Art. 177 Noul Cod Penal Membru de familie Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Dispoziţii comune
Dispoziţii comune
Art. 177
Membru de familie
(1) Prin membru de familie se înţelege:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.
(2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti.
| ← Art. 176 Noul Cod Penal Public Dispoziţii comune | Art. 178 Noul Cod Penal Informaţii secrete de stat şi... → |
|---|
Prevederea indică două
Citește mai mult
categorii de persoane care compun conceptul de membru de familie: membrii propriu-zişi (formali) ai unei familii (lit. a) şi b)], respectiv persoanele asimilate acestora [lit. c)].în privinţa persoanelor indicate la lit. a), noul legiuitor penal renunţă la condiţia verificării caracterului efectiv al comuniunii de trai pe care o impunea art. 1491 CP 1969 (prin formula: „...locuieşte şi gospodăreşte împreună..."), necesară anterior pentru a fi integrate în categoria membrilor de familie. Ca atare, de lege lata, rudele în linie directă (ascendenţii şi descendenţii, fără limită legală de grad), precum şi fraţii/surorile şi copiii acestora (adică rudele colaterale de la gradul al ll-lea la al IV-lea, inclusiv) - precum şi persoanele devenite astfel de rude ca efect al adopţiei, dar şi persoanele între care există astfel de legături naturale, deşi una dintre ele a fost adoptată într-o altă familie, devenind şi membră a respectivei familii - vor fi consideraţi, în orice împrejurări şi întotdeauna, membri de familie, indiferent dacă între ei există ori nu o comuniune de trai domestic, o existenţă cotidiană desfăşurată efectiv împreună, fără nicio limitare. în ceea ce priveşte instituţiile care acordau un beneficiu în considerarea acestei calităţi (de exemplu, cauze de impunitate), noua dispoziţie este mai favorabilă, în schimb, în privinţa instituţiilor care legau consecinţe mai drastice de probarea acestei calităţi (de exemplu, cauze speciale de agravare), Codul penal din 1969 tinde a reprezenta reglementarea mai favorabilă.în privinţa situaţiei soţilor nu se înregistrează aspecte de noutate, aprecierile din doctrina anterioară rămânând valabile (de exemplu: corelarea momentului în care există formal calitatea de soţi cu data care interesează instituţia de drept penal aplicabilă - de pildă, momentul comiterii infracţiunii; irelevanţa raporturilor faptice concrete dintre soţi etc.).
Ca efect al unei prize de realitate, sub influenţa standardelor fixate în această materie de palierul european al justiţiei privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi în urma unor solicitări provenind din partea literaturii de specialitate autohtone, noul legiuitor penal a extins codrul noţiunii de membru de familie şi asupra unor persoane care nu au, formal, acest statut (din punct de vedere al altor ramuri de drept şi în conformitate cu un palier comun, tradiţional, de raportare la conceptul de familie): este vorba despre persoanele indicate la lit. c) - „persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc" (precum sunt cei aflaţi într-o relaţie de concubinaj stabilă şi constantă). Având în vedere realităţile contemporane şi prefacerile pe care acestea le înscriu în mod efectiv în dinamica vieţii de cuplu şi de familie (de facto) a numeroase persoane, soluţia legiuitorului este de salutat, legea penală - pentru a fi cu adevărat funcţională - trebuind să se grefeze realităţii într-o manieră mai realistă decât îşi permit, uneori, alte ramuri de drept. Raţiunile care determină legiuitorul să lege diverse efecte de tip negativ sau pozitiv ale unor instituţii juridico-penale de constatarea calităţii de membru de familie se regăsesc, în egală măsură, în ipotezele în care existenţa relaţiei în cauză este legal şi formal fixată într-o formă oficială (precum căsătoria sau adopţia), precum şi atunci când este vorba despre o situaţie de fapt, implicând însă aceeaşi dinamică cotidiană efectivă (relaţie de concubinaj ori relaţie similară celei dintre părinţi şi copii). Desigur însă, în asemenea situaţii, probarea