionată numai după punerea sa în discuţia tuturor părţilor. Măsura amânării presupune că partea are cunoştinţă despre necesitatea prezentării sale personale pentru interogatoriu, astfel că reluarea procedurii de citare în acest scop nu se mai impune.
3. Confruntarea părţilor. Ultimul alineat al art. 352 prevede posibilitatea interogatoriului încrucişat. Acesta poate fi stabilit ca procedeu de administrare a probei încă din momentul încuviinţării, când instanţa va lua măsurile necesare şi potrivite administrării fiecărei probe în parte, dar necesitatea şi utilitatea sa pot să apară spontan, în premisele vizate de legiuitor în alin. (2).
Desigur, o astfel de procedură este posibilă numai atunci când ambele părţi sunt de faţă.
Adăugăm că această procedură este posibilă numai atunci când se referă la părţile aflate pe poziţia de adversitate procesuală (reclamant, pârât, intervenient forţat sau voluntar în interes propriu), iar nu atunci când proba îi priveşte pe coparticipanţi.
De asemenea, confruntarea la interogatoriu este posibilă numai dacă toţi cei interogaţi sunt prezenţi şi sunt persoane fizice sau dacă interogatoriul poate fi administrat imediat şi nemijlocit, deoarece confruntarea este o măsură spontană şi trebuie să reprezinte pentru părţi un element de surpriză.