Art. 35 Noul Cod Penal Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni

CAPITOLUL V
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni

Art. 35

Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

(1) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

(2) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 35 Noul Cod Penal Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni




# Dana Toma 29-Noiembrie-2015
Definiţia infracţiunii continuate a fost modificată, NCP prevăzând pe lângă cerinţele unităţii de subiect activ, de conţinut şi rezoluţie infracţională şi o condiţie suplimentară pentru reţinerea formei continuate a infracţiunii, respectiv unitatea de subiect pasiv. în vederea realizării unei interpretări unitare a condiţiei unităţii subiectului pasiv, Legea de punere în aplicare a NCP precizează la art. 238 două situaţii în care este îndeplinită condiţia. Legiuitorul realizează o enumerare exemplificativă, nu limitativă, existând şi alte situaţii în care va exista subiect pasiv unic, astfel cum rezultă şi din folosirea sintagmei „şi atunci când". Astfel, va exista condiţia unităţii subiectului pasiv în cazul săvârşirii mai multor acţiuni de furt la intervale diferite de timp a unor bunuri comune coproprietatea mai multor părţi vătămate [lit. a)]. Va fi îndeplinită condiţia subiectului pasiv unic şi în cazul inculpatului care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte defectuos mai multe acte la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi care cauzează vătămarea drepturilor mai multor persoane [lit. b)].

Nu pot fi săvârşite în formă continuată: infracţiunile care au un rezultat ireversibil, infracţiunile din culpă, infracţiunile praeterintenţionate, infracţiunile de obicei.

referitor la infracţiunea complexă, definiţia a fost reformulată conform opiniilor existente în doctrină, NCP reglementând pe de o parte infracţiunea complexa (forma de baza) ce se poate realiza fie prin reunirea a două sau mai multe fapte prevăzute de norma de incriminare (de exemplu, infracţiunea de tâlhărie în care sunt reunite furtul şi vătămarea corporală), fie prin absorbţie [de pildă, la infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 296 alin. (2) NCP, forma tip este lovirea sau alte acte de violenţă prevăzută în art. 193 NCP, iar condiţia suplimentară este ca făptuitorul să fie o persoană aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu], iar pe de altă parte infracţiunea complexă (forma agravată) în conţinutul căreia intră ca element circumstanţial agravant o acţiune sau inacţiune care reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni (de exemplu, în cazul furtului calificat săvârşit prin efracţie).

De asemenea, se remarcă modificarea titlului capitolului, care astfel reflectă în mod fidel conţinutul reglementării, acesta cuprinzând atât formele unităţii legale de infracţiuni (infracţiunea complexă şi continuată), cât şi formele de pluralitate de infracţiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară).
Răspunde
 
# defara 03-Februarie-2014
Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal:

Art. 238. în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când: a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane; b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 41: „Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe.
(1) în cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni. (2) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. (3) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală”.
Răspunde