Anulare act administrativ. Sentința nr. 1368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1368/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 6220/2/2012
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1368
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER – A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta C. NAȚIONALĂ A URANIULUI – S.A. BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu C. de C. (Legea nr. 94/1992).
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 07.04.2014, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când C., având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în mod succesiv la datele de 14.04.2014, de 22.04.2014, de 28.04.2014 și apoi la data de azi, 05.05.2014, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 02.08.2012, reclamanta C. NAȚIONALĂ A URANIULUI – S.A. BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta C. DE C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1) anularea în tot a Încheierii nr. S 165/2012 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor;
2) anularea în parte a Deciziei nr. S 83/11.05.2012, respectiv în ceea ce privește măsurile nr. 5-15;
3) anularea în parte a Raportului de control nr. S 46/12.04.2012, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. S 83/2012, în privința presupuselor abateri valorificate la punctele 5-15;
4) în temeiul art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 suspendarea în parte a executării Deciziei nr. S 83/11.05.2012, respectiv suspendarea executării măsurilor cuprinse la punctele 5-15 din decizie;
5) obligarea pârâtei în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin întâmpinare formulată în cauză la data de 15.10.2012 pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Cauza a fost înregistrată aleatoriu pe rolul completului nr. 21 fond, fiind înaintată prezentului complet de judecată, nr. 26 fond, ca urmare a depunerii la C. Informații Clasificate al instanței pentru prezentul dosar de înscrisuri cu caracter „secret de serviciu”.
În temeiul disp. art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată și respectiv administrată proba cu înscrisuri iar pentru reclamantă și proba cu expertiză ca fiind concludente și utile soluționării cauzei.
În administrarea probelor, ambele părți au depus înscrisuri la dosar pe tot parcursul cercetării judecătorești, în timp ce expertiza, dată fiind complexitatea deosebită a lucrării, a fost efectuată de trei experți, respectiv de dl. expert G. T., lucrarea fiind depusă la dosar la data de 13.08.2013, de dl. expert C. F. G., lucrarea fiind depusă la dosar la data de 13.09.2013, și respectiv de dl. expert O. M., lucrarea fiind depusă la dosar la data de 18.11.2013.
Totodată, experții au formulat și răspunsuri la obiecțiunile părților, astfel cum acestea au fost încuviințate de instanță.
La data de 18.10.2012 a fost respinsă cererea de suspendare ca fiind neîntemeiată pentru considerentele expuse în încheierea de ședință.
O precizare prealabilă se impune: întrucât pentru soluționarea dosarului au fost depuse la C. Informații Clasificate al instanței înscrisuri conținând informații clasificate, nivel de secretizare – secret de serviciu, C., îndeplinind necesitatea motivării hotărârii, expresie a dreptului la un proces echitabil care presupune o analiză efectivă a cauzei și formularea de răspuns la susținerile părților, nu va devoala împrejurări, informații, aspecte ce se desprind din documentele clasificate, ci va face trimitere, va exemplifica și va analiza expres legalitatea actelor contestate, prin prisma susținerilor părților formulate prin acțiune, întâmpinare, note depuse la dosar și respectiv a probatoriului administrat, care se regăsește de asemenea la dosar (înscrisuri, expertize).
Analizând actele dosarului, C. reține următoarele:
Reclamanta C. NAȚIONALĂ A URANIULUI – S.A. BUCUREȘTI este companie de stat care activează în domeniul extracției și prelucrării minereurilor uranifere, precum și al rafinării concentratelor tehnice, în vederea obținerii produsului intermediar octoxid de uraniu necesar constituirii Stocului de siguranță și consum și respectiv obținerii pulberii sintetizabile de dioxid de uraniu, care reprezintă materia primă pentru fabricarea combustibilului nuclear de tip C..
În perioada 09.01.2012 – 06.04.2012 reclamanta a făcut obiectul unui control din partea instituției pârâte C. DE C. privind „Controlul modului de utilizare a fondurilor bănești destinate achizițiilor pentru obiective de investiții în anul 2011”.
Controlul a fost finalizat prin emiterea Raportului de control nr. S 46/12.04.2012 prin care s-au constatat o . deficiențe, aspecte valorificate prin Decizia nr. S 83/11.05.2012 în sensul stabilirii a 15 măsuri de efectuat în sarcina reclamantei.
Contestația administrativă formulată în termen de reclamantă, împotriva a 11 din cele 15 măsuri dispuse, a fost respinsă prin Încheierea nr. S 165/2012 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C..
Împotriva acestor acte reclamanta a formulat prezentul demers judiciar, cu privire la care instanța constată:
(1) Cu privire la constituirea stocului de octoxid de uraniu fără a avea la bază o hotărâre de guvern prin care să fie aprobată anual cantitatea de octoxid de uraniu ce trebuia introdusă în stocul de siguranță și consum, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 5 din Decizia nr. S/83/2012
Reclamanta invocă nelegalitatea măsurii dispuse în sarcina sa în primul rând întrucât la data emiterii Deciziei nr. S 83/11.05.2012 HG nr. 69/1993, prin care s-a instituit aprobarea prin hotărâre de guvern a cantităților de concentrate tehnice de uraniu depuse la stocul de siguranță și consum, nu mai era în vigoare, fiind abrogată expres prin OUG nr. 118/2011.
Susținerea este neîntemeiată, C. observând că acțiunea de control s-a realizat pentru anul 2011, în timp ce OUG nr. 118/2011 a intrat în vigoare la data de 29.12.2011, astfel că pentru perioada verificată erau aplicabile prevederile HG nr. 69/1993, cum corect s-a stabilit prin actele de control încheiate.
Pe de altă parte, necesitatea obținerii aprobării prin hotărâre a Guvernului a cantităților anuale este prevăzută expres prin disp. art. 4 alin. 2 din OG nr. 126/2000, act în vigoare atât la momentul evocat de reclamantă cât și în prezent.
În al doilea rând, reclamanta susține că prin bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2011 s-au stabilit cantitățile de octoxid de uraniu pe care trebuia să le depună la stocul de siguranță și consum, iar acest buget a fost aprobat prin HG nr. 419/2011, astfel că a existat aprobarea Guvernului pentru cantitățile depuse de CNU în anul 2011.
Instanța constată însă că respectiva hotărâre de guvern invocată de reclamantă nu este o hotărâre de aprobare a cantității de octoxid de uraniu ce trebuia introdusă în stocul de siguranță și consum, ci este o hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011 pentru C. Națională a Uraniului - S.A. București, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.
Din actele dosarului rezultă că într-adevăr reclamanta a alocat pentru constituirea cantității de octoxid de uraniu depusă la stocul de siguranță și consum suma de 38.774 mii lei, suplimentată în urma rectificării din luna noiembrie 2011 la 41.791,25 mii lei, rezultând o cantitate depusă la stocul de siguranță și consum de 62.964,232 kg octoxid de uraniu.
Această cantitate însă nu a fost aprobată prin hotărâre a Guvernului, conform art. 2 din HG nr. 69/1993 și art. 4 alin. 1 și 2 din OG nr. 126/2000.
Reclamanta a procedat invers pașilor pe care trebuia în mod legal să-i parcurgă. Astfel, inițial era necesară aprobarea cantității de octoxid de uraniu prin hotărâre a Guvernului (a cantității de 62.964,232 kg), iar mai apoi elaborarea proiectului de buget, cu alocarea sumelor aferente respectivei cantități de octoxid de uraniu, și respectiv obținerea aprobării bugetului de venituri și cheltuieli (pentru realizarea cantității de 62.964,232 kg).
Această procedură, dacă ar fi fost parcursă, ar fi asigurat deopotrivă și respectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice (în forma în vigoare la data de 30.12.2010), în conformitate cu care:
„(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
(3) Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare”.
Contrar susținerilor reclamantei, C. apreciază că prin aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al CNU pe anul 2011 prin HG nr. 419/2011, nu este îndeplinită exigența legală de aprobare prin hotărâre de guvern a cantităților de octoxid de uraniu depuse la stocul de siguranță.
Că nu poate fi vorba de o aprobare a cantității în mod implicit prin HG nr. 419/2011 (prin aceea că prin aprobarea sumelor alocate acestui obiectiv implicit se aprobă cantitatea de octoxid de uraniu) rezultă din dispozițiile legale incidente materiei, în special prevederile art. 2 din HG nr. 69/1993 și art. 4 alin. 1 și 2 din OG nr. 126/2000. Pe de altă parte, adoptarea fiecărui act normativ este impusă de necesitatea realizării unui deziderat, atingerii unui anumit obiectiv. În consecință, nu poate fi primită susținerea potrivită căreia prin obținerea unei hotărâri de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli s-ar fi asigurat îndeplinirea și a obligației legale de obținere a unei hotărâri de aprobare a cantității (pentru care se aprobă bugetul de venituri și cheltuieli).
În sfârșit, că prin HG nr. 419/2011 nu a fost aprobată cantitatea de octoxid de uraniu în discuție rezultă și din împrejurarea că aceasta nu a fost menționată în bugetul aprobat prin acest act, fiind menționată numai suma iar ca și destinație s-a utilizat sintagma „alte cheltuieli asimilate investițiilor”.
Nu poate fi primită de prezenta instanță nici apărarea formulată în continuare de reclamantă, respectiv că față de prevederile OUG nr. 118/2011 CNU devine un simplu depozitar al acestor stocuri rezervă de stat, inițiativa constituirii acestora, inclusiv obținerea aprobării prin Hotărâre de Guvern revenind Ministerului Administrației și Internelor, prin Agenția Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, astfel că, având în vedere și faptul că deja există o Hotărâre de Guvern în acest sens, măsura dispusă prin Decizia nr. S 83/11.05.2012 de a efectua demersuri în vederea obținerii Hotărârii de Guvern pentru aprobarea stocurilor rezervă de stat nu poate fi adusă la îndeplinire de CNU.
Cu privire la ultimul argument, și anume că ar exista deja o Hotărâre de Guvern în acest sens, acesta este neîntemeiat în raport de aspectele mai sus arătate și pentru care prezenta instanță apreciază că HG nr. 419/2011 nu este o Hotărâre de Guvern pentru aprobarea stocurilor rezervă de stat.
În ceea ce privește primul argument, și acesta este neîntemeiat întrucât OUG nr. 118/2011 nu este un act normativ incident perioadei în discuție în raport de data intrării în vigoare, 29.12.2011.
Faptul că începând cu ianuarie 2012 reclamanta nu mai are inițiativa constituirii stocurilor rezervă de stat, nici obligația de a obține aprobarea acestora prin Hotărâre de Guvern, aceste aspecte sunt irelevante, în discuție fiind îndeplinirea obligațiilor ce incumbă reclamantei pentru anul 2011 (conform art. 2 din HG nr. 69/1993 și art. 4 alin. 1 și 2 din OG nr. 126/2000).
Pe de altă parte, cu privire la entitatea obligată conform OUG nr. 118/2011, C. are în vedere textele integrale ale art. 1 și art. 2 din acest act normativ, respectiv:
Art. 1 - „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru completarea necesarului tehnologic pe durata de viață a unităților 1 și 2 de la Centrala nuclearo-electrică Cernavodă, finanțarea necesarului de apă grea și octoxid de uraniu va fi asigurată de Societatea Națională "Nuclearelectrica" - S.A., din venituri proprii.
(2) Asigurarea cantităților necesare de apă grea prevăzute la alin. (1) se va putea face de la rezerva de stat, cu plată, din stocul existent și constituit cu această destinație”.
Art. 2 - „(1) Pentru punerea în funcțiune și pentru completarea necesarului tehnologic pe timpul exploatării unităților 3 și 4 de la Centrala nuclearo-electrică Cernavodă, Ministerul Administrației și Internelor, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, acumulează cantități de apă grea și de octoxid de uraniu ca stocuri rezervă de stat.
(2) Cantitățile de produse prevăzute la alin. (1) ce se constituie rezerve de stat se stabilesc anual prin hotărâri ale Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, finanțarea fiind asigurată de la bugetul de stat.
(3) Cantitățile de apă grea și de octoxid de uraniu, constituite ca stocuri rezervă de stat se păstrează la operatorii economici specializați, pe bază de contract de depozit custodie fără plată de chirii”.
Așadar, se constată că într-adevăr dispozițiile art. 1 fac referire doar la finanțarea necesarului, nu și la cantitățile anuale care se vor stabili în continuare potrivit art. 4 alin. 2 din OG nr. 126/2000, în vigoare, respectiv prin hotărâre de Guvern.
Totodată, referitor la dispozițiile art. 2, acestea prevăd că la propunerea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, cantitățile de octoxid de uraniu necesare pentru punerea în funcțiune și pentru completarea necesarului tehnologic pe timpul exploatării unităților 3 și 4 de la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă se aprobă anual prin hotărâri ale Guvernului, iar cantitățile constituite în stocuri rezervă de stat se păstrează la operatorii economici specializați – C. Națională a Uraniului S.A.
Este corectă deci concluzia pârâtei în sensul că pentru unitățile 1 și 2 de la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă, pentru care, fără a avea la bază o hotărâre de Guvern, au fost constituite stocuri de uraniu în anul 2011, inițiativa constituirii stocurilor de octoxid de uraniu, din producția curentă, la CNU, destinat fabricării încărcăturii inițiale de combustibil nuclear pentru punerea în funcțiune a obiectivului de investiții CNE Cernavodă – Unitatea 2, precum și a combustibilului necesar pe durata de viață a unităților 1 și 2, inclusiv obținerea aprobării prin hotărâre de Guvern revine reclamantei, potrivit disp. art. 4 alin. 1 și 2 din OG nr. 126/2000.
În raport de aceste aspecte, nu poate fi reținută apărarea reclamantei în sensul că aceasta nu ar avea temei legal pentru a executa măsura dispusă în sarcina sa de organele de control.
De asemenea, este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia reclamanta nu ar putea iniția demersuri în temeiul unei hotărâri abrogate și nici nu ar putea să se substituie instituțiilor abilitate ulterior în acest sens, odată cu . prevederilor OUG nr. 118/2011.
În sfârșit, nu poate fi primită nici apărarea că Guvernul României nu poate emite o hotărâre pentru anul 2011, în primul rând pentru că deja s-a emis o hotărâre în acest sens, iar în al doilea rând pentru că o asemenea hotărâre ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legilor.
În speță nu este vorba de îndeplinirea unor obligații începând cu acest moment pentru viitor, ci de îndeplinirea unor obligații ce reveneau reclamantei pentru anul 2011. Așadar, constatând o abatere de la prevederile legale, în mod corect a impus C. de C. promovarea de către reclamantă a anumitor demersuri în vederea intrării în legalitate (pentru o perioadă anterioară).
Este firesc a se impune o astfel de măsură, fiind în acord cu principiul legalității care trebuie respectat într-un stat de drept.
Dacă ar fi primită apărarea reclamantei, nu doar că s-ar permite acesteia să se prevaleze de propria incorectitudine, dar aceasta ar face ineficient orice control de genul celui exercitat în speță de pârâta C. de C..
Cu privire la pretinsa nemotivare a soluției de respingere a contestației prin Încheierea nr. S 165/2012, în sensul că nu s-a răspuns anumitor motive invocate de reclamantă prin contestație, C. apreciază că eventuala nemotivare a soluției de respingere a contestației ori motivarea necorespunzătoare nu atrage nelegalitatea actului contestat, respectiv a constatărilor și a măsurilor dispuse prin acesta.
În al doilea rând, instanța apreciază că pârâta a motivat de o manieră concisă dar suficientă măsurile dispuse, prin toate actele întocmite în cazul reclamantei - raport de control, decizie și respectiv încheiere de soluționare a contestației - expunând situația de fapt și dispozițiile legale pe care le-a apreciat incidente în raport de împrejurările constatate.
Prin urmare, faptul de a nu răspunde unui argument nu constituie o nemotivare a actului, cu consecința încălcării prevederilor pct. 223 alin. 1 lit. a din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C..
În sfârșit, reclamantei nu-i este cauzat un prejudiciu ce nu ar putea fi reparat, aceasta având posibilitatea de a evoca toate motivele de nelegalitate și/sau netemeinice pe care le apreciază adecvate în raport de actele întocmite de pârâtă prin cererea de chemare în judecată adresată instanței.
Cu privire la notele de ședință depuse la dosar de reclamantă la data de 12.11.2012, se observă că la acest punct al contestației nu sunt invocate motive sau argumente noi, reiterându-se susținerile din cererea de chemare în judecată.
Referitor la pretinsa recunoaștere de către pârâtă a situației de fapt prin întâmpinare, C. consideră că opiniile divergente ale părților nu privesc aspecte de fapt, ci țin de modul de interpretare a acestora și a normelor legale. Astfel, pârâta nu a reținut o altă situație de fapt decât reclamanta nici prin actele întocmite și contestate în prezenta speță și nici prin întâmpinare, însă, prin punctul de vedere prezentat, nu se poate susține că ar fi achiesat fie și în parte la punctul de vedere al reclamantei.
Pentru aceste considerente, C. apreciază că măsura criticată de reclamantă a fost corect dispusă de pârâtă, neexistând niciun motiv pentru anularea acesteia.
(2) Cu privire la utilizarea ineficientă a fondurilor publice prin achiziția de servicii pentru elaborarea studiilor cuprinse în conținutul cadru al Studiului de fezabilitate prevăzut în Anexa 2 la HG nr. 28/2008, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 6 din Decizia nr. S/83/2012
Abaterea de la legalitate reținută la acest punct de către pârâta C. de C. trebuie structurată pe trei componente, și anume:
(a) achiziția de servicii pentru elaborarea studiilor cuprinse în Conținutul cadru al Studiului de fezabilitate prevăzut în Anexa nr. 2 la HG nr. 28/2008 în condițiile în care reclamanta deținea astfel de studii elaborate pentru obiectivele de investiții;
(b) achiziția de servicii pentru elaborarea Studiilor de fezabilitate pentru trei obiective de investiții dar și de servicii pentru elaborarea unor studii (topografice, geotehnice, hidrologice, de evaluare a impactului asupra mediului) și pentru obținerea de avize și acorduri, în condițiile în care aceste din urmă studii sunt cuprinse în cea mai mare parte în conținutul cadru al Studiilor de fezabilitate, dar și în condițiile în care valoarea serviciilor pentru elaborarea unor studii și a celor pentru obținerea de avize și acorduri depășește valoarea serviciilor contractate pentru elaborarea Studiilor de fezabilitate;
(c) la achiziționarea serviciilor pentru elaborarea (pe cele trei obiective de investiții) de studii „de cercetare și condiții industriale”, în documentația de atribuire sau prin Acordul cadru nr. S21/01.03.2011, nu s-a menționat conținutul cadru al acestor studii, cerințele la care trebuie să se răspundă sau cadrul legal în baza căruia trebuie întocmite, acestea cuprinzând și informații prezentate și în alte studii aflate deja la dispoziția reclamantei;
cu consecința încălcării prevederilor art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2006, respectiv a principiului utilizării fondurilor publice.