caracterului real al acestor stări de fapt devine esenţială, tocmai pentru a compensa lipsa îndeplinirii formalităţilor care asigură o anumită stabilitate şi siguranţă în circuitul juridic. De aici, necesitatea ca în cazul persoanelor indicate la lit. c) a art. 177 NCP să se stabilească existenţa convieţuirii propriu-zise (credem că această cerinţă urmează a se determina, totuşi, într-un sens flexibil, iar nu rigid, existând evenimente cu un caracter temporar mai mult sau mai puţin pronunţat, care pot fracţiona pe moment convieţuirea strictă, cotidiană, fără a afecta însă pe termen lung şi în esenţa sa relaţia asemănătoare aceleia dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, existentă între anumite persoane, exact în acelaşi mod în care astfel de evenimente nu ar putea fracţiona pe fond o relaţie de căsătorie sau de filiaţie/adopţie propriu-zisă). Din nefericire, legea nu a furnizat criteriile necesare pentru identificarea parametrilor în considerarea cărora urmează a se efectua aprecierea caracterului real şi similar tipurilor de relaţii indicate al raporturilor dintre persoanele la care se face referire la lit. c). Considerăm că trebuie să fie verificată o anumită durata constantă şi stabilă a acestor relaţii, pentru a se aplica dispoziţia în cauză, raporturile de tip conjunctural nefiind de natură a determina nici în sens pozitiv, nici negativ efectele juridice pe care legea le leagă, în cazul unor instituţii juridico-penale diferite, de constatarea calităţii de membru de familie. Se poate aprecia, cu titlu de lege ferenda, că s-ar impune o şi mai accentuată extindere - în domeniul penal de referinţă - a cadrului persoanelor considerate membri de familie sau asimilate acestora, spre exemplu, fiind luaţi în considerare şi soţii afinilor unei persoane (cel puţin atunci când aceştia convieţuiesc). Bineînţeles, codificarea nouă este mai favorabilă în raport de instituţiile care, în considerarea calităţii de membru de familie, atrag un beneficiu, fiind însă nefavorabila în raport de acele instituţii care implică consecinţe negative prin stabilirea acestei calităţi.
Sfera de cuprindere corespunzătoare explicaţiei indicate de art. 177 NCP în privinţa conceptului de membru de familie este specifică (doar) domeniului penal de referinţă şi numai în măsura în care nu sunt incidente prevederi de tip derogator. Astfel, spre exemplu, potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie11, înţelesul conceptului este mai extins (fiind astfel utilizat cu prioritate - fiind vorba despre o lege specială - în cauzele marcate de incidenţa acestei reglementări), incluzând persoanele indicate în art. 177 NCP, la care se adaugă însă şi altele; o situaţie similară există şi în considerarea prevederilor din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
În urma prefacerilor intervenite atât în privinţa sensului noţiunii comentate, cât şi a schimbărilor operate asupra altor prevederi penale generale sau speciale din cuprinsul codului (prin comparaţie cu stadiul anterior al reglementării), unele soluţii jurisprudenţiale pronunţate cu forţă obligatorie în legătură cu această materie, în timpul activităţii Codului penal din 1969, nu îşi mai menţin de lege lata valabilitatea (ţinând cont şi de dispoziţiile art. 4741 NCPP). Este cazul Deciziilor nr. II/2005 şi nr. IV/2005, pronunţate de instanţa supremă în soluţionarea unor recursuri în interesul legii.
► art. 149: „Rude apropiate. (1) Rude apropiate sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude. (2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de adopţie cu efecte depline, persoanei adoptate cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de adopţie cu efecte restrânse, adoptatului cât şi descendenţilor acestuia şi în raport cu rudele
Citește mai mult
adoptatorului”;► art. 149^1: „Membru de familie. Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul”.
Legislaţie conexă: art. 5 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată (M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012).