Art. 51 Noul Cod Penal Împiedicarea săvârşirii infracţiunii Autorul şi participanţii

Această dispoziţie reglementează cauza legală, generală, personală de nepe-depsire a participantului la o tentativă relevantă penal, cauză reprezentată de împiedicarea săvârşirii infracţiunii [alin. (1)], precum şi regimul actelor îndeplinite până în momentul împiedicării consumării (alin. (2)] -încetăţenite în doctrină sub denumirea de acte de executare calificate. Sunt reproduse dispoziţiile art. 30 CP 1969, cu deosebirea că şi în denumirea marginală şi pe conţinutul textului se face referire explicită la faptă ca infracţiune, că pe conţinut se indică expres o nouă variantă de realizare a

Citește mai mult

împiedicării consumării (anume denunţul săvârşirii infrac-

ţiunii faţă de autorităţi), precum şi că nu se mai prevede propriu-zis în text faptul că împiedicarea urmează a se realiza, neapărat, în timpul executării. Din modul de redactare a textului, remarcăm condiţiile cumulative necesare pentru a opera impunitatea, sub aspectul cărora nu exista deosebiri în raport de reglementarea anterioară. Ca şi în cazul desistării şi al împiedicării producerii rezultatului, exprimarea legală a noii modalităţi posibile de împiedicare a săvârşirii infracţiunii, referitoare la încunoştinţarea autorităţilor, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, ridică o problemă de interpretare, opunând aparent natura juridică a instituţiei (cauză de nepedepsire a participanţilor operantă în ipoteza tentativei) cu formularea explicită din care - prin interpretare gramaticală - ar reieşi că denunţarea în condiţii care asigură aptitudinea de împiedicare a consumării faptei, prin intervenţia posibilă a autorităţilor, garantează impunitatea participantului, chiar dacă în concret acestea nu au intervenit (sau nu au intervenit util şi eficient), lăsând infracţiunea să se consume. Desigur, o intervenţie lămuritoare explicită este recomandată.

De precizat că incidenţa acestei cauze de nepedepsire poate lăsa tentativa atât în formă imperfectă, cât şi perfectă (tocmai datorită suprimării cerinţei ca împiedicarea să se realizeze în cursul executării, fără a se înţelege însă că se exclude această ipoteză faptică, deoarece noul legiuitor nu indică expres că împiedicarea urmează a avea loc doar ulterior finalizării acţiunii). De impunitate, potrivit acestui text legal, pot beneficia doar participanţii (unul sau mai mulţi coautori, instigatorul, complicele), iar nu şi autorul, pentru care se aplică dispoziţiile din art. 34 NCP. Este însă de discutat dacă, atunci când toţi coautorii s-ar înţelege în sensul desistării sau împiedicării producerii rezultatului, ar trebui să se reţină incidenţa art. 51 sau, din contră, aceea a art. 34 NCP (deşi problema este preponderent teoretică, efectul impunităţii fiind, în ambele situaţii, câştigat pentru aceştia).

în afara acestor aspecte, comentariile teoretice privind condiţiile cerute pentru reţinerea cauzei de impunitate, cât şi regimul prevăzut pentru actele de executare calificate îşi menţin valabilitatea. în principiu, este puțin probabil ca în această materie să se ridice probleme de delimitare a legii penale mai favorabile.

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 30: „împiedicarea săvârşirii faptei. Participantul nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă”.