Analizând actele dosarului, C. apreciază corecte aspectele reținute de instituția pârâtă și în consecință legală măsura dispusă de aceasta în sarcina reclamantei de a lua măsurile necesare și de a urmări . „utilizarea eficientă a fondurilor publice pentru elaborarea de studii” prin achiziția de servicii pentru elaborarea studiilor cuprinse în Conținutul cadru al Studiului de fezabilitate prevăzut în Anexa nr. 2 la HG nr. 28/2008, numai în condițiile în care entitatea nu deține astfel de studii elaborate pentru obiectivele de investiții, achiziția efectuându-se cu respectarea procedurilor de achiziție și cu încadrarea în plafoanele aprobate, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2006, care stabilește printre principiile ce stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică pe cel al eficienței utilizării fondurilor publice.
Aceste aspecte nu sunt contrazise prin niciunul din motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
(b) Astfel, arată reclamanta că rațiunea pentru care s-a decis împărțirea studiului de fezabilitate (în sensul HG nr. 28/2008) pe secțiuni tehnice sau studii separate a fost aceea că pentru realizarea unei părți a acestor studii era necesară folosirea de documente clasificate, care nu puteau fi puse la dispoziția prestatorului decât după obținerea de către acesta a Certificatului de Securitate Industrială. Prin urmare, întrucât pentru studiile topografic, geotehnic, hidrogeologic, scoaterea din circuitul silvic, etc. nu erau necesare informații clasificate, s-a agreat ca acestea să fie întocmite înainte de a se obține Certificatul de Securitate Industrială.
Situația de fapt a fost deci corect reținută de organele Curții de C., nefiind contestată de instituția reclamantă, iar explicațiile învederate de aceasta din urmă sunt irelevante de moment ce, în final, pentru o . studii, cele efectuate înainte de a se obține Certificatul de Securitate Industrială, cât și cele ce au constituit parte a studiului de fezabilitate, a fost efectuată din bani publici o plată dublă în favoarea aceluiași beneficiar, dar și în condițiile în care este vorba în esență de aceleași servicii efectiv prestate.
Pârâta nu a criticat și nici nu a sancționat decizia reclamantei de împărțire a studiului de fezabilitate (pe secțiuni tehnice sau studii separate), ci faptul că acest mod de efectuare a respectivului studiu a avut drept consecință efectuarea de două ori a unei plăți pentru aceleași studii.
Nu poate fi reținut nici argumentul reclamantei în sensul că valoarea cumulată a tuturor acestor secțiuni tehnice sau studii separate ar reprezenta exact suma aprobată de MECMA pentru întocmirea celor trei studii de fezabilitate ale investițiilor preconizate (9.180.000 lei). Principiul eficientei utilizări a fondurilor publice și în general prevederile Legii nr. 500/2002 trebuie interpretate în sensul că nu reprezintă temei legal pentru plata studiilor faptul că nu a fost depășită valoarea aprobată de ordonatorul de credite.
(a) Referitor la împrejurarea că reclamanta C. Națională a Uraniului deținea anumite studii de fezabilitate la data încheierii acordului cadru nr. S 21/01.03.2011, dar și că acestea nu ar fi putut fi utilizate pentru diferite considerente (deoarece aveau teme de proiectare diferite față de cele elaborate în anul 2011 și cu o structură diferită de cea impusă prin HG nr. 28/2008), C. are în vedere expertiza judiciară încuviințată și efectuată în cauză, respectiv punctul de vedere prezentat de experții G. T. și O. M..
Astfel, la întrebarea dacă „raportat la natura investiției și prevederile legale incidente era necesară realizarea unor noi studii, raportat la faptul că CNU – S.A. deținea anumite studii”, expert G. T. învederează următoarele:
„Deoarece, în prezent, ne aflăm într-o altă fază de concepție pentru aceste proiecte cu antrenarea, respectând principiul concurenței, proiectanților de la care se cerea implementarea tehnologiilor moderne cu randamente și costuri competitive pentru activitățile de exploatare – procesare a minereurilor de uraniu autohtone se impune elaborarea de noi documentații tehnico-economice care să susțină în actuala conjunctură realizarea acestor obiective de investiții.
Documentațiile deținute de CNU – S.A. au fost elaborate la alte momente, anterior apariției HG nr. 28/2008 și HG nr. 150/2010 care reglementează investițiile publice, iar la acea vreme documentațiile erau elaborate după alte conținuturi cadru și aveau alt scop.
Chiar dacă în documentațiile deținute sunt anumite date cu caracter general (geologia regiunii, localizarea administrativă, căi acces, date hidrogeologice, topografice) care sunt preluate și în documentațiile elaborate pentru Studiile de Fezabilitate în anul 2011, nu se puteau elabora decât documentații eligibile noi care să corespundă reglementărilor în vigoare. În aceste condiții s-au obținut avizele și acordurile conform prevederilor legale, inclusiv avizul Consiliului Interministerial conform HG nr. 150/2010”.
La aceeași întrebare, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă și încuviințate de instanță, expert O. M. arată că:
„Studiile geotehnice și topografice anterioare au fost realizate în anii 1986, 1987, 1989, 2008. Aceste cercetări anterioare sunt citate ca surse de documente în noile studii geotehnice și topografice, fapt ce lasă a se înțelege că au fost consultate de întocmitori. În perioada 1986 – 2011 s-au produs schimbări importante privind reglementările tehnice de întocmire a studiilor de teren, după cum urmează:
Studii geotehnice
S-au schimbat complet încadrările terenurilor în funcție de rezultatele încercărilor prin reglementările tehnice de tip european:
Normativ privind principiile, exigențele și metodele cercetării geotehnice NP 074-2002
Normativ privind documentațiile geotehnice pentru construcții NP 074-2007
Proiectarea geotehnică SREN 1997 -2/2007
EUROCOD 7/2009 Investigarea și încercarea terenurilor
Având în vedere că în timp se produce modificarea substanțială a nivelului apelor freatice, rezultă faptul că studiile geotehnice anterioare nu se pot actualiza.
Studii topografice
Față de anul de referință 1986 s-au produs modificări semnificative privind metodologiile și tehnologiile utilizate la măsurători și reprezentări pe calculatoare. Aparatura topo computerizată a mărit precizia măsurătorilor.
Sistemul de coordonare nu s-a schimbat.
Începând cu anul 2007 s-a extins tehnologia GPS pe plan internațional.
În minerit se apreciază că la circa 3 ani se modifică planurile topo care trebuie actualizate.
În cazul studiilor topo, în practica actuală se poate utiliza reactualizarea studiilor vechi”.
Obiecțiunilor pertinent formulate de pârâtă, expert G. T. nu răspunde, invocând necesitatea efectuării unei expertize contabile. Acest punct de vedere nu poate fi primit față de obiecțiunea formulată în concret de pârâtă, referitoare în esență la efectuarea anumitor lucrări de către M. P. în baza acelorași prevederi legale (OMAPPM nr. 184/1997), la fel și cele realizate în anul 2011 și achiziționate de reclamantă de la S.C. Green Hidrofor S.R.L. (fiind realizate tot de M. P.).
În raport de acestea, prezenta instanță reține ca fiind pertinente susținerile pârâtei C. de C. în sensul că reclamanta deținea studii de fezabilitate întocmite de personalul propriu sau de către terți, dar și că în vederea respectării principiului eficienței utilizării fondurilor publice trebuia să aibă în vedere actualizarea acestor studii în cazul în care se constata că acestea nu corespund actualelor prevederi legislative din punctul de vedere al formei și al conținutului, cu unica rezervă ce se desprinde din expertiza judiciară în sensul că, potrivit lucrării efectuate de expert O. M., studiile geotehnice anterioare nu se pot actualiza.
(c) Cu privire la studiile de cercetare și condiții industriale, reclamanta menționează că acestea nu conțin informații preluate din studiile de fezabilitate, cum se reține în cuprinsul Deciziei nr. S/83/11.05.2012, explicând că aceste studii au fost întocmite primele, constituind fundamentul volumului II – Memoriu tehnologic al studiului de fezabilitate, dar și că dintr-o dorință de predare a studiilor într-o formă actualizată, s-a procedat la completarea studiilor de cercetare și condiții industriale cu informațiile noi inserate în studiul de fezabilitate (ca urmare a actualizării volumului II pe parcursul întocmirii respectivului studiu) iar inserarea s-a făcut pentru a permite comisiilor abilitate să înțeleagă scopul, valoarea și randamentul investițiilor.
Susținerile reclamantei subsumate acestui punct sunt neîntemeiate în opinia instanței, în raport de criticile formulate de pârâtă și de situația de fapt constatată de aceasta.
Atât de principiu cât și în concret în speță pârâta nu a contestat utilitatea acestor studii și necesitatea efectuării lor, reținând numai achiziționarea lor cu nerespectarea prevederilor legale.
Astfel, în primul rând, se observă că, la achiziționarea serviciilor pentru elaborarea (pe cele trei obiective de investiții) de studii „de cercetare și condiții industriale”, în documentația de atribuire sau prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011, reclamanta nu a menționat conținutul cadru al acestor studii, cerințele la care trebuie să se răspundă sau cadrul legal în baza căruia trebuie întocmite. Aceste aspecte nu au fost contestate de reclamantă.
În plus, studiile de cercetare și condiții industriale au în cuprinsul lor informații prezentate și în alte studii (geotehnic, hidrogeologic, topografic, de fezabilitate), iar planșele nr. 1-11 anexate au același conținut ca cele anexate la Studiul de fezabilitate (vol. II – Memoriu tehnologic) aflat la dispoziția reclamantei.
Prezenta instanță nu poate primi susținerile reclamantei referitoare la importanța studiilor de cercetare și condiții industriale și la modalitatea corectă de întocmire a acestora, cât timp pentru aceleași studii a efectuat o plată dublă în favoarea aceluiași beneficiar, dar și în condițiile în care în concret, pe cele trei obiective de investiții, valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea altor studii și a celor pentru obținerea de avize și acorduri depășește valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea studiilor de fezabilitate.
Și dacă s-ar fi procedat efectiv la o sistematizare a informațiilor, la o grupare a acestora și la o prezentare într-o formă actualizată, reclamanta nu a demonstrat aportul studiilor de cercetare și condiții industriale și astfel nu a justificat nici prețul convenit, mult mai mare, în raport de valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea studiilor de fezabilitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în documentația de atribuire sau prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011, reclamanta nu a menționat conținutul cadru al acestor studii, cerințele la care trebuie să se răspundă sau cadrul legal în baza căruia trebuie întocmite.
Cu privire la pretinsa depășire a competențelor în sensul că organul de control și organul de soluționare a contestației s-ar fi pronunțat asupra unor aspecte tehnice de strictă și înaltă specializare, cuprinse în documentația tehnică prezentată de reclamantă, dar și că în raport de obiectul de activitate al reclamantei și de natura investiției, organul de control era obligat să facă aplicarea prevederilor cuprinse la pct. 20 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., instanța apreciază deopotrivă susținerile ca fiind neîntemeiate.
În primul rând, prevederea legală invocată face referire la posibilitatea de a se apela la serviciile unui expert într-un domeniu în cazul în care sunt necesare cunoștințe și experiență specială în alte domenii decât cel financiar-contabil și de audit, iar nu la obligația de a proceda astfel.
În al doilea rând, organul de control nu a constatat aspecte care i-au depășit competența funcțională, situația de fapt constatată și respectiv sancționată subsumându-se prerogativelor proprii, analizând documentația prezentată de reclamantă exclusiv din perspectivă financiară.
Referitor la susținerile reclamantei (atât din acțiune cât și din răspunsul la întâmpinare, acest din urmă act intitulat note de ședință) în sensul lipsei motivării în raport de susținerea că față de existența unor informații clasificate era necesară realizarea separată a studiilor, C. remarcă apărările pârâtei, formulate inclusiv prin obiecțiunile la expertiză, în sensul că nu s-a contestat decizia reclamantei de împărțire a studiului de fezabilitate pe secțiuni tehnice sau studii separate, ci s-a constatat faptul că CNU S.A. a contractat și achitat din fonduri publice servicii pentru elaborarea Studiilor de fezabilitate pentru cele trei obiective de investiții, precum și servicii pentru elaborarea unor studii (topografice, geotehnice, hidrologice, de evaluare a impactului asupra mediului) și pentru obținerea de avize și acorduri care, în cea mai mare parte, sunt cuprinse în conținutul cadru al Studiilor de fezabilitate, în conformitate cu prevederile Anexei nr. 2 la HG nr. 28/2008.
Este adevărat că de principiu este de dorit realizarea unei documentații tehnico-economice complete, în baza căreia să se obțină aprobarea indicatorilor tehnico economici ai obiectivelor de investiții și să se asigure finanțarea acestora, numai că o astfel de documentație presupune, așa cum arată și reclamanta de altfel, elaborarea de studii distincte față de studiul de fezabilitate, or pârâta tocmai acest aspect impută serviciilor achiziționate de reclamantă, respectiv că nu sunt distincte (ca și conținut informațional) ci sunt în cea mai mare parte aceleași.
La acestea, se adaugă valoarea mult mai mare a serviciilor pentru elaborarea unor studii și a celor pentru obținerea de avize și acorduri, față de valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea studiilor de fezabilitate.
Tot sub acest aspect, al caracterului complet al documentației elaborată de reclamantă, arată pârâta, fără a fi pertinent contrazisă, că reclamanta a acceptat la plată documentațiile elaborate de S.C. Green Hidrofor S.R.L., anterior avizării acestora de către Consiliul tehnico-economic al Ministerului de resort și fără a fi avizate de către Consiliul Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Național și Locuințe, contrar prevederilor art. 2, art. 3 lit. a din HG nr. 150/2010 și art. 5 din Actele adiționale nr. 2 la Contractele subsecvente nr. 21/2/01.03.2011 și nr. 21/3/01.03.2011.
De asemenea, reclamanta a acceptat la plată facturile în valoare de 9.180.000 lei fără TVA și a efectuat plăți de la bugetul de stat în sumă totală de 9.180.000 lei fără TVA către S.C. Green Hidrofor S.R.L. fără a avea la bază documentațiile avizate, respectivele avize fiind emise ulterior efectuării plății.
Reclamanta nu aduce nicio critică acestor constatări efectuate prin raportul de control, subliniind numai importanța efectuării studiilor, aspect însă necombătut de C. de C. (fiind combătută numai modalitatea de efectuare a studiilor și a cheltuielilor angajate în consecință).
Cu privire la pretinsa încadrare în suma aprobată de ordonatorul principal de credite, în plus față de împrejurarea că această plafonare nu este în sine suficientă pentru respectarea strictă a principiului utilizării eficiente a fondurilor publice, C. mai are în vedere deopotrivă obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză.
Astfel, arată pârâta că deși prin oferta financiară prezentată de S.C. Green Hidrofor S.R.L. au fost ofertate numai serviciile privind elaborarea documentației din faza de studiu de fezabilitate pentru cele 3 obiective de investiții, la valoarea de 9.180.000 lei (fără TVA), reclamanta, prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011 a angajat achiziția tuturor documentațiilor tehnice respectiv, din faza de studiu de fezabilitate, din faza de Proiect tehnic și detalii de execuție, precum și întocmirea documentației și obținerea avizelor și acordurilor necesare obținerii autorizației de construire – în faza proiectului tehnic, fără a stabili o valoare totală și prețul unitar care stă la baza determinării prețului fiecărui contract subsecvent atribuit ulterior.
Conform Studiilor de fezabilitate realizate pentru cele trei obiective de investiții de S.C. Green Hidrofor S.R.L., costurile de elaborare a tuturor documentațiilor tehnico-economice necesare pentru punerea în operă a acestor obiective de investiții, au fost estimate la suma de 51.728.000 lei.
Procedând astfel, conchide pârâta, reclamanta a angajat servicii (a căror valoare poate ajunge până la concurența sumei de 51.728.000 lei) peste limita creditelor bugetare aprobate în sumă de 9.180.000 lei (conform Listei obiectivelor de investiții pe anul 2011).
Mai susține de asemenea pârâta că reclamanta, în baza contractelor subsecvente nr. S 21/1/01.03.2011, nr. S 21/2/01.03.2011 și nr. S 21/3/01.03.2011, a angajat efectuarea de cheltuieli de investiții în valoare de 9.180.000 lei fără TVA, din fonduri publice, pentru elaborarea documentației tehnice din faza de studiu de fezabilitate, la obiectivele de investiții aferente zăcământului uranifer din Carpații Orientali care n-au fost cuprinse în Programul de investiții pe anul 2011 și fără ca documentațiile tehnico-economice aferente să fie aprobate de Guvernul României.
În sfârșit, a mai subliniat pârâta că prin raportul de expertiză efectuat, expert G. a confirmat constatarea din Raportul de control nr. S 46/12.04.2012 în sensul că reclamanta a recepționat studii (…) în valoare de 2.550.000 lei fără TVA efectuate pentru un alt amplasament (respectiv pentru amplasamentul din incinta actualei Uzine de la Feldioara) decât cel stabilit prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011, respectiv în perimetrul minier din Carpații Orientali.
Întrucât amplasamentul pentru care au fost realizate aceste studii este același cu amplasamentul propus pentru construirea Uzinei de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu, acest fapt a condus ca următoarele studii să aibă același conținut informațional.
La aceste obiecțiuni niciunul dintre experți nu răspunde edificator și nici reclamanta nu combate constatările Curții de C. și nici nu explică rațiunile pentru care a procedat conform celor constatate.
Arată în continuare reclamanta, în raport de constatările pârâtei, pe de o parte că a respectat prevederile OUG nr. 34/2006, iar pe de altă parte că această ordonanță nu era aplicabilă în cazul de față conform disp. art. 12 lit. b din OUG nr. 34/2006.
Cu privire la cea de-a doua susținere, aceasta este neîntemeiată deoarece textul de lege invocat se interpretează în sensul că nu există obligația pentru autoritatea publică să facă aplicarea acestui act normativ pentru atribuirea contractului de achiziție publică însă, în măsura în care se ia decizia aplicării acestui act și parcurgerii procedurii reglementate prin acesta, respectarea dispozițiilor legale incidente devine o obligație iar nu o simplă facultate nesancționabilă în caz de nerespectare ori de aplicare necorespunzătoare a procedurii.
Or, însăși reclamanta a precizat prin note de ședință depuse la dosar la data de 12.11.2012 că a înțeles să utilizeze sistemul prevăzut de OUG nr. 34/2006 pentru o mai bună și mai eficientă selecție a participanților dar și pentru a se elimina orice dubiu de transparență.
În consecință, odată ce C. Națională a Uraniului a decis să utilizeze sistemul prevăzut de OUG nr. 34/2006 (pentru o mai bună și mai eficientă selecție a participanților și pentru a se elimina orice dubiu de transparență) are obligația respectării întocmai a actului normativ.
Prin urmare – reținând fie și numai faptul că la achiziționarea serviciilor pentru elaborarea de studii „de cercetare și condiții industriale” în valoare de 2.000.000 lei + TVA în documentația de atribuire sau prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011 nu s-a menționat conținutul cadru al acestor studii, cerințele la care trebuie să se răspundă sau cadrul legal în baza căruia trebuie întocmite ori faptul că deși prin oferta financiară prezentată de S.C. Green Hidrofor S.R.L. au fost ofertate numai serviciile privind elaborarea documentației din faza de studiu de fezabilitate pentru cele 3 obiective de investiții, reclamanta, prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011 a angajat achiziția tuturor documentațiilor, fără a stabili o valoare totală și prețul unitar care stă la baza determinării prețului fiecărui contract subsecvent atribuit ulterior – C. nu poate primi susținerile reclamantei în sensul că ar fi respectat și aplicat corespunzător prevederile OUG nr. 34/2006.
Dar, susținerea reclamantei este neîntemeiată și pentru următoarele motive.
Astfel, potrivit disp. art. 12 lit. a și b din OUG nr. 34/2006:
„Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică pentru atribuirea contractului de achiziție publică în cazul în care se îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) contractul este inclus în categoria informațiilor secrete de stat, în conformitate cu legislația în vigoare privind protecția informațiilor clasificate;
b) îndeplinirea contractului necesită impunerea unor măsuri speciale de siguranță, pentru protejarea unor interese naționale, potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Cu privire la prima teză instituită de art. 12, respectiv lit. a, C. constată că potrivit disp. art. 15 lit. c din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu.
De asemenea, conform art. 15 lit. d și e din același act normativ, prin informații secrete de stat se înțelege „informatiile care privesc securitatea nationala, prin a caror divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii”; iar prin informatii secrete de serviciu se înțelege „informatiile a caror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”.
Totodată, conform art. 15 lit. f, nivelurile de secretizare se atribuie informatiilor clasificate din clasa secrete de stat si sunt:
- strict secret de importanta deosebita - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune de o gravitate exceptionala securitatii nationale;
- strict secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune grave securitatii nationale;
- secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune securitatii nationale.
În sfârșit, potrivit art. 18:
„(1) Informatiile secrete de stat se clasifica pe niveluri de secretizare, in functie de importanta valorilor protejate.
(2) Nivelurile de secretizare atribuite informatiilor din clasa secrete de stat sunt:
a) strict secret de importanta deosebita;
b) strict secret;
c) secret”.
Legea face deci în mod evident distincția între secrete de stat si secrete de serviciu, iar OUG nr. 34/2006 exclude de la aplicarea procedurii doar secretul de stat, nu și secretul de serviciu.
În speță, înscrisurile depuse la dosar și respectiv la C. Informații Clasificare al instanței sunt clasificate secret de serviciu. Nu a susținut reclamanta un alt nivel de secretizare.
OUG nr. 34/2006 este prin urmare incidentă.
Cu privire la teza a doua instituită de art. 12, respectiv lit. b, nu a făcut dovada reclamanta că în speță ar fi fost vorba de un contract care necesită impunerea unor măsuri speciale de siguranță, pentru protejarea unor interese naționale, și cu privire la care să se fi luat o astfel de decizie, potrivit prevederilor legale în vigoare.
În sensul susținerilor reclamantei, C. nu va reține nici concluziile Raportului de control întocmit de ANRMAP încheiat ca urmare a derulării procedurii de supraveghere desfășurată la solicitarea Curții de C., raport depus la dosar la data de 27.05.2013.
Această soluție se impune întrucât contractul încheiat de reclamantă are clasa de secretizare secret serviciu, în timp ce OUG nr. 34/2006 exclude contractele incluse în categoria informațiilor secrete de stat.
Faptul că reclamanta a avut în vedere acest act normativ rezultă din împrejurarea că Procedura internă de atribuire a contractului, respectiv Procedura operațională PO-DG-SSITPR 03-17, invocată pe parcursul controlului și al cercetării judecătorești, a fost înregistrată și aprobată la nivelul companiei la data de 21.06.2010, ulterior deci datei la care a întocmit Documentația de atribuire pentru Acordul cadru nr. S21/01.03.2011, documentație aprobată la data de 11.03.2010 și publicată în SEAP prin Anunțul nr._/20.03.2010.
Mai mult, în conținutul respectivei documentații de atribuire, reclamanta precizează expres la pct. IV.3 „Legislație aplicată” actele normative care sunt aplicabile procedurii de achiziție, iar la punctul 1 este menționată OUG nr. 34/2006.
Pentru aceste considerente, prezenta instanță apreciază și criticile subsumate acestui punct ca fiind neîntemeiate, concluziile expertului O. M., în sensul că studiile geotehnice anterioare nu se pot actualiza, nefiind suficiente pentru anularea măsurilor dispuse de C. de C..
(3) Cu privire la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de 3.062.775,26 lei, ca urmare a valorificării unor cantități din stocul de siguranță și consum, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 7 din Decizia nr. S/83/2012
Nici acest punct al contestației reclamantei nu va fi admis de prezenta instanță, fiind apreciate corecte statuările Curții de C. referitoare la calcularea și respectiv virarea către bugetul de stat a sumei de 487.430 lei, contravaloarea cantității de 251.253,206 kg de U/D. la un preț de 1,94 lei/kg de U/D., deci sub prețul de înregistrare în evidența contabilă din acea perioadă (3,60 – 30,06 lei/kg de U/D.) și respectiv sub prețul la care s-a efectuat descărcarea de gestiune (8,1 – 25,7 lei/kg de U/D.), fiind prin urmare încălcate prev. art. 4 din HG nr. 69/1993, art. 4 din HG nr. 2157/2004 și art. 4 din HG nr. 1009/2009.
De moment ce prețul de înregistrare în evidența contabilă a fost de 3,60 – 30,06 lei/kg de U/D., iar prețul la care s-a efectuat descărcarea de gestiune a fost de 8,1 – 25,7 lei/kg de U/D., este corectă concluzia pârâtei în sensul că prețul de 1,94 lei/kg de U/D. practicat de reclamantă în ceea ce privește sumele calculate și virate la bugetul de stat este inferior prețului mediu din evidența contabilă (în sensul disp. art. 4 din HG nr. 2157/2004).
Într-adevăr, potrivit art. 4 din HG nr. 1009/2009 „Contravaloarea concentratelor tehnice de uraniu, în echivalent uraniu în diuranat de sodiu, se constituie ca obligație bugetară care va fi virată la bugetul de stat și se determină la nivelul prețului stabilit pentru concentratul de uraniu în diuranat de sodiu, transferat anterior”.
Totodată, potrivit art. 4 din HG nr. 2157/2004, la care se trimite implicit, „Contravaloarea concentratului de diuranat de sodiu se determină prin metoda prețului mediu din evidența contabilă și se constituie ca obligație bugetară care va fi virată la bugetul de stat pe măsura valorificării produsului finit”.
De moment ce prețul de 1,94 lei/kg de U/D. nu este posibil a fi fost determinat prin metoda prețului mediu din evidența contabilă, situându-se sub prețul de înregistrare în evidența contabilă și respectiv sub prețul la care s-a efectuat descărcarea de gestiune, este evidentă nerespectarea de către reclamantă a obligației de a constitui contravaloarea concentratelor tehnice de uraniu ca obligație bănească la nivelul prețului stabilit pentru concentratul de uraniu în diuranat de sodiu, transferat anterior, conform art. 4 din HG nr. 1009/2009.
Reclamanta arată că prin art. 4 din HG nr. 2157/2004 au fost stabilite anumite criterii pentru calculul prețului diuranatului de sodiu, dar și că această hotărâre a fost abrogată și înlocuită cu HG nr. 1009/2009 care nu mai stabilea criterii de determinare a prețului diuranatului, făcând trimitere la ultimul preț calculat de CNU în baza HG nr. 2157/2004. În aceste condiții, reclamanta a calculat obligația bănească la același preț cu care a vândut către SN Nuclearelectrica înainte de . HG nr. 1009/2009.
Interpretarea reclamantei nu este corectă. Prin art. 4 din HG nr. 1009/2009 se face expres trimitere la modalitatea de calcul prev. de art. 4 din HG nr. 2157/2004. Astfel, prin sintagma „se determină la nivelul prețului stabilit pentru concentratul de uraniu în diuranat de sodiu, transferat anterior” trebuie înțeles că metoda pentru determinarea contravalorii concentratului de diuranat de sodiu și care se constituie ca obligație bugetară este aceea a prețului mediu din evidența contabilă.
Nu poate fi primită interpretarea reclamantei care are drept consecință calcularea obligației bănești în anul 2011 în raport de un preț (evident mai mic) practicat anterior intrării în vigoare a HG nr. 1009/2009 (anterior momentului 29.09.2009).
Prețul stabilit pentru concentratul de uraniu în diuranat de sodiu, transferat anterior (conform art. 4 din HG nr. 1009/2009) nu este unul determinat, ci este determinabil, prin metoda prețului mediu din evidența contabilă (conform art. 4 din HG nr. 2157/2004).
Referitor la modul de calcul invocat de organele de control dar neprecizat în concret, C. constată că se confirmă susținerile pârâtei formulate prin întâmpinare în sensul că modul de stabilire a obligației bugetare de plată pe care CNU S.A. o avea de achitat a fost prezentat la pagina 79 din Raportul de control nr. S 46/12.04.2012, iar în Anexa nr. 137 la actul de control a fost detaliat modul de calcul al dobânzilor și penalităților de întârziere, determinate în conformitate cu prevederile art. 120 și art. 1201 din Codul de procedură fiscală pentru neachitarea la termen a acestor obligații de plată către bugetul de stat.
În raport de acestea, C. apreciază deopotrivă neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la pretinsa nerespectare de către organele Curții de C. a prevederilor pct. 90 din Regulament, în sensul că presupusa deficiență nu este probată (prin acte, documente, situații, tabele, precum și note de relații necesare susținerii constatărilor).
Respectiva documentație se impune a fi elaborată și atașată actului de control numai în măsura în care este relevantă pentru susținerea și probarea deficiențelor constatate, nefiind însă necesară în cazul în care deficiența rezultă dintr-un simplu mod de calcul, suficient expus în cauză (la pagina 79 din raportul de control).
În sfârșit, prezenta instanță apreciază ca fiind neîntemeiate și susținerile reclamantei în sensul că organele de control au respins contestația fără a verifica modalitatea de calcul a sumelor sau corectitudinea acestora, dar și în sensul că pârâta recunoaște că nu a verificat și calculat care este prețul pe care reclamanta trebuia să îl folosească.
Analizând actele dosarului, C. apreciază că pârâta a verificat modalitatea de calcul a sumelor și a ajuns motivat la concluzia nerespectării de către entitatea verificată a anumitor prevederi legale, fiind evident că prețul de 1,94 lei/kg de U/D. nu este rezultatul prețului mediu din evidența contabilă. În plus, corect s-a remarcat că nici reclamanta nu a făcut dovada acestei împrejurări (că prețul menționat este rezultatul prețului mediu din evidența contabilă, conform art. 4 din HG nr. 2157/2004).
Sub cel de-al doilea aspect, susținerea este neîntemeiată și în raport de responsabilitățile legale ce incumbă instituției reclamante, considerent pentru care pârâta i-a impus acesteia:
„luarea de măsuri și urmărirea intrării în legalitate privind calculul și plata sumelor datorate bugetului de stat, ca urmare a valorificării unor cantități din stocul de siguranță și consum”;
„luarea de măsuri pentru stabilirea diferențelor de venituri cuvenite bugetului de stat, ca urmare a calculării nelegale pentru cantitatea de 251.253,296 kg de U/D. (din stocul de siguranță și consum), a obligației față de bugetul de stat la un preț de 1,94 lei/kg de U/D., care se situează sub prețul de înregistrare în evidența contabilă din acea perioadă (3,60 – 30,06 lei/kg de U/D.) precum și sub prețul la care s-a efectuat descărcarea de gestiune (8,1 – 25,7 lei/kg de U/D.), înregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite și virarea acestora în bugetul de stat, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la data plății, în conformitate cu prevederile art. 120 și art. 1201 din Codul de procedură fiscală, aprobat prin OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare”.
Așadar, reclamantei îi incumbă sarcina calculării și stabilirii exacte a diferențelor de venituri cuvenite bugetului de stat, conform dispozițiilor legale incidente și directivelor instituției pârâte.
(4) Cu privire la diminuarea veniturilor cuvenite Fondului pentru mediu cu suma de 4.904.909 lei, ca urmare a necalculării și neplății contribuției de 2% din valoarea substanțelor periculoase pentru mediu, introduse pe piața națională, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 8 din Decizia nr. S/83/2012
Contrar susținerilor reclamantei, în drept, C. reține prev. art. 9 alin. 1 lit. e din OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu în conformitate cu care: „Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din: … o contribuție de 2% din valoarea substanțelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piața națională de către operatorii economici”.
De asemenea, potrivit art. 31 din Normele metodologice de punere în aplicare: „Substanțele pentru care se datorează contribuția de 2% la Fondul pentru mediu sunt cele clasificate ca fiind periculoase pentru mediu prin actele normative specifice în vigoare”.
Conform art. 1 alin. 2 lit. h din HG nr. 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase: „Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică următoarelor substanțe și preparate în stare finită, destinate utilizatorului final: … substanțelor radioactive, reglementate de Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică, cu completările ulterioare, și de Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 944/2001 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional la radiații ionizante, cu completările ulterioare”.
Susține reclamanta că HG nr. 1408/2008 este actul normativ specific în vigoare, în sensul disp. art. 31 din Normele metodologice, iar dacă acest act exclude în mod expres substanțele vizate de actele a căror anulare se solicită în prezenta speță (dioxid de uraniu) înseamnă că pentru acestea nu se datorează contribuția de 2% pentru fondul de mediu.
În opinia instanței, HG nr. 1408/2008 este un act normativ emis pentru a reglementa clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase. Împrejurarea că substanțele radioactive beneficiază de o reglementare distinctă, Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică, cu completările ulterioare, și de Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 944/2001 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional la radiații ionizante, cu completările ulterioare, nu le face substanțe nepericuloase ori mai puțin periculoase pentru mediu.
Calificarea substanțelor în discuție ca fiind periculoase este făcută și de HG nr. 1408/2008 (invocată de reclamantă) – Anexa 2 Lista substanțelor periculoase, dar și în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și abrogare a Directivelor nr. 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, cu modificările și completările ulterioare – Anexa nr. VI Clasificarea și etichetarea armonizate ale anumitor substanțe periculoase (se regăsește uraniul și compușii de uraniu, dioxidul de uraniu fiind un compus al acestei substanțe, respectiv nr. index 092-001-00-8 și 092-002-00-3).
Cu alte cuvinte, înlăturarea expresă a substanțelor radioactive de la aplicarea prevederilor HG nr. 1408/2008 nu s-a făcut întrucât respectivele substanțe nu ar fi periculoase pentru mediu, iar dispoziția nici nu poate primi o astfel de semnificație, ci doar că beneficiază de o reglementare distinctă.
Este îndeplinită așadar cerința ca substanțele să fie clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu.
Dar, totodată, este îndeplinită și cerința introducerii substanțelor pe piața națională de către operatori economici. Astfel, reclamanta are calitatea de producător, produsul dioxid de uraniu fiind comercializat pe bază de factură către SN Nuclearelectrica. În acest mod, societatea introduce pe piața națională produsul dioxid de uraniu, acțiune ce corespunde prev. pct. 11 din Anexa nr. 1 la Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu aprobată prin Ordinul MMGA nr. 578/2006 în conformitate cu care prin introducere pe piața națională a unui produs se înțelege: „acțiunea de a face disponibil pe piața națională, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii și/sau utilizării, inclusiv utilizării/consumului propriu”.
Reglementarea anterioară este în esență aceeași – respectiv pct. 91 din Anexa nr. 1 la Ordinul MMGA nr. 578/2006 cu modificările aduse prin Ordinul MMDD nr. 1607/2008 (Introducere pe piață - acțiunea de a face disponibil un produs pentru prima dată pe piața națională, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii și/sau utilizării), dar și art. 41 alin. 3 din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, aprobată prin Ordinul nr. 578/2006, în forma în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, anterior deci modificărilor aduse prin Ordinul 1607/2008 menționat (În cazul producătorilor interni, introducerea pe piață este acțiunea de a face disponibile, pentru prima dată, substanțele clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, în vederea distribuirii și/sau utilizării).
Faptul că în ceea ce privește clasificarea, ambalarea și etichetarea nu sunt incidente în cazul substanțelor radioactive prevederile HG nr. 1408/2008, acestea beneficiind de o reglementare distinctă sub acest aspect, respectiv Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică, cu completările ulterioare, și de Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 944/2001 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional la radiații ionizante, cu completările ulterioare, nu înseamnă că aceste substanțe nu sunt substanțe periculoase pentru mediu, în sensul prevederilor art. 9 alin. 1 lit. e din OUG nr. 196/2005.
În raport de aceste aspecte, sunt lipsite de relevanță susținerile reclamantei în sensul că transferul pulberii de dioxid de uraniu (UO2) la SN Nuclearelectrica nu ar fi o punere pe piață propriu-zisă a unei substanțe periculoase pentru mediu, pulberea de UO2 transferată fiind o sursă naturală radioactivă servind ca materie primă pentru obținerea combustibilului nuclear pentru centrala de la Cernavodă, transferul fiind strict reglementat de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare în baza autorizațiilor de funcționare ale CNU – Sucursala Feldioara și SNN – Sucursala FCN Pitești și ale autorizațiilor de transfer de materiale nucleare.
Tot astfel, nu vor fi reținute susținerile în sensul că pulberea de UO2 are un circuit închis în cadrul filierei nucleare de tip C., nefiind vorba de introducerea pe piața liberă a unei substanțe clasificată ca fiind periculoasă pentru mediu, transferul fiind reglementat de Legea nr. 111/1996 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, văzând că prin acte normative substanțele în discuție sunt expres calificate ca fiind periculoase, este vădit neîntemeiată aserțiunea reclamantei în sensul că întrucât dioxidul de uraniu face parte din categoria substanțelor reglementate de Ordinul 14/2000, este exclusă calificarea acestuia ca și substanță periculoasă pentru mediu conform art. 1 alin. 2 lit. h din HG nr. 1408/2008.
Mai mult, conform menționatului ordin, prin acesta se aprobă Normele fundamentale de securitate radiologică prin care se stabilesc „cerințele referitoare la asigurarea securității radiologice a personalului expus profesional, a populației și a mediului, potrivit prevederilor Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță a activităților nucleare, republicată” (art. 1).
Reținând așadar obiectul acestui act și sfera lui de aplicare, nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a acțiunii reclamantei, neconstituind un temei pentru necalificarea substanțelor în discuție ca nefiind periculoase pentru mediu.
Tot astfel, nu va fi reținut nici argumentul reclamantei referitor la împrejurarea că pulberea de dioxid de uraniu (UO2) livrată către SN Nuclearelectrica s-ar încadra în prevederile art. 3 alin. 1 lit. b din Ordinul Președintelui CNCAN nr. 14/2000, fiind „sursă naturală” deoarece radionuclizii (oxizi de uraniu) sunt procesați în vederea folosirii proprietății lor de substanțe radioactive, fisionabile sau fertile, încadrare confirmată și prin Adresa nr. 4754/28.05.2012.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b „Prezentele norme se aplică practicilor care implică riscul expunerii la radiații ionizante provenite de la: ... surse naturale, în cazul în care radionuclizii sunt sau au fost procesați în vederea folosirii proprietăților lor de substanțe radioactive, fisionabile sau fertile”.
Prin urmare, nu acest act este incident speței, față de operațiunea de livrare efectuată de reclamantă către utilizatorul SN Nuclearelectrica – FCN Pitești, produsul încadrându-se în categoria substanțelor periculoase reglementate de HG nr. 1408/2008, fiind datorată așadar contribuția de 2%.
Însuși Regulamentul nr. 1272/2008 califică uraniul și compușii acestuia ca fiind periculoși pentru mediu, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că legiuitorul român a supus aceste substanțe unor proceduri speciale de circulație și evidență, fiind vorba de transferuri strict supravegheate, cu circuit închis.
Cât timp substanțele sunt calificate prin acte interne și internaționale ca fiind periculoase pentru mediu iar reclamanta realizează o operațiune de livrare către un utilizator (SN Nuclearelectrica – FCN Pitești) sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art. 9 alin. 1 lit. e din OUG nr. 196/2005, astfel că reclamanta datorează contribuția contestată.
Referitor la pretinsa netemeinicie a măsurii dispuse pentru considerentul că pârâta a solicitat Administrației Fondului pentru Mediu efectuarea unei verificări de specialitate privind declararea, calcularea și virarea pentru perioada 2009 – 2011 a contribuției de 2%, susținerea este evident neîntemeiată.
Demersul organelor de control se înscrie în dreptul și obligația instituției pârâte de a întreprinde toate diligențele ce se impun pentru determinarea corectă a situației de fapt și pentru identificarea corespunzătoare a legislației incidente, respectiv în legalitatea și temeinicia raportului de control și a actelor administrative întocmite în baza acestuia.
Efectuarea de către Administrația Fondului pentru Mediu a propriilor verificări constituie un astfel de demers util, constituind deopotrivă o măsură în favoarea reclamantei, respectivele verificări fiind efectuate și de un organism specializat dar și distinct de părțile din prezenta cauză.
Referitor la pretinsa nerespectare a pct. 220 din Regulament pentru considerentul că au fost pretinse verificări Administrației Fondului pentru Mediu, dar fără suspendarea contestației, fiind neclar dacă reclamanta datora sau nu contribuția la Fondul pentru Mediu, C. constată că textul evocat face vorbire de posibilitatea, iar nu de obligația suspendării, astfel că nu se poate reține nelegalitatea actului (aceasta putând interveni numai în cazul nerespectării unei conduite obligatorii).
Pe de altă parte, față de competențele funcționale ale celor două entități, C. de C. și Administrația Fondului pentru Mediu, punctul de vedere expus de ultima entitate menționată nu poate fi diferit, în sensul că reclamanta nu ar datora contribuția de 2%.
În sfârșit, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă la termenul de judecată din 12.11.2012, Administrația Fondului pentru Mediu a efectuat verificări de specialitate și a reținut ca fiind datorată pentru perioada 2009 – 2011 a contribuției de 2% din valoarea substanțelor periculoase pentru mediu, introduse pe piața națională, comunicând în acest sens Curții de C. decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală prin care în sarcina reclamantei au fost stabilite obligații de plată cu acest titlu.
Împrejurarea - că aceste din urmă acte au fost contestate de către reclamantă iar cererea de suspendare a deciziei de impunere a fost admisă - nu poate conduce la o altă soluție în prezenta speță. O hotărâre de suspendare nu rezolvă cu putere de lucru judecat problema de drept față de un litigiu având ca obiect anulare act. În plus, pârâtă în prezenta speță este C. de C. iar prin urmare analiza legalității actelor administrative contestate este efectuată dintr-o perspectivă distinctă, controlul fiind unul limitat de competențele funcționale ale autorității pârâte.
Și acest punct al contestației este pentru considerentele expuse neîntemeiat.
(5) Cu privire la neavizarea documentațiilor tehnico-economice aferente proiectelor de investiții de către Consiliul Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Național și Locuințe, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 9 din Decizia nr. S/83/2012
Avizele conforme sau obligatorii sunt opiniile pe care organul care adoptă sau emite un act administrativ de autoritate este obligat, potrivit legii, să le ceară unul anumit organ al administrației publice și la emiterea actului, trebuie să se conformeze acestuia. Asemenea avize sunt expres prevăzute de lege, iar lipsa lor atrage nulitatea actului administrativ de autoritate.
Potrivit HG nr. 150/2010, a fost înființat Consiliul Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Național și Locuințe, organism consultativ al Guvernului, fără personalitate juridică, care funcționează pe lângă Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (art. 1 alin. 1).
Scopul înființării Consiliului interministerial îl constituie, potrivit art. 2, analizarea și avizarea documentațiilor tehnico-economice aferente proiectelor de investiții publice, care sunt în competența de aprobare a Guvernului.
Conform disp. art. 3 lit. a din același act normativ, Consiliul interministerial are ca atribuții analizarea și avizarea: documentațiilor tehnico-economice aferente investițiilor publice - obiective noi, inclusiv extinderi, promovate de ordonatorii principali de credite din administrația publică centrală, care sunt în competența de aprobare a Guvernului, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.
În egală măsură, C. reține și prevederile art. 24 și 25 alin. 1 din HG nr. 150/2010 în conformitate cu care:
„Ordonatorii de credite bugetare și operatorii economici prezintă documentațiile prevăzute la art. 11 alin. (2) însoțite de avizul ordonatorului principal de credite - condiție eliminatorie de eligibilitate, de avizele și de acordurile prealabile, stabilite potrivit legii” și respectiv:
„Se interzice ordonatorilor de credite bugetare și operatorilor economici să treacă la întocmirea fazelor ulterioare de proiectare aferente obiectivelor de investiții din categoria celor prevăzute la art. 3 fără avizul Consiliului interministerial”.
Din analiza sistematică a prevederilor legale enunțate, observând scopul HG nr. 150/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Național și Locuințe, C. apreciază neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia obținerea avizului ar fi obligația exclusivă a ordonatorului de credite (în speță MECMA).
Astfel, pe de o parte se observă obligația expres prevăzută și a operatorilor economici (potrivit art. 24 anterior redat), iar pe de altă parte o obligație cel puțin indirectă în sensul solicitării și obținerii avizului în discuție există și în sarcina reclamantei.
Aceasta, întrucât avizul este unul conform, existând prin urmare obligativitatea solicitării, obținerii și respectării acestuia.
Pe de altă parte, dacă ar fi admisă apărarea reclamantei în sensul că obligația solicitării avizului nu i-ar reveni, sub nicio formă, interpretarea ar putea crea pentru instituția reclamantă posibilitatea eludării obligației legale (a existenței prealabile a avizului favorabil) prin plata contravalorii facturilor și continuării procedurii (respectiv trecerea la întocmirea fazelor ulterioare de proiectare aferente obiectivelor de investiții din categoria celor prevăzute la art. 3 fără avizul Consiliului interministerial).
Așadar, actul normativ în discuție nu naște obligații exclusiv în sarcina ordonatorului principal de credite.
În consecință, în mod corect a reținut pârâta că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi solicitat ordonatorului principal de credite (Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) să transmită documentațiile tehnico-economice … spre analiză și avizare către Consiliul Interministerial.
Susține de asemenea reclamanta că HG nr. 150/2010 nu condiționează plata documentațiilor aferente studiilor de fezabilitate de aprobarea acestor studii de către Consiliul Interministerial, astfel că avizarea favorabilă sau nefavorabilă nu ar putea reprezenta motiv de plată sau de neplată a acestora de către proiectanți.
C. nu poate primi aceste explicații, de moment ce avizul trebuie solicitat și obținut anterior, neputându-se trece la întocmirea de faze ulterioare (conform art. 25 alin. 1).
În măsura în care reclamanta a procedat la plata din bani publici a contravalorii facturilor, fără ca documentația ce a făcut obiectul acestora să fie aprobată, existând cel puțin teoretic posibilitatea avizării nefavorabile, în final, a respectivelor documentații, se pune problema nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a principiului eficienței utilizării fondurilor publice (în cazul ipotetic al avizării nefavorabile a documentației).
Prin urmare, față de rolul Consiliului Interministerial, în raport de prevederile HG nr. 150/2010, dar și de perspectiva posibilității emiterii unui aviz nefavorabil, este neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că avizarea favorabilă sau nefavorabilă a documentațiilor tehnico-economice nu ar putea reprezenta un motiv de plată sau de neplată a acestora de către proiectanți.
Instanța nu va reține nici susținerea potrivit căreia prin menținerea măsurii dispuse prin decizie, în condițiile în care obligația presupus a fi neîndeplinită nu aparține reclamantei, ar fi încălcate prevederile cuprinse la art. 220 coroborate cu art. 95 din Regulament, în conformitate cu care „Dacă pe parcursul desfășurării acțiunii de control la aceste sucursale, filiale sau alte subunități prezentate anterior, se constată deficiențe datorate acțiunii ori inacțiunii entității ierarhic superioare sau a altor entități, camerele de conturi întocmesc o notă de constatare care va fi înaintată departamentului de specialitate, pentru a lua cunoștință despre aceste deficiențe și a dispune măsurile ce se impun la nivelul entității ierarhic superioare. În conținutul raportului de control întocmit de către structura teritorială se va menționa despre notele de constatare transmise la sediul central”.
Pe de o parte C. a reținut anumite responsabilități și în sarcina reclamantei, potrivit argumentelor ce preced, iar pe de altă parte eventuala împrejurare că nu s-au dispus măsuri și în sarcina altor entități nu înlătură aducerea la îndeplinire a propriilor obligații fixate de C. de C. (în sarcina entității verificate).
Cu privire la reținerea de către C. de C. a nerespectării de către reclamantă în egală măsură a dispozițiilor art. 5 din Actele adiționale nr. 2 la Contractele subsecvente nr. 21/2/01.03.2011 și nr. 21/3/01.03.2011, pârâta constatând că potrivit art. 5 „Art. 10.2 al contractului – se modifică și va avea următorul cuprins: Achizitorul se obligă să plătească prețul către prestator în termen de maxim 92 de zile de la data avizării fără obiecțiuni a documentațiilor recepționate”, reclamanta arată prin răspuns la întâmpinare că nu este vorba de avizul Consiliului Interministerial, ci de avizul ordonatorului principal de credite (MECMA) care exista la data plății, așa cum au reținut și organele de control.
Analizând actele dosarului, C. constată că se verifică susținerile reclamantei sub acest din urmă aspect, dar această împrejurare în sine nu este suficientă pentru admiterea contestației reclamantei, subzistând în continuare în sarcina acesteia obligațiile legale ce se desprind din prevederile HG nr. 150/2010.
La termenul de judecată din 14.01.2013 reclamanta depune la dosar dovada că studiile de fezabilitate au fost avizate favorabil de către Consiliul Interministerial, respectiv avizele nr. 76, 77, 78 emise în data de 05.12.2012.
C., având în vedere caracterul conform al acestui tip de aviz, dar și împrejurarea că în fapt avizele sunt cerute și obținute ulterior controlului efectuat de C. de C. și ulterior emiterii raportului, deciziei și încheierii de soluționare a contestației, nu va reține acest fapt ca și motiv de nelegalitate a actelor administrative întocmite de pârâtă, ci ca o îndeplinire a unei obligații legale ce incumba reclamantei, potrivit celor ce preced.
(6) Cu privire la subcontractarea unor servicii în alte condiții decât cele stabilite prin contractele subsecvente încheiate de C. Națională a Uraniului S.A. cu S.C. Green Hidrofor S.R.L., abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 10 din Decizia nr. S/83/2012
Susținerea centrală a reclamantei, în combaterea constatărilor pârâtei și a măsurii dispuse în sarcina sa, este în sensul rolului S.C. Green Hidrofor S.R.L. în elaborarea studiilor prezentate reclamantei și care ar justifica în opina sa diferența dintre prețul pe care l-a plătit contractantului și respectiv prețul convenit de contractant cu subcontractanții săi.
Astfel, arată reclamanta că studiile au fost realizate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. împreună cu subcontractanții săi, fiind rezultatul unei activități comune, fiecare având un anumit aport în elaborarea studiilor. Separat de activitățile efectuate de subcontractanți S.C. Green Hidrofor S.R.L. a realizat prin resurse proprii părți/capitole din studiile respective, materialul final fiind predat către CNU de către S.C. Green Hidrofor S.R.L. Potrivit informațiilor furnizate, angajații acesteia au analizat și revizuit toate părțile/capitolele din studiile întocmite de subcontractanți, întocmirea formei finale a fiecărui studiu (varianta finală transmisă CNU) fiind atributul exclusiv și răspunderea S.C. Green Hidrofor S.R.L.
Se susține în sfârșit că se ignoră aspectul privitor la responsabilitatea pentru întocmirea documentațiilor precum și cu privire la revizuirea și completarea acestora care în toate cazurile a aparținut S.C. Green Hidrofor S.R.L.
Niciunul dintre aceste argumente nu reprezintă o contestație pertinentă împotriva situației corect reținută de organele Curții de C..
Reclamanta nu a făcut dovada și nici măcar nu a invocat că ar fi respectat prevederile art. 96 din HG nr. 925/2006 în conformitate cu care:
„(1) În cazul în care părți din contractul de achiziție publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulți subcontractanți, autoritatea contractantă are obligația de a solicita, la încheierea contractului de achiziție publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant și subcontractanții nominalizați în ofertă. Contractele prezentate trebuie să fie în concordanță cu oferta și se vor constitui în anexe la contractul de achiziție publică.
(2) Pe parcursul derulării contractului, contractantul nu are dreptul de a înlocui subcontractanții nominalizați în ofertă fără acceptul autorității contractante, iar eventuala înlocuire a acestora nu trebuie să conducă la modificarea propunerii tehnice sau financiare inițiale”.
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a solicita, la încheierea contractului de achiziție publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant și subcontractanții nominalizați în ofertă. De asemenea, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a verifica și de a se asigura ca respectivele contracte prezentate să fie în concordanță cu oferta și nici obligația de a le constitui în anexe la contractul de achiziție publică.
De asemenea, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a se asigura că pe parcursul derulării contractului, S.C. Green Hidrofor S.R.L. nu va proceda la înlocuirea subcontractanților nominalizați în ofertă fără acceptul său și nici obligația de a se asigura că eventuala înlocuire a acestora să nu conducă la modificarea propunerii tehnice sau financiare inițiale.
Referitor la susținerea reclamantei formulată prin răspuns la întâmpinare în sensul că nu avea obligația a respecta OUG nr. 34/2006, aceasta este neîntemeiată.
Așa cum s-a arătat mai sus (pct. 2), prezenta instanță apreciază că odată ce instituția reclamantă a decis atribuirea contractului conform prevederilor OUG nr. 34/2006, avea obligația respectării acestui act normativ și a normelor imperative care îl alcătuiesc.
Deopotrivă, potrivit argumentelor mai sus expuse, C. apreciază că ordonanța în discuție era incidentă în speță în raport de prevederile art. 12 din menționatul act normativ.
Cu privire la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse prin actele administrative contestate, având în vedere dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice, în raport inclusiv de Adresa ANRMAP nr._/LDV/2012, C. constată că instituția pârâtă a impus reclamantei efectuarea de demersuri nu pentru aplicarea la speță a prevederilor art. 97 din HG nr. 925/2006, ci a prevederilor contractuale.
Astfel, prin pct. 7.6 din Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011 se stabilește că „Dacă pe parcursul derulării prezentului acord se vor înregistra reduceri ale prețurilor prevăzute la art. 4.1 din prezentul acord-cadru, promitentul prestator se obligă să notifice achizitorul, părțile urmând a conveni ajustarea prețului inițial”.
Or, la data încheierii Acordului cadru, CNU S.A. nu a solicitat contractele încheiate între S.C. Green Hidrofor S.R.L. și subcontractanții nominalizați în Documentația de atribuire și implicit nu le-a inclus în anexele la Acordul cadru.
Ulterior, pe parcursul derulării Acordului cadru, S.C. Green Hidrofor S.R.L. a subcontractat achiziția serviciilor pentru elaborarea studiilor (studiu de impact radiologic asupra grupurilor critice de populație, studiu de impact asupra mediului, bilanțul de mediu nivel I și II, studiu de amplasament) la prețuri inferioare față de cele stabilite în contractele subsecvente încheiate cu CNU S.A.
Prin urmare, contractele pentru elaborarea studiilor (studiu de impact radiologic asupra grupurilor critice de populație, studiu de impact asupra mediului, bilanțul de mediu nivel I și II, studiu de amplasament) nu au fost încheiate în concordanță cu oferta în baza căreia S.C. Green Hidrofor S.R.L. a încheiat contractele subsecvente nr. S 21/1/01.03.2011, nr. S 21/2/01.03.2011 și nr. S 21/3/01.03.2011 cu CNU S.A. și nici nu au fost constituite în anexe la contractele încheiate cu această entitate.
Așadar, este corectă concluzia organelor de control în sensul că prin subcontractarea unor servicii atribuite prin Acordul cadru în alte condiții decât cele stabilite prin contractele subsecvente încheiate de CNU S.A. și S.C. Green Hidrofor S.R.L. nu au fost respectate prevederile art. 96 din HG nr. 925/2006 și pct. 7.6 din Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011, dar și că modalitatea firească de restabilire a legalității constă în recuperarea plăților suplimentare în sumă de 539.000 lei și TVA.
În fine, nu va fi reținut nici argumentul adus de reclamantă prin concluzii scrise prin care se subliniază importanța contribuției activității prestate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. Astfel, se arată că materialul final a fost predat către CNU S.A. de către S.C. Green Hidrofor S.R.L, aspect ce rezultă și din concluziile Raportului de expertiză G. T. potrivit cărora „serviciile prestate prin subcontractare nu au fost complete. Proiectantul general a precizat că a avut contribuții la elaborarea documentațiilor pentru care s-a ales subcontractarea”.
Pe de o parte, se reține că o contribuție proprie este reținută de expert din simple afirmații ale proiectantului general, pe de altă parte, aceste din urmă aspecte nu înlătură abaterile de la legalitate reținute corect în sarcina reclamantei (conform disp. art. 96 mai sus redate).
(7) Cu privire la angajarea și efectuarea de cheltuieli în sumă de 120.000 lei pentru servicii privind elaborarea de studii de scoatere din circuitul silvic a unor suprafețe de teren care, în fapt, nu fac parte din fondul forestier național, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 11 din Decizia nr. S/83/2012
Referitor la studiul privind scoaterea din circuitul silvic elaborat de S.C. Green Hidrofor S.R.L. pentru obiectivul de investiții „Uzina de preparare minereuri uranifere – Uzina TG”, C. apreciază apărarea formulată de reclamantă împotriva actelor elaborate de pârâtă ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, C. constată că inițial amplasarea Uzinei de preparare a minereului de uraniu a fost stabilită în perimetrul minier din Carpații Orientali, context în care reclamanta CNU a încheiat Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011 cu S.C. Green Hidrofor S.R.L.
Fără a încheia un act adițional la Contractul subsecvent nr. 21/2/01.03.2011 privind schimbarea amplasamentului pentru obiectivul „Uzina de preparare a minereurilor uranifere”, S.C. Green Hidrofor S.R.L. a subcontractat elaborarea studiilor și lucrărilor aferente acestui obiectiv, pe amplasamentul de la Feldioara, schimbând astfel amplasamentul inițial care a fost stabilit în perimetrul zăcământului din Carpații Orientali, aspecte rezultând din Contractul nr. 36/04.04.2011 încheiat între S.C. Green Hidrofor S.R.L. și PFA M. P..
Astfel, reclamanta a recepționat studii pentru un alt amplasament (cel din incinta actualei uzine de la Feldioara) decât cel stabilit prin Acordul cadru nr. S 21/01.03.2011, respectiv în perimetrul minier din Carpații Orientali.
Amplasamentul pentru care au fost realizate deci studiile este același cu amplasamentul propus pentru construirea uzinei de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu.
Aceste aspecte sunt confirmate și de Studiul privind amplasarea optimă și rațională nr._/20.06.2011 întocmit de S.C. Green Hidrofor S.R.L. pentru obiectivul „Uzina de preparare a minereurilor uranifere” propus a fi amplasat pe suprafața de 146.889,4 mp, prin care se precizează următoarele: „Amplasamentul propus (FD) este situat într-o zonă ocupată cu o . construcții și instalații aferente unei investiții începute și nefinalizate (abandonate) – uzina R2-E2, a cărei categorie de folosință actuală este teren industrial”.
Reținând prin urmare locația pentru care au fost efectuate studiile, pentru ambele obiective, uzina de preparare și uzina de rafinare, C. observă și certificatele de urbanism nr. 31 și 32 din data de 14.06.2011 emise de Primăria Feldioara din care rezultă că terenul nu este amplasat în fondul forestier național, ci a fost încadrat la categoria „intravilan, având folosința de teren arabil și construcție”.
Relații similare, în sensul că terenul în suprafață de 146.889,40 mp nu este amplasat în fondul forestier național, ar fi putut fi furnizate și de Ministerul Mediului și Pădurilor – Direcția Generală Păduri, așa cum acesta a procedat emițând la solicitarea reprezentanților Curții de C. adresa nr._/ISZ/21.03.2012.
În final, reclamanta a procedat la plata din fonduri publice pentru efectuarea unui studiu de scoatere din circuitul silvic a unei suprafețe care nu făcea parte din fondul forestier național, angajând deci și efectuând cheltuieli bugetare pentru un serviciu care nu i-a fost necesar în cadrul proiectului în derulare, deci pentru realizarea propriu-zisă a investiției.
În consecință, în mod corect a reținut pârâta încălcarea prev. art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 în conformitate cu care „Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială”.
În raport de considerentele invocate de reclamantă, admiterea acestui punct al contestației ar însemna deopotrivă și încălcarea principiului potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă, astfel cum procedează reclamanta în această ipoteză.
Referitor la studiul privind scoaterea din circuitul silvic elaborat de S.C. Green Hidrofor S.R.L. pentru obiectivul de investiții „Uzina de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu Feldioara – Uzina YC”, demersul judiciar al reclamantei este de asemenea neîntemeiat, aceasta neprezentând niciun argument valid pentru admiterea acțiunii sale.
Responsabilitatea gestionării fondurilor publice și principiul eficienței utilizării fondurilor publice impuneau reclamantei efectuarea unor minime verificări anterior încheierii contractului pentru elaborarea studiului privind scoaterea din circuitul silvic.
În cadrul acestor minime verificări se înscria, așa cum au procedat reprezentanții Curții de C., efectuarea unei adrese către Ministerul Mediului și Pădurilor – Direcția Generală Păduri pentru a se preciza dacă terenul în discuție este sau nu amplasat în fondul forestier național.
Tot în cadrul acestor minime diligențe s-ar fi înscris și obținerea prealabilă a certificatelor de urbanism din care ar fi rezultat, fără îndoială, că terenul situat în incinta Sucursalei Feldioara a fost încadrat în categoria „intravilan, având folosința de teren arabil și construcție”. Acest regim juridic rezultă din certificatele nr. 31 și 32 din data de 14.06.2011.
De remarcat însă că în contestația formulată reclamanta nu relevă decât un singur demers pentru a determina categoria din care face parte amplasamentul, respectiv o constatare, în urma vizitelor efectuate, a unei vegetații forestiere – pădure de circa 20 de ani, situație de fapt confirmată și de Nota de constatare din 04.05.2012 întocmită de S.C. N. Amenajări S.R.L.
Cu privire la aceste verificări însă, C. constată, așa cum corect arată pârâta prin obiecțiuni la raportul de expertiză (atât față de lucrarea efectuată de expert G. T. cât și față de lucrarea efectuată de expert C. G. F.), din analiza respectivei note, că, în baza contractului de colaborare și prestări servicii amenajări silvice nr. 22/19.04.2012 încheiat între S.C. N. Amenajări S.R.L. în calitate de proiectant și S.C. Green Hidrofor S.R.L. în calitate de beneficiar a fost localizat perimetrul de 1,0 ha pentru obiectivul Uzina de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu, amplasat la cca 3,5 km de ., având folosința de teren agricol.
Cu privire la argumentul relevat prin concluzii scrise de către reclamantă în sensul că studiul efectuat era necesar pentru realizarea investiției, aspect confirmat de experții G. T. și G. F., acesta nu va fi reținut de instanță.
În ceea ce privește concluziile primului expert, acestea sunt în sensul că „în condițiile unui amplasament într-o zonă împădurită ce face parte din fondul forestier este nevoie de documentație pentru scoaterea din circuitul silvic” și respectiv „dacă în evidențele autorităților locale terenul nu face parte din fondul silvic nu este necesară o documentație de scoatere a terenului din circuitul silvic”.
Prin urmare, prezenta instanță reține ca fiind corecte concluziile expertizei. Așadar, este real că în condițiile unui amplasament într-o zonă împădurită ce face parte din fondul forestier este nevoie de documentație pentru scoaterea din circuitul silvic.
Numai că în speță, amplasamentul pe care s-a efectuat studiul nu făcea parte din fondul forestier, astfel că studiul nu este necesar investiției.
Cu privire la obiectivul de investiții „Uzina de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu Feldioara – Uzina YC”, expertul confirmă concluziile instanței în sensul că dacă reclamanta ar fi solicitat certificate de urbanism, ar fi constatat astfel că terenul situat în incinta Sucursalei Feldioara a fost încadrat în categoria „intravilan, având folosința de teren arabil și construcție”, context în care nu era necesară o documentație de scoatere a terenului din circuitul silvic.
Cu privire la susținerile expertului în sensul că în timpul proiectării, printr-o analiză comparativă privind construirea uzinei de preparare TG în perimetrul minier din Carpații Orientali sau în arealul Feldioara, s-a ales varianta rațională pentru amplasarea uzinei de preparare în arealul sucursalei Feldioara, unde a fost proiectată și uzina de rafinare YC, C. nu contestă decizia de schimbare a amplasamentului, ci constată că o cheltuială efectuată de reclamantă nu a fost în beneficiul investiției.
În sfârșit, referitor la constatările expertului și la concluziile reclamantei în sensul că CNU a solicitat în instanță restituirea sumelor corespunzătoare studiului efectuat pentru uzina de rafinare, litigiul fiind pe rol la Tribunalul Maramureș, acestea nu justifică admiterea acțiunii reclamantei și anularea măsurii dispuse în sarcina sa, demersul înscriindu-se între măsurile corect dispuse de pârâta C. de C..
Soluționarea favorabilă nu este impusă nici în raport de concluziile expertului C. F. G..
Cu privire la investiția Uzina de preparare minereuri uranifere – Uzina TG, arată expertul, în referire la amplasamentul ., că titularul de investiție trebuie să facă demersurile necesare scoaterii definitive din fondul forestier a terenului necesar pentru realizarea investiției în cazul optării realizării obiectivului de investiții pe acest amplasament.
C., însă, cu privire la necesitatea efectuării studiului, consideră că aceasta nu este contestată, fiind obligatorie în ipoteza în care amplasamentul este situat într-o zonă împădurită ce face parte din fondul forestier național, iar această variantă de amplasare a obiectivului de investiții constituie decizia finală, astfel că lucrarea este necesară realizării investiției.
În speță însă, așa cum s-a arătat mai sus, studiul nu a fost efectuat pentru amplasamentul .. În plus, studiul nu a fost necesar întrucât noul amplasament nu îndeplinea condițiile arătate de expertiză (respectiv spațiul nu făcea parte din fondul forestier).
Cu privire la investiția Uzina de rafinare concentrate tehnice de uraniu – Uzina YC de la Feldioara, arată expertul că în urma vizitelor efectuate prin care s-a constatat existența unei vegetații forestiere – pădure de circa 20 ani, era necesară scoaterea terenului din circuitul silvic.
Prezenta instanță completează concluziile expertului în sensul că este necesară scoaterea terenului din circuitul silvic dacă terenul face parte într-adevăr din circuitul silvic. Iar în măsura în care dintr-un răspuns la o adresă către Ministerul Mediului și Pădurilor – Direcția Generală Păduri ori din certificate de urbanism rezultă că terenul a fost încadrat în categoria „intravilan, având folosința de teren arabil și construcție”, este evident fără temei angajarea de cheltuieli pentru efectuarea unui astfel de studiu, în vederea scoaterii terenului din circuitul silvic.
Contestația reclamantei este prin urmare neîntemeiată.
(8) Cu privire la angajarea și efectuarea de cheltuieli în sumă de 310.000 lei pentru servicii privind elaborarea bilanțurilor de mediu și a studiilor de amplasament, în condițiile în care acestea nu au fost solicitate de către Autoritatea competentă pentru protecția mediului, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 12 din Decizia nr. S/83/2012
(a) Cu privire la plățile efectuate de reclamantă pentru serviciile de elaborare a bilanțurilor de mediu
Pârâta reține că aceste cheltuieli ar fi fost efectuate fără temei pentru mai multe considerente, respectiv:
(1) bilanțurile de mediu nu au fost solicitate de către Autoritatea competentă pentru protecția mediului;
(2) la data angajării serviciilor pentru elaborarea bilanțurilor de mediu pentru amplasamentele aferente celor trei obiective de investiții, reclamanta deținea astfel de lucrări elaborate în perioada 2006 – 2010. (2.1) În plus, pentru obiectivul de investiții „Deschiderea zăcământului și punerea în funcțiune a exploatării miniere din Carpații Orientali”, bilanțurile de mediu I și II achiziționate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. în anul 2011 sunt întocmite de aceeași persoană, M. P., care a elaborat și în anul 2010 în baza contractului nr. 1093/12.01.2010 astfel de lucrări la solicitarea reclamantei, context în care în conținutul acestora se regăsește în mare parte același conținut informațional. (2.2) De asemenea, pentru obiectivele de investiții Uzina de preparare minereuri uranifere – Uzina TG și Uzina de rafinare concentrate tehnice de uraniu – Uzina YC au fost elaborate și avizate bilanțuri de mediu I și II pentru fiecare obiectiv în parte și, întrucât amplasamentul a fost același, intravilanul comunei Feldioara, ., bilanțurile au avut același conținut informațional. Totodată, întrucât bilanțurile achiziționate de la S.C. Green Hidrofor S.R.L. în anul 2011 sunt întocmite de aceeași persoană, M. P., care a elaborat și în anul 2008 în baza contractului nr. 165/24.10.2007 astfel de lucrări la solicitarea reclamantei, în conținutul acestora se regăsesc aceleași informații (conținutul bilanțurilor din 2008 se regăsește în conținutul bilanțurilor din 2011).
În raport de cadrul legal incident, în mod corect a observat pârâta faptul că bilanțurile de mediu nu au fost solicitate de către Autoritatea competentă pentru protecția mediului.
Potrivit art. 12 alin. 3 din OUG nr. 195/2005 „Pentru obținerea autorizației de mediu, activitățile existente, care nu sunt conforme cu normele și reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanțului de mediu, la decizia autorității competente pentru protecția mediului”.
Prin urmare, din textul legal redat rezultă că nu toate activitățile existente sunt supuse bilanțului de mediu în vederea obținerii autorizației de mediu, iar aceasta chiar dacă nu ar fi conforme cu normele și reglementările de mediu în vigoare, ci numai cele pentru care există o decizie a autorității competente în acest sens.
În același sens sunt și disp. art. 19 din același act normativ, respectiv „Acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării, autorizația/autorizația integrată de mediu pentru proiectele/activitățile miniere care utilizează substanțe periculoase în procesul de prelucrare și concentrare, pentru capacități de producție mai mari de 5 milioane tone/an sau dacă suprafața pe care se desfășoară activitatea este mai mare de 1.000 ha se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului”.
Interpretarea este confirmată și de dispozițiile art. 10 alin. 2 din Anexa la Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007, de asemenea invocate de pârâtă, și în conformitate cu care „Pentru activitățile existente, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data depunerii solicitării, ACPM întocmește îndrumarul cu problemele rezultate din analiza inițială a documentației, lista autorizațiilor/avizelor necesare emise de alte autorități, precum și necesitatea efectuării bilanțului de mediu”.
Nu s-a dovedit, față de aceste prevederi, faptul că s-ar fi decis de către entitatea cu competențe în domeniu, Autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizației de mediu, faptul că ar fi necesară efectuarea bilanțului de mediu.
În sfârșit, necesitatea solicitării bilanțului de mediu de către autoritatea competentă rezultă și din prevederile art. 10 și art. 13 din Anexa A la Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 184/1997, respectiv:
„Art. 10. - Bilanțul de mediu nivel I trebuie solicitat de autoritatea de mediu competentă în condițiile prevăzute la art. 10 alin. 4 sau la art. 14 din Legea nr. 137/1995, dacă un amplasament are un impact potențial. Nivelul I al bilanțului de mediu poate face excepție de la aceste cerințe atunci când este cerut în procesul de privatizare; în aceste situații se vor aplica prevederile cap. VII din prezentul ordin”.
„Art. 13. - Angajarea bilanțului de mediu nivel II se face în oricare dintre următoarele situații:
a) dacă un bilanț de mediu nivel I relevă o poluare potențial semnificativă a unui amplasament, autoritățile de mediu competente trebuie să solicite executarea unui bilanț de mediu nivel II; face excepție de la aceste cerințe bilanțul de mediu nivel II cerut în procesul de privatizare; în aceste situații se vor aplica prevederile cap. VII din prezentul ordin;
b) bilanțul de mediu nivel II se poate executa în același timp cu bilanțul de mediu nivel I, dacă autoritatea de mediu competentă stabilește de la început că un amplasament prezintă o poluare potențial semnificativă”.
Prin urmare, cheltuielile angajate de reclamantă nu au temei, aceasta încălcând deopotrivă prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, întrucât este vorba de o cheltuială angajată și efectuată de la buget, fără a exista o bază legală pentru aceasta.
De asemenea, în combaterea acțiunii reclamantei, în mod corect invocă pârâta prin întâmpinare și prevederile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 152/2005 în conformitate cu care „Operatorul are obligația de a solicita și de a obține de la autoritatea competentă autorizația integrată de mediu pentru activitățile prevăzute în anexa nr. 1”, aceasta subliniind deopotrivă că prin Anexa nr. 1 la acest act normativ sunt menționate categoriile de activități industriale
pentru care este obligatorie obținerea autorizației integrate de mediu, potrivit prevederilor art. 1 din OUG nr. 152/2005, fără ca prin acest act să se facă vreo referire la obținerea autorizației integrate de mediu din faza de studiu de fezabilitate pentru instalațiile ce vor fi puse în funcțiune în urma realizării obiectivului investițional.
Că amplasamentele celor trei obiective de investiții nu prezintă o poluare potențial semnificativă, context în care se face angajarea bilanțurilor de mediu potrivit art. 10 și art. 13 din Anexa A la Ordinul nr. 184/1997, rezultă chiar din bilanțurile efectuate.
Astfel, pe amplasamentul situat în incinta Sucursalei Feldioara, la data contractării bilanțurilor de mediu nu se desfășurau activități (ci numai acțiuni de pază, control și supraveghere a obiectivului).
Pe amplasamentul situat în perimetrul Tulgheș – Grințieș, activitatea de exploatare a minereului de uraniu a fost oprită în luna octombrie 2001, iar în intervalul 01.01.2002 – 24.01.2011, activitatea minieră a fost sistată temporar pe perioade succesive de 9 luni cu aprobarea ANRM.
În raport de acestea, este neîntemeiat motivul invocat de reclamantă în sensul că efectuarea cheltuielilor pentru elaborarea bilanțurilor de mediu ar fi fost impusă de prevederile HG nr. 28/2008, Anexa nr. 2 privind conținutul cadru al studiului de fezabilitate.
În raport de aceste prevederi, pct. 3 – date tehnice ale investiției, lit. g, trebuie menționate și concluziile evaluării impactului asupra mediului.
Din acest text legal nu se înțelege că studiul de fezabilitate ar trebui să cuprindă și bilanțul de mediu sau autorizația de mediu, conform interpretării date de reclamantă.
Bilanțul de mediu este, potrivit art. 2 pct. 14 din OUG nr. 195/2005, „lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obținerii autorizației de mediu, care conține elementele analizei tehnice prin care se obțin informații asupra cauzelor și consecințelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente și anticipate ale activității, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanțul se completează cu un studiu de evaluare a riscului”.
Așadar, în opinia prezentei instanțe, studiul de fezabilitate trebuie să cuprindă și concluziile evaluării impactului asupra mediului, dar nu și bilanțul de mediu, dacă nu sunt îndeplinite și celelalte condiții legale privind elaborarea sa (necesitatea existenței deciziei autorității competente în acest sens; să fie vorba de un amplasament ce are impact potențial).
De asemenea, reținând contextul legal în care este necesară solicitarea și obținerea bilanțurilor de mediu, potrivit celor de mai sus, nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că pentru cuantificarea cheltuielilor necesare pentru conformarea la cerințele de mediu pe amplasamentele propuse pentru obiectivele de investiții aferente loturilor 1, 2, 3, amplasamente afectate de activitățile miniere și de prelucrare a minereurilor de uraniu din trecut, era necesară întocmirea bilanțurilor de mediu de nivel I și II.
Tot astfel, nici concluzia în sensul că bilanțurile de mediu ar fi necesare pentru conturarea concluziilor evaluării impactului asupra mediului la faza studiului de fezabilitate.
Invocă de asemenea reclamanta, în susținerea punctului său de vedere, Directiva nr. 96/61/EC privind prevenirea și controlul integrat al poluării, și arată că în temeiul acesteia, pentru orice instalație nouă cu impact semnificativ asupra mediului (cum sunt uzinele TG și YC) ar exista obligația obținerii autorizației integrate de mediu înainte de punerea în funcțiune a acesteia, conformarea cu prevederile legislative făcându-se încă din faza de studiu de fezabilitate.
Actul invocat nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a acțiunii reclamantei deoarece a fost modificat prin Directivele nr. 2003/35/CE și nr. 2003/87/CE, iar transpunerea în legislația națională s-a realizat prin OUG nr. 152/2005, în raport de aceste din urmă acte normative, nemaifiind necesară realizarea bilanțurilor de nivel I și II.
De asemenea, reclamanta critică și susținerile pârâtei în sensul că la data angajării serviciilor pentru elaborarea bilanțurilor de mediu pentru amplasamentele aferente celor trei obiective de investiții, reclamanta deținea astfel de lucrări elaborate în perioada 2006 – 2010.
Se susține la acest punct al contestației că bilanțurile din anul 2010 priveau întreg arealul Sucursalei Feldioara, fără să conțină o evaluare detaliată a gradului de poluare cauzat amplasamentului propus pentru uzinele TG și YC de activitățile anterioare. Fără această evaluare detaliată, nu se puteau formula concluziile privind obligațiile de mediu, în raport de care se dimensionează cheltuielile de remediere.
De asemenea, arată reclamanta că studiul de impact evaluează consecințele ce vor fi cauzate mediului de activitățile de construcție și exploatare a instalațiilor aferente uzinelor TG și YC, consecințe care nu puteau fi evaluate prin utilizarea vreuneia din informațiile existente în bilanțurile de mediu I și II din 2010.
Contrar susținerilor reclamantei, C. constată că pentru obiectivul de investiții „Deschiderea zăcământului și punerea în funcțiune a exploatării miniere din Carpații Orientali”, bilanțurile de mediu I și II achiziționate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. în anul 2011 sunt întocmite de aceeași persoană, M. P., care a elaborat și în anul 2010 în baza contractului nr. 1093/12.01.2010 astfel de lucrări la solicitarea reclamantei, dar și că în conținutul acestora se regăsește în mare parte același conținut informațional.
De asemenea, C. observă că pentru obiectivele de investiții Uzina de preparare minereuri uranifere – Uzina TG și Uzina de rafinare concentrate tehnice de uraniu – Uzina YC au fost elaborate și avizate bilanțuri de mediu I și II pentru fiecare obiectiv în parte și, întrucât amplasamentul a fost același, intravilanul comunei Feldioara, ., bilanțurile au avut același conținut informațional.
Totodată, C. reține că bilanțurile achiziționate de la S.C. Green Hidrofor S.R.L. în anul 2011 sunt întocmite de aceeași persoană, M. P., care a elaborat și în anul 2008 în baza contractului nr. 165/24.10.2007 astfel de lucrări la solicitarea reclamantei, dar și că în conținutul acestora se regăsesc aceleași informații (conținutul bilanțurilor din 2008 se regăsește în conținutul bilanțurilor din 2011).
Nu a dovedit reclamanta că informațiile conținute de aceste din urmă bilanțuri, efectuate în 2011, ar fi fundamental diferite față de cele deținute deja, ori că bilanțurile pe care le deținea nu ar fi putut fi actualizate.
Pentru a pronunța această soluție, pe ambele argumente invocate de reclamantă, prezenta instanță are în vedere deopotrivă și raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză la cererea reclamantei.
Astfel, potrivit lucrării efectuate de expert C. F. G., la întrebarea reclamantei dacă realizarea bilanțurilor nivel I și II era necesară pentru cuantificarea cheltuielilor necesare pentru conformarea la cerințele de mediu pe amplasamentele propuse pentru obiectivele de investiții aferente loturilor 1, 2 și 3, amplasamente afectate de activitățile miniere și de prelucrare a minereurilor de uraniu din trecut, se răspunde în sensul că în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea OUG nr. 195/2005, nu trebuia întocmite bilanțuri de mediu de nivel I și II.
Adaugă expertiza că aceste bilanțuri de mediu se elaborează, în conformitate cu Legea nr. 265/2006, pentru obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu.
De asemenea, la întrebarea reclamantei dacă realizarea bilanțurilor era necesară încă din faza de studiu de fezabilitate, raportat la Directiva nr. 96/61/EC privind prevenirea și controlul integrat al poluării, respectiv pentru instalația nouă cu impact semnificativ asupra mediului (cum sunt uzinele TG și YC), răspunsul expertului este în sensul că directiva la care se face referire a fost anulată de Directiva 2008/01/EC referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării, iar conform noii directive, transpusă în legislația națională prin OUG nr. 152/2005, modificată și completată, nu era necesară realizarea bilanțurilor de nivel I și II, ci numai realizarea studiului privind evaluarea impactului fiind vorba de obținerea acordului de mediu pentru instalații noi și/sau modificări substanțiale ale celor existente și care intră sub incidența Anexei I a acestei directive.
Cu privire la posibilitatea folosirii bilanțurilor de mediu deținute deja de reclamantă, cu actualizarea adecvată a acestora, expertiza arată că la elaborarea studiilor de impact se ține cont de informațiile furnizate de bilanțurile de mediu elaborate anterior, dacă există, cum este cazul pentru investiția din lotul 2.
A precizat expertul că bilanțurile de mediu nivel I și II sunt solicitate pentru emiterea autorizației/autorizației integrate de mediu și ele se actualizează de fiecare dată, conform prevederilor legislației de mediu specifice, la fiecare solicitare a reînnoirii autorizațiilor/autorizațiilor de mediu integrate, ca urmare a pierderii termenului de valabilitate.
În sfârșit, se menționează că seturile de analize din bilanțuri se compară cu valorile limită de emisii stabilite prin normativele și standardele de mediu în vigoare pentru fiecare poluant în parte. Compararea seturilor de analize anterioare cu cele actuale prezintă numai evoluția calității factorului de mediu în timp, față de valorile limită de emisii și orice depășire a acestora duce la elaborarea programului pentru conformare cu aceste limite impuse.
Corect a remarcat pârâta că prin acest răspuns, expertul confirmă constatarea din Raportul de control nr. S 46/12.04.2012, în sensul că bilanțurile de mediu nivel I și II sunt solicitate pentru reînnoirea autorizațiilor/acordurilor de mediu integrate.
Critica nu va fi reținută, fiind apreciată, față de cele de mai sus, neîntemeiată.
(b) Cu privire la efectuarea de cheltuieli din fonduri publice pentru elaborarea de studii de amplasament
Pârâta reține că obligația obținerii studiilor de amplasament (raportului de amplasament) există numai în cazurile în care este necesară obținerea autorizației integrate de mediu, respectiv în vederea emiterii acestui din urmă act.
În acest sens, învederează disp. art. 7 alin. 1 din OUG nr. 152/2005 în conformitate cu care „Operatorul are obligația de a solicita și de a obține de la autoritatea competentă autorizația integrată de mediu pentru activitățile prevăzute în anexa nr. 1”.
De asemenea, pârâta invocă și disp. art. 8 alin. 1 lit. b din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 818/2003 potrivit cărora „În vederea obținerii autorizației integrate de mediu titularii activităților/operatorii au obligația să depună la sediul autorității locale pentru protecția mediului următoarele: ... raportul de amplasament, întocmit în conformitate cu prevederile Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 36/2004”.
Cum în speță nu este obligatorie pentru activitatea derulată obținerea autorizației integrate de mediu (potrivit Anexei 1 la OUG nr. 152/2005 privind categoriile de activități industrial pentru care este obligatorie obținerea autorizației integrate de mediu, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 152/2005), iar reclamanta nu deține din partea Autorității competente pentru protecția mediului o solicitare privind obținerea autorizației integrate de mediu pentru cele trei obiective de investiții, conchide pârâta că nu au o bază legală cheltuielile efectuate din fonduri publice pentru elaborarea studiilor de amplasament, fiind deopotrivă încălcate prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002.
Din punctul de vedere al reclamantei, studiile de amplasament se impuneau a fi efectuate în raport de prevederile Capitolului 3 (cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică), respectiv 3.3. (proiectare și inginerie) din Anexa 4 la HG nr. 28/2008, fiind necesare încă din faza obținerii de avize și acorduri de principiu pentru obținerea acordului de mediu în baza OUG nr. 195/2005.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Anexa 4 la HG nr. 28/2008 nu reglementează conținutul cadrul al studiului de fezabilitate (acesta din urmă fiind reglementat prin Anexa 2), ci Metodologia privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții.
În plus față de conținutul propriu-zis al reglementării, se observă disp. art. 1 și 2:
„Se aprobă conținutul-cadru al documentațiilor tehnico-economice aferente investițiilor publice, după cum urmează:
a) conținutul-cadru al studiului de prefezabilitate, prevăzut în anexa nr. 1;
b) conținutul-cadru al studiului de fezabilitate, prevăzut în anexa nr. 2;
c) conținutul-cadru al documentației de avizare a lucrărilor de intervenții, prevăzut în anexa nr. 3” și respectiv:
„(1) Se aprobă Metodologia privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, prevăzută în anexa nr. 4.
(2) Se aprobă structura devizului general, prevăzută în anexa nr. 5.
(3) Se aprobă structura devizului pe obiect, prevăzută în anexa nr. 6”.
Prin urmare, prin faptul că menționarea cheltuielilor cu studiile de amplasament este făcută numai în Anexa 4 - Capitolul 3 (cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică), pct. 3.3. (proiectare și inginerie), trebuie conchis că acestea sunt obligatoriu de efectuat pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, iar nu în toate cazurile, pentru orice documentație tehnico-economică aferentă investițiilor publice.
Or, lucrări de intervenții sunt, potrivit art. 3 lit. d din HG nr. 28/2008, „lucrările la construcții existente, inclusiv instalațiile aferente, asimilate obiectivelor de investiții, care constau în: reparații capitale, transformări, modificări, modernizări, consolidări, reabilitări termice, precum și lucrări de intervenții pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acțiuni accidentale și calamități naturale, efectuate în scopul asigurării cerințelor esențiale de calitate și funcționale ale construcțiilor, potrivit destinației lor”.
Reclamanta nu a invocat și nu a dovedit, însă, că astfel de lucrări ar fi fost efectuate în speță.
Cu privire la necesitatea acestor studii în vederea obținerii acordului de mediu din perspectiva dispozițiilor OUG nr. 195/2005, astfel cum arată în continuare reclamanta, C. constată că potrivit art. 2 pct. 58 din acest din urmă act normativ, prin raport de amplasament se înțelege „documentație elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obținerii autorizației integrate de mediu și care evidențiază starea amplasamentului, situația poluării existente înainte de punerea în funcțiune a instalației și oferă un punct de referință și comparație la încetarea activității”.
Studiile de amplasament sunt deci necesare în scopul obținerii autorizației integrate de mediu, conform celor corect statuate de C. de C. (cu consecința incidenței disp. art. 7 alin. 1 din OUG nr. 152/2005 și disp. art. 8 alin. 1 lit. b din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 818/2003 și respectiv a raționamentului și concluziilor formulate de instituția pârâtă).
Este deci neîntemeiată apărarea reclamantei împotriva celor corect reținute de C. de C., în principal în ceea ce privește împrejurarea că reclamanta nu deține din partea Autorității competente pentru protecția mediului o solicitare privind obținerea autorizației integrate de mediu pentru cele trei obiective de investiții.
Invocă, în continuare, reclamanta Normele CNCAN de securitate radiologică – proceduri de autorizare – NSR – 03 (2001), art. 62 lit. k (în realitate, lit. l, Ordinul nr. 366/2001), precizând că documentația tehnică pentru obținerea autorizației de securitate radiologică va conține obligatoriu informații privind „impactul asupra populației și mediului”.
De asemenea, reclamanta arată că potrivit art. 64 alin. 2, documentația tehnică de amplasare trebuie să clarifice impactul asupra mediului și asupra altor activități umane din zonă atât pentru funcționarea normală cât și în cazul expunerilor potențiale.
Conchide reclamanta că față de specificul activității și investițiilor CNU, CNCAN impune obligativitatea efectuării studiilor de amplasament încă din faza studiului de fezabilitate.
În raport de acestea, C. apreciază că își mențin pertinența concluziile pârâtei referitoare în esență la nedeținerea de către reclamantă din partea autorității competente pentru protecția mediului a unei solicitări privind obținerea autorizației integrate de mediu pentru cele trei obiective de investiții.
Astfel, reclamanta nu face dovada solicitării obținerii autorizației de securitate radiologică, act pe care era obligatoriu a-l obține în fapt, în această etapă, respectiv solicitarea ce i-a fost adresată de către autoritatea cu competențe în acest sens, respectiv temeiul legal în baza căruia avea obligația obținerii respectivei autorizații.
În soluționarea favorabilă a contestației nu va fi avută în vedere nici Adresa nr. 4755/28.05.2012 emisă de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, deoarece, fiind un act emis ulterior (angajării cheltuielilor pentru efectuarea studiilor de amplasament), acesta nu conținea măsuri obligatoriu de adus la îndeplinire de către reclamanta C. Națională a Uraniului.
Pe de altă parte, corect constată pârâta, în raport de prevederile art. 55 din Ordinul nr. 192/2002 emis de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare („În cazul activităților de minerit și preparare ce urmează să fie amplasate sau în cazul activităților existente care necesită amplasări de noi capacități de gospodărire a deșeurilor este obligatoriu să se identifice locația optimă a acestora în vederea protejării mediului înconjurător și a stării de sănătate a populației, precum și din considerente de natură economică”) că în speță nu s-a pus problema amplasării de noi capacități de gospodărire a deșeurilor, context în care să fie necesar să se identifice locația optimă a acestora.
Referitor la pretinsa nemotivare a soluției date de pârâtă în raport de toate motivele invocate de reclamantă prin contestație, constată prezenta instanță că prin întâmpinare pârâta arată că deși se invocă adresa nr. 4755/28.05.2012 ca și anexa nr. 9 la contestație, în fapt anexa nr. 9 a fost reprezentată de adresa nr. 3434/28.05.2012.
Cu privire la conținutul acestui din urmă act, acesta nu este în sensul menționării de obligații în vederea efectuării studiilor de amplasament, ci în sensul utilității în vederea identificării locației optime care să asigure protejarea mediului înconjurător și a stării de sănătate a populației, precum și din considerente de natură economică.
În sfârșit, cu privire la concluziile expertizei efectuate în cauză, C. reține următoarele:
Expert G. T. arată că potrivit HG nr. 28/2008, întocmirea devizului general la faza de proiectare – studiu de fezabilitate (în care se regăsesc toate cheltuielile care însumate constituie valoarea totală estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiții) presupune elaborarea studiului de amplasament, iar cheltuielile includ (conform Anexei 4, Metodologie; art. 7 și 8, respectiv cap. 3; 3.3) și cheltuielile pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare, deci și aferente studiilor de amplasament, cum s-a procedat de către elaborator.
Răspunsul astfel formulat reia susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, astfel că nu va fi analizat distinct, în raport de argumentele mai sus prezentate. Pentru acest considerent, C. nu va avea în vedere nici exemplul oferit de expert, „Planul de situație general al perimetrului de exploatare minieră Primatar I, Primatar II, B., Prisecani și Zona III”.
În sfârșit, concluzia expertului este în sensul că studiile corespund Anexei nr. 4 la HG nr. 28/2008, fiind realizate cu respectarea acestui act normativ. Însă, pârâta nu a contestat acest aspect, respectiv nu a contestat conținutul studiilor de amplasament raportat la structura Devizului general al obiectivelor de investiții prevăzută de HG nr. 28/2008, ci a contestat achiziția acestor studii, în condițiile în care reclamanta nu deținea din partea Autorității competente pentru protecția mediului, o solicitare privind obținerea autorizației integrate de mediu (implicit a studiilor de amplasament) pentru cele trei obiective de investiții.
Expertul susține în continuare următoarele:
„Conform legislației specifice CNCAN și respectiv Legii nr. 111/1996, fiecare nou obiectiv nuclear, cum sunt obiectivele promovate de companie, necesită obținerea preliminară a unei Autorizații de amplasament. Prin documentația depusă la autoritatea CNCAN trebuie ca elaboratorul să ofere suficiente detalii pentru a se estima impactul radiologic asupra mediului și populației a amplasării noilor obiective de investiții, iar amplasamentele propuse să corespundă pe deplin normelor în vigoare. Dacă activitatea obiectivelor nucleare implică generarea și depozitarea de deșeuri contaminate este necesară respectarea prevederilor Ordinului 192/2002 al CNCAN ce implică o analiză detaliată a amplasamentelor propuse, proces ce trebuie realizat încă din faza studiului de fezabilitate. Conform ordinului menționat, se precizează că evaluarea preliminară a caracteristicilor locațiilor trebuie să identifice factorii relevanți de natură radiologică și de mediu pentru fiecare locație propusă și să selecteze un număr mic de locații și concepte preliminare de proiectare, pentru care impactul poate fi evaluat în amănunt. Această evaluare poate fi realizată printr-un studiu de amplasament elaborat la faza studiu de fezabilitate…”.
Niciun moment nu a susținut reclamanta, nici prin contestație și nici prin acțiune, că ar fi avut obligația obținerii unei autorizații de amplasament, sens în care ar fi depus documentația în acest sens, ci că a depus diligențe în vederea obținerii acordului de mediu (conform OUG nr. 195/2005), având deopotrivă obligația de a se supune reglementărilor CNCAN.
În plus, Normele de securitate radiologică privind gospodărirea deșeurilor radioactive provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și toriu, aprobate prin Ordinul Președintelui CNCAN nr. 192/2002, prevăd obligația ca în cazul activităților de minerit care necesită amplasări de noi capacități de gospodărire a deșeurilor, să se identifice locația optimă a acestora.
Or, în speță, nu s-a pus problema amplasării de noi capacități de gospodărire a deșeurilor, context în care să fie necesar să se identifice locația optimă a acestora.
De asemenea, corect relevă pârâta prin răspuns la obiecțiuni că Anexa 2 la HG nr. 28/2008 reglementează conținutul cadru al studiilor de fezabilitate.
În ceea ce privește expertiza efectuată de expert C. F. G., se arată că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 265/2006, pentru aprobarea OUG nr. 195/2005, nu trebuia întocmite studii de amplasament, acestea elaborându-se, conform cadrului legal menționat, numai pentru obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu.
De asemenea, adaugă expertul că potrivit art. 55 și 57 din Ordinul Președintelui CNCAN nr. 192/2002 și a precizărilor din adresa CNCAN (nr. 4755/28.05.2012) erau necesare aceste studii.
Din concluziile expertizei, rezultă că în viziunea OUG nr. 195/2005, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 265/2006, studiile de amplasament nu sunt necesar a fi elaborate decât pentru obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu, fiind însă necesare în baza art. 55 și 57 din Ordinul Președintelui CNCAN nr. 192/2002, respectiv în situația amplasării de noi capacități de gospodărire a deșeurilor, ceea ce nu este cazul în speță, astfel cum a reținut deja instanța potrivit considerentelor prezentate mai sus.
În sfârșit, C. nu va reține în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerea reclamantei, formulată prin concluzii scrise, în sensul că dovada cea mai clară a faptului că bilanțurile de mediu I și II asupra mediului cât și studiile de amplasament au fost necesare o reprezintă obținerea Acordului de mediu nr. 1/17.12.2013 emis de Agenția pentru Protecție Mediului B., act depus la dosar la data de 18.02.2014.
Prin respectivul act nu se face dovada unei situații distincte celei reținute de organele Curții de C., conform considerentelor ce preced. În plus, în mod corect relevă pârâta prin note de ședință data emiterii respectivului acord, și anume, ulterior efectuării în cauză a controlului, raportat la susținerile reclamantei în sensul necesității solicitării și obținerii acestui act încă din faza studiului de fezabilitate.
În ceea ce privește adresa nr. 8880/11.10.2013 cu care reclamanta transmite Agenției de Mediu studii de specialitate pentru proiectul „Uzina de preparare minereuri uranifere – Uzina TG”, act invocat prin concluzii scrise de către reclamantă, C. apreciază că acest document nu prezintă în sine nicio relevanță în ansamblul probator.
În consecință, nici acest punct al contestației nu va fi reținut ca fondat de prezenta instanță.
(9) Cu privire la angajarea și efectuarea de cheltuieli în sumă de 3.110.000 lei pentru servicii privind elaborarea de studii și pentru obținerea de avize și acorduri care potrivit HG nr. 28/2008 fac parte din conținutul cadru al Studiului de fezabilitate, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 13 din Decizia nr. S/83/2012
Cu privire la efectuarea de cheltuieli din fonduri publice în sumă de 1.510.000 lei pentru achiziția unor studii topografice, geotehnice, hidrologice și de evaluare a impactului asupra mediului, motivele invocate de reclamantă, în esență, că ar fi respectat prevederile Legii nr. 500/2002 și că s-ar fi impus în mod necesar a fi contractate studii atât prin achiziția Studiilor de fezabilitate cât și separat, nu pot fi reținute de instanță, în raport de situația constată de organele Curții de C., prezenta instanță observând în special următoarele:
- reclamanta a acceptat plata unor astfel de servicii în condițiile în care potrivit Anexei nr. 2 la HG nr. 28/2008, acestea fac parte din conținutul cadru al Studiului de fezabilitate, contractând prin urmare elaborarea acestora atât prin achiziția Studiilor de fezabilitate pentru cele trei obiective de investiții, cât și separat, în baza contractelor subsecvente;
- pentru unul dintre obiectivele de investiții, reclamanta deținea astfel de lucrări realizate în perioada 2004 – 2010 (studii de evaluare a impactului asupra mediului elaborate de către .. și respectiv de către PF M. P.);
- analizând studiile de evaluare a impactului asupra mediului elaborate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. s-a constatat că în mare parte acestea au același conținut cu cele elaborate de către .. și de către M. P.;
- în Studiile topografice elaborate, executarea lucrărilor topografice de specialitate s-a efectuat în baza unor acte normative abrogate (Ordinele M.A.P. nr. 535/2001, nr. 536/2001 și nr. 539/2001);
- Studiile geotehnice nu sunt verificate de un „verificator de proiecte atestat în domeniul Af” conform Anexei I.2 din Ordinul MDLPL nr. 128/2007;
- deși prin contracte subsecvente s-a prevăzut elaborarea de studii hidrologice, Consiliul tehnico-economic al reclamantei a avizat studii hidrogeologice;
- nu există certificat de atestare a competenței de elaborare a studiilor hidrologice de către S.C. Green Hidrofor S.R.L., conform Ordinului MMDD nr. 1671/25.10.2007.
De asemenea, cu privire la efectuarea de cheltuieli din fonduri publice în sumă de 1.600.000 lei pentru achiziția de servicii constând în întocmirea documentațiilor și obținerea de avize și acorduri, nu vor fi reținute motivele invocate de reclamantă, în raport de următoarele aspecte:
- reclamanta a acceptat plata unor astfel de servicii în condițiile în care avizele și acordurile de principiu privind asigurarea cu utilități (energie termică și electrică, gaz metan, apă-canal, telecomunicații, etc.), precum și alte avize și acorduri de principiu specifice, potrivit Anexei nr. 2 din HG nr. 28/2008, fac parte din conținutul cadru al Studiului de fezabilitate;
- S.C. Green Hidrofor S.R.L. nu a obținut toate avizele și acordurile prevăzute în Certificatele de urbanism.
De altfel, se observă că pe cele trei obiective de investiții, valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea altor studii și a celor pentru obținerea de avize și acorduri depășește valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea studiilor de fezabilitate.
Totodată, în baza acelorași contracte, reclamanta a achiziționat tot de la S.C. Green Hidrofor S.R.L. și servicii pentru elaborarea de studii „de cercetare și condiții industriale” în valoare de 2.000.000 lei (fără TVA), în conținutul acestora regăsindu-se informațiile prezentate în studiile geotehnice, topografice și hidrogeologice, achiziționate de la aceeași firmă.
În raport de acestea, în mod corect s-a reținut nerespectarea art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 4 lit. d din Anexa 2 la HG nr. 28/2008, pct. 4.1. din Contractul subsecvent de servicii nr. 21/2/01.03.2011, cu actele adiționale la acesta, și din Contractul subsecvent de servicii nr. 21/3/01.03.2011, art. 52 din Legea nr. 107/1996, art. 11 și 12 din Ordinul nr. 1671/2007.
Referitor la împrejurarea că nota de fundamentare a fost însușită și aprobată de către ordonatorul principal de credite, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în forma prezentată de reclamantă, la data de 25.05.2011, reconfirmată la data de 05.12.2011, aceasta nu poate constitui o dovadă în sensul că ar fi fost respectate prevederile legale anterior menționate, mai ales cele ale Legii nr. 500/2002, în raport de competențele funcționale și de prerogativele legale ale ministerului pe de o parte și respectiv ale Curții de C. pe de altă parte.
Altfel spus, pentru C. de C., instituție care, potrivit Legii nr. 94/1992, exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, nu sunt obligatorii concluziile altor instituții, în speță Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, doar aceasta putând constata, sub controlul instanței de judecată, respectarea sau nu a prevederilor Legii privind finanțele publice.
Tot astfel, din perspectiva corectei interpretări și aplicări a legii, este irelevantă împrejurarea că ordonatorul principal de credite a aprobat nota de fundamentare astfel cum a fost prezentată de reclamantă, această instituție nefiind cea care acordă girul de legalitate al operațiunilor întreprinse de CNU din punct de vedere financiar.
De altfel, nota de fundamentare este datată 03.06.2011, ulterior deci încheierii Acordului cadru nr. S 21, respectiv data de 01.03.2011.
Pe de altă parte, este de observat că prin nota de fundamentare s-a aprobat necesitatea și oportunitatea elaborării documentațiilor tehnico-economice necesare punerii în operă a celor trei obiective de investiții aferente zăcământului uranifer din Carpații Orientali, pentru care au fost aprobate cheltuieli de investiții în sumă de 10.000.000 lei pentru „elaborarea studiilor de prefezabilitate, fezabilitate și a altor studii aferente obiectivelor de investiții”.
Cu toate acestea, reclamanta a acceptat plata sumei de 3.110.000 lei reprezentând servicii pentru elaborarea unor studii și pentru obținerea de avize și acorduri care fac parte din conținutul cadru al Studiului de fezabilitate. În plus, a contractat elaborarea acestora atât prin achiziția de Studii de fezabilitate cât și separat, în baza unor contracte subsecvente, fapt care a condus, evident, la plata acelorași servicii de două ori.
Tot din punctul de vedere al caracterului necesar al studiilor astfel cum au fost contractate și respectiv al calității acestora, C. mai reține deopotrivă, din actele contestate, situație care nu este combătută pertinent de reclamantă, că datele prezentate în conținutul studiilor de cercetare se regăsesc și în conținutul Studiilor de fezabilitate, precum și în conținutul studiilor geotehnice, topografice și hidrogeologice, astfel:
- Studiul de cercetare și condiții industriale pentru obiectivul de investiții „Deschiderea zăcământului și punerea în funcțiune a exploatării miniere din Carpații Orientali” – conține 2 volume, înregistrate la reclamantă sub nr._/1/16.11.2011 și_/30.11.2011;
- Studiul de cercetare și condiții industriale pentru obiectivul de investiții „Construirea uzinei de preparare a minereului de uraniu” – conține 2 volume, înregistrate la reclamantă sub nr._/2/16.11.2011 și 0965/23.12.2011;
- Studiul de cercetare și condiții industriale pentru obiectivul de investiții „Construirea uzinei de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu” – conține 2 volume, înregistrate la reclamantă sub nr._/3/16.11.2011 și 0967/23.12.2011.
De asemenea, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, la data încheierii contractelor subsecvente, reclamanta deținea o parte din studiile care au făcut obiectul acestora (referitor la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, reclamanta deținea lucrări realizate în perioada 2004 – 2010 de către .. și respectiv de către PF M. P.). În plus, studiile elaborate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. au în mare parte același conținut informațional cu cele deținute deja de reclamantă.
Reclamanta nu a contestat nici împrejurarea că S.C. Green Hidrofor S.R.L. nu a obținut toate avizele și acordurile prevăzute în Certificatele de urbanism, unele dintre acestea fiind obținute ulterior plății serviciilor de către reclamantă.
În sfârșit, caracterul necesar al acestor cheltuieli nu poate fi reținut nici în raport de împrejurările de asemenea corect evidențiate de pârâtă, respectiv: în Studiile topografice elaborate, executarea lucrărilor topografice de specialitate s-a efectuat în baza unor acte normative abrogate (Ordinele M.A.P. nr. 535/2001, nr. 536/2001 și nr. 539/2001); deși prin contracte subsecvente s-a prevăzut elaborarea de studii hidrologice, Consiliul tehnico-economic al reclamantei a avizat studii hidrogeologice; nu există certificat de atestare a competenței de elaborare a studiilor hidrologice de către S.C. Green Hidrofor S.R.L., conform Ordinului MMDD nr. 1671/25.10.2007.
În raport de acestea, C. nu poate reține ca pertinentă concluzia reclamantei în sensul că prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 ar fi fost respectate, deoarece plățile au fost făcute în limita aprobată de MECMA prin notele de fundamentare și pentru studiile enumerate în cuprinsul acestor note.
Situația de fapt reținută de autoritatea pârâtă nu a fost contestată de reclamantă, iar C. nu poate primi nici explicațiile acesteia referitoare la necesitatea contractării studiilor atât prin achiziția Studiilor de fezabilitate cât și separat.
Astfel, se arată că la pct. 3 din Anexa 2 la HG nr. 28/2008 sunt cuprinse informații și date tehnice care au legătură indirectă cu obiectul de investiții, dar fără de care nu este posibilă integrarea obiectivului în zona respectivă.
Prin urmare, arată reclamanta, aceste informații pot fi culese din studii de specialitate, dacă acestea au fost elaborate pentru amplasamentul respectiv, iar dacă nu există, acestea trebuie elaborate de personal se specialitate.
Prin documentația descriptivă (caiet de sarcini) compania a solicitat elaborarea de studii de către personal atestat, iar dacă acest aspect nu era specificat distinct, proiectantul declarat câștigător putea solicita companiei ca la elaborarea Studiului de fezabilitate să i se pună la dispoziție studiile topografice, hidrologice, geotehnice și de impact asupra mediului pentru a prelua anumite date și informații.
Întrucât reclamanta nu deține astfel de studii pentru amplasamentele noilor obiective de investiții, aceasta a solicitat prin documentația descriptivă întocmirea separată a studiilor de către personal de specialitate atestat. Orice dată sau informație cuprinsă în respectivele studii trebuia garantată și validată de către un specialist în domeniu.
În sfârșit, a mai arătat reclamanta că toate capitolele cuprinse în Anexa 2 la HG nr. 28/2008 au fost solicitate să fie ofertate la Secțiunea „Studiu de fezabilitate” din cadrul centralizatorului de prețuri, deoarece au legătură directă cu investiția de bază.
C. consideră că aceste explicații nu pot fi primite în ceea ce privește acceptarea la plată a acelorași servicii de două ori sau în condițiile în care pentru unul dintre obiectivele de investiții, reclamanta deținea astfel de lucrări realizate în perioada 2004 – 2010. Mai mult, de moment ce conținutul informațional al acestor din urmă lucrări este în esență același cu studiile efectuate în prezent, nu a explicat reclamanta de ce ar fi fost necesară elaborarea de noi astfel de studii.
De asemenea, nici explicațiile referitoare la efectuarea de studii de către personal de specialitate atestat nu pot fi primite în contextul în care reclamanta a acceptat la plata serviciile ce i-au fost prestate deși nu există certificat de atestare a competenței de elaborare a studiilor hidrologice de către S.C. Green Hidrofor S.R.L., conform Ordinului MMDD nr. 1671/25.10.2007.
În sfârșit, cu privire la obiectivul de a pune la dispoziția proiectantului declarat câștigător a unor studii hidrologice, astfel cum s-a prevăzut prin contracte subsecvente, C. constată că reclamanta, prin Consiliul tehnico-economic, a avizat studii hidrogeologice.
Nu se înlătură pertinent nici aspectele reținute de pârâtă referitoare la faptul că nu au fost obținute avizele și acordurile specificate în Certificatul de urbanism.
Cu privire la faptul că oferta pentru studiul de fezabilitate cuprindea capitolele specifice investiției de bază, dar și că studiile aferente au fost contractate și decontate o singură dată, deoarece sumele ofertate pentru studiul de fezabilitate nu pot include sumele pentru celelalte documentații în cauză, susținerile sunt neîntemeiate de moment ce sunt achitate aceleași servicii contractate prin achiziția Studiilor de fezabilitate cât și separat în baza contractelor subsecvente.
Acest punct al contestației nu poate fi admis nici în raport de expertizele efectuate în cauză.
Astfel, cu privire la cele statuate de expert G. T., C. apreciază că nu poate fi pronunțată o altă soluție în raport de răspunsul potrivit căruia toate studiile și documentațiile întocmite au fost necesare pentru elaborarea Studiilor de fezabilitate.
C. de C. nu a subliniat inutilitatea de principiu a serviciilor achiziționate de reclamantă, ci modul contrar legii în care acestea au fost contractate și acceptate la plată.
Cu privire la împrejurarea dacă realizarea separată a studiilor era necesară, se observă că expertul nu confirmă punctul de vedere al reclamantei, învederând doar că s-a procedat astfel întrucât se impunea protecția informațiilor clasificate precum și utilizarea timpului pentru elaborarea documentațiilor până la sfârșitul anului în concordanță cu asigurarea finanțării.
Nu se atestă modul legal de lucru, ci se oferă justificări pentru procedeul utilizat.
În egală măsură, în mod corect se arată prin răspuns la obiecțiuni de către pârâtă că, în condițiile în care atât studiul de fezabilitate cât și studiile topografice, geotehnice, hidrologice, de evaluare a impactului asupra mediului, de cercetare au fost achiziționate de la aceeași firmă, proiectantul desemnat putea solicita să i se pună la dispoziție respectivele studii pentru a prelua anumite date și informații.
De asemenea, C. apreciază că nici expert C. F. G. nu răspunde în sensul solicitărilor reclamantei, cu privire la acest punct al expertizei.
Se observă că și acest expert explică împrejurările contractării lucrărilor, dar și considerentele avute în vedere de reclamantă, și anume durata îndelungată și pașii premergători obținerii avizului de gospodărirea apelor și acordului de mediu.
Expertul conchide că Studiile de fezabilitate trebuie să țină cont de respectarea prevederilor legislației de mediu și ape și de condițiile impuse prin acordul de mediu și avizul de gospodărirea apelor, dar nu arată că ar fi corect procedeul reclamantei de a contracta aceleași servicii de două ori, iar în cadrul serviciilor distinct contractate fiind stipulate prețuri superioare celor pentru elaborarea Studiilor de fezabilitate.
Cu privire la poziția expertului G. T. în sensul că personalul care a elaborat documentația ar fi fost atestat, față de cele de mai sus, precum și în lipsa unor argumente în raportul de expertiză, răspunsul este evident contrar realității.
C. apreciază deopotrivă neîntemeiat răspunsul expertului G. T. referitor la împrejurarea că studiile pe care reclamanta le deținea nu erau actuale și nu puteau servi la aprobarea indicatorilor tehnico-economici, aceste studii fiind realizate conform unor reglementări abrogate și aveau în vedere alte tehnologii decât cele ale investiției preconizate.
Răspunsul nu este motivat și este în schimb contrazis de lucrările deținute de reclamantă și puse la dispoziția S.C. Green Hidrofor S.R.L., respectiv Studiu de fezabilitate pentru punerea în exploatare a zăcământului „Tulgheș - Grințieș” elaborat de ICPMRR București în anul 2004 în baza contractului nr. 19/2001, înregistrat la reclamantă sub nr. 0014/2003, având număr de inventar 2554 dar și Studiu de fezabilitate Documentație de prelungire a duratei de valabilitate a Licenței de exploatare a Zăcământului Tulgheș – Grințieș, jud. N., pentru perioada aprilie 2010 – aprilie 2015, având număr de inventar 2764, astfel cum corect arată pârâta prin răspuns la obiecțiuni.
Prezenta instanță constată deopotrivă că poziția reclamantei referitoare la decontarea studiilor o singură dată nu este confirmată nici de actele dosarului și nici de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Astfel, potrivit răspunsului formulat de expert G. T.: „Decontarea, pentru fiecare s-a făcut o singură dată. La pct. I.1. s-a prezentat că s-au întocmit documentații aparținând la loturi diferite dar care au un conținut similar”.
Concluzia nu poate fi deci că pentru toate studiile a fost perceput un singur preț.
Susținerea reclamantei în sensul că studiile ar fi fost contractate și decontate o singură dată este vădit neîntemeiată, de moment ce aceleași servicii sunt contractate atât prin achiziția de Studii de fezabilitate cât și separat, dar și în contextul în care valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea altor studii și a celor pentru obținerea de avize și acorduri depășește valoarea serviciilor angajate pentru elaborarea Studiilor de fezabilitate.
Aceste aspecte sunt reținute de instanță, cu atât mai mult cu cât S.C. Green Hidrofor S.R.L. a subcontractat achiziția serviciilor pentru elaborarea unora dintre studii la prețuri inferioare față de cele stabilite în contractele subsecvente încheiate cu reclamanta.
În plus, prin obiecțiunea formulată la raportul de expertiză învederează pârâta, fără a fi pertinent contrazisă, că deși prin oferta financiară prezentată de către S.C. Green Hidrofor S.R.L., au fost ofertate numai servicii privind elaborarea documentației din faza de studiu de fezabilitate pentru cele 3 obiective de investiții, la valoarea de 9.180.000 lei (fără TVA), reclamanta prin Acordul cadru nr. S21/01.03.2011 a angajat achiziția tuturor documentațiilor tehnice respectiv, din faza de studiu de fezabilitate, din faza de Proiect tehnic și detalii de execuție, precum și întocmirea documentației și obținerea avizelor și acordurilor necesare obținerii autorizației de construire – în faza proiectului tehnic, fără a stabili o valoare totală și prețul unitar care stă la baza determinării prețului fiecărui contract subsecvent atribuit ulterior.
Conform Studiilor de fezabilitate realizate pentru cele trei obiective de investiții de S.C. Green Hidrofor S.R.L., costurile de elaborare a tuturor documentațiilor tehnico-economice necesare pentru punerea în operă a acestor obiective de investiții, au fost estimate la suma de 51.728.000 lei.
Procedând astfel, reclamanta a angajat servicii (a căror valoare poate ajunge până la concurența sumei de 51.728.0000 lei) peste limita creditelor bugetare aprobate în sumă de 9.180.000 lei (conform Listei obiectivelor de investiții pe anul 2011). Aceasta, în condițiile în care prin Nota justificativă privind fundamentarea valorii estimate a contractului a fost estimată valoarea maximă pentru achiziționarea lucrărilor la suma de 10.180.000 lei fără TVA, aceeași sumă reprezentând și valoarea totală a Acordului cadru, potrivit pct. II.1.4 din Anunțul de participare nr._, publicat în SEAP în data de 20.03.2010.
În sfârșit, nici susținerea expertului G. T. referitoare la remedierea deficiențelor nu poate fi reținută, fiind o simplă afirmație, contrazisă de actele dosarului și în raport de cele reținute, potrivit aspectelor ce preced.
Referitor la girul de legalitate conferit prin avizare de către Consiliul Interministerial, este pertinent punctul de vedere al pârâtei în sensul că reclamanta a acceptat la plată studiile și documentațiile elaborate de către S.C. Green Hidrofor S.R.L. anterior avizării de către Consiliul tehnico-economic al Ministerului de Resort și de Consiliul Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Național și Locuințe.
În plus, la aceeași întrebare, expert C. F. G. răspunde punctual următoarele:
„- nu există copie după certificat atestare pentru întocmirea documentațiilor de obținere a avizului de gospodărirea apelor;
- motivarea legală pentru uzina de preparare, iazul de decantare și uzina de rafinare din studiul de impact nu este cea corectă, deoarece acestea intră sub incidența Directivei 200/01/EC referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării – anexa nr. 1;
- elaborarea documentațiilor tehnice pentru emiterea avizului de gospodărirea apelor s-a făcut în baza unor ordine de ministru al apelor și mediului care nu mai erau valabile la data elaborării lor (Documentația pentru obținerea avizului de gospodărirea apelor a fost întocmită după Ordinul MAPPM nr. 699/1999, ordin vechi și nu cel actual la data întocmirii documentației tehnice pentru obținerea avizului de gospodărirea apelor)”.
Expertul confirmă deci prin raportul de expertiză constatarea de Raportul de control nr. S46/12.04.2012, în sensul că studiile recepționate de reclamantă nu au conținutul stabilit și nu au fost elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Prin urmare, și acest punct al contestației este apreciat ca nefondat de prezenta instanță.
(10) Cu privire la angajarea și efectuarea de cheltuieli în sumă de 2.550.000 lei pentru servicii privind elaborarea de studii contractate pentru obiectivul „Uzina de preparare a minereului de uraniu” cu amplasamentul în Carpații Orientali și efectuate pentru același obiectiv dar cu amplasamentul în ., abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 14 din Decizia nr. S/83/2012
La acest punct, s-a reținut în sarcina reclamantei că deși amplasarea Uzinei de preparare a minereului de uraniu (L. 2) a fost stabilită în perimetrul minier din Carpații Orientali, fără a încheia act adițional la Contractul subsecvent nr. 21/2/01.03.2011 privind schimbarea amplasamentului pentru obiectivul „Uzina de preparare a minereurilor uranifere”, S.C. Green Hidrofor S.R.L. a subcontractat elaborarea studiilor și lucrărilor aferente acestui obiectiv pe amplasamentul de la Feldioara, schimbând astfel amplasamentul inițial, fapt ce rezultă din Contractul nr. 36/04.04.2011.
Astfel, reclamanta a recepționat studii în valoare de 2.550.000 lei + TVA, efectuate pe un alt amplasament decât cel stabilit prin Acordul cadru nr. S21/01.03.2011.
Întrucât amplasamentul pe care au fost realizate studiile este același cu amplasamentul propus pentru construirea Uzinei de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu – L. 3, acest fapt a condus ca anumite studii să aibă același conținut informațional (studiul geotehnic, studiul topografic, studiul de protecție fizică, studiul privind scoaterea din circuitul silvic, bilanțurile de mediu I și II).
Procedând astfel, entitatea verificată a încălcat prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 și pct. 17 din Contractul subsecvent nr. 21/2/01.03.2011.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta nu contestă situația de fapt, ci expune împrejurările în care s-a optat inițial pentru un amplasament și respectiv contextul în care s-a ajuns ulterior la alegerea unui amplasament diferit.
Susținerea în sensul că decizia de schimbare a amplasamentului nu trebuia aprobată de vreo autoritate sau instituție, fiind prerogativa CNU, nu poate fi reținută de instanță în raport de actele dosarului, din care rezultă subcontractarea de către S.C. Green Hidrofor S.R.L. a studiilor și lucrărilor aferente acestui obiectiv pe amplasamentul de la Feldioara, schimbând astfel amplasamentul inițial, fără a se încheia în acest sens act adițional la Contractul subsecvent nr. 21/2/01.03.2011.
Pe de altă parte, și dacă s-ar admite existența unui acord tacit al reclamantei, C. reține că în mod corect au observat organele de control ale Curții de C. împrejurarea că reclamanta a recepționat studii în valoare de 2.550.000 lei + TVA, efectuate pe un alt amplasament decât cel stabilit prin Acordul cadru nr. S21/01.03.2011.
Cu privire la pretinsa remediere a omisiunii de a încheia un act adițional, prin aceea că un astfel de act a fost încheiat la data de 26.04.2012, C. reține că actul produce efecte pentru viitor, cum corect subliniază pârâta. În plus, un act încheiat ulterior situației de fapt constatată nu determină nelegalitatea actelor emise de către pârâtă, aceasta observând corect situația de fapt și făcând o justă aplicare a legii la situația astfel constatată.
Referitor la existența acordului de voință din partea reclamantei încă de la început, înscrisul doveditor fiind redactat ulterior, C. apreciază că reclamanta tinde să se prevaleze de propria incorectitudine, prin aceea că a permis S.C. Green Hidrofor S.R.L. să obțină și să remită studii aferente unui amplasament distinct celui din contractul încheiat cu această parte, Contractul subsecvent nr. 21/2/01.03.2011 și respectiv Acordul cadru nr. S21/01.03.2011, iar în prezent invocă această împrejurare pentru a susține pretinsa nelegalitate a actelor întocmite de pârâtă.
Pe de altă parte, împrejurarea este irelevantă în raport de faptul că deoarece amplasamentul pe care au fost realizate studiile este același cu amplasamentul propus pentru construirea Uzinei de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu – L. 3, acest fapt a condus ca anumite studii să aibă același conținut informațional (studiul geotehnic, studiul topografic, studiul de protecție fizică, studiul privind scoaterea din circuitul silvic, bilanțurile de mediu I și II).
În acest context, deși reclamanta încearcă a induce ideea respectării contractelor încheiate, inclusiv din perspectiva acordului bilateral de voință cu privire la schimbarea amplasamentului, C. consideră că în continuare sunt eludate prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
C. nu poate reține nici argumentele reclamantei în sensul că nu s-ar contesta necesitatea angajării cheltuielilor ori că prin încheierea actului adițional din data de 26.04.2012 ar fi remediat deficiența semnalată, de moment ce pârâta a reținut acceptarea la plată a unor studii cu un conținut informațional similar, respectiv plata de două ori a acelorași studii.
În opinia instanței, numai demersul întreprins de reclamantă ulterior controlului Curții de C. în sensul de a notifica S.C. Green Hidrofor S.R.L. în vederea restituirii sumelor acceptate la plată pentru studiile aferente Loturilor 2 și 3 (tocmai datorită conținutului informațional identic) se înscrie pe linia diligențelor necesare și efective pentru remedierea deficienței constatate și aducerii la îndeplinire a măsurii corect dispusă de pârâtă.
Față de acestea, este lipsit de orice relevanță răspunsul la expertiză formulat de expert G. T. în sensul caracterului necesar al serviciilor privind elaborarea documentațiilor aferente noului amplasament.
În plus, corect observă pârâta că, prin răspunsul la obiectivul nr. 1, expertul practic confirmă constatările din Raportul de control nr. S46/12.04.2012, în sensul că prin mutarea amplasamentului Uzinei de preparare (TG) pe terenul aflat în localitatea Feldioara, locație în care a fost proiectată și Uzina de rafinare (YC), unele studii au același conținut, făcând referire la pct. I.1. din expertiză - „unele documentații au un conținut similar și beneficiarul nu trebuie să plătească aceste studii, în această fază, valoarea aferentă acestor studii trebuie recuperată”.
(11) Cu privire la angajarea și efectuarea de cheltuieli în sumă de 220.000 lei pentru servicii privind elaborarea de studii privind sistemul de protecția fizică în domeniul nuclear, abatere pentru care s-a dispus măsura prevăzută la pct. 15 din Decizia nr. S/83/2012
La acest punct, s-a reținut în sarcina reclamantei că, în baza Contractelor subsecvente nr. S21/1/01.03.2011, nr. 21/2/01.03.2011 și nr. 21/3/01.03.2011, a achiziționat servicii pentru elaborarea Studiilor privind sistemul de protecție fizică pentru cele trei obiective, acceptând la plată suma de 220.000 lei, în condițiile în care studiile elaborate de S.C. Green Hidrofor S.R.L. nu cuprind toate elementele prevăzute la art. 46 din Normele de protecție fizică în domeniul nuclear NFP – 01, aprobate prin Ordinul Președintelui CNCAN nr. 382/24.10.2001, respectiv Procedurile de control pentru accesul persoanelor, Structura organizatorică a serviciului care asigură protecția fizică, Metodele care sunt utilizate în evaluarea proiectului sistemului de protecție fizică.
În cazul celor trei obiective de investiții, reclamanta a achiziționat documentația tehnico-economică în faza de studiu de fezabilitate, respectiv studii de fezabilitate și alte studii aferente printre care se regăsesc și studiile privind sistemul de protecție fizică.
Pentru fiecare obiectiv de investiții pentru care S.C. Green Hidrofor S.R.L. a elaborat documentații, a fost elaborat câte un studiu privind sistemul de protecție fizică, separat de studiul de fezabilitate și nu în conținutul cadru al acestuia.
Nu au fost respectate, în consecință, prevederile art. 14 alin. 2 din Legea privind finanțele publice și art. 46 din Anexa la Ordinul Președintelui CNCAN nr. 382/2001.
În esență, reclamanta susține că cerințele impuse de prev. art. 46 nu trebuie îndeplinite în această fază.
C. reține că reclamanta a achiziționat servicii pentru elaborarea Studiilor privind sistemul de protecție fizică în vederea obținerii din partea CNCAN a autorizațiilor de punere în funcțiune, de desfășurare a unor activități nucleare (art. 42 din NPF - 01).
Prin urmare, sunt reținute dispozițiile art. 52 – 54 din Norme în conformitate cu care:
„Art. 52. - Se autorizează numai acele activități nucleare care îndeplinesc cerințele prezentelor norme de protecție fizică. În procesul de autorizare se evaluează și se aprobă sistemul de protecție fizică.
Art. 53. - Persoana juridică ce solicită o autorizație de funcționare pentru o instalație protejată sau de depozitare, utilizare sau de transport a materialelor protejate, înaintează Autorității pe lângă documentația specifică și documentația necesară evaluării sistemului de protecție fizică și dovada achitării taxelor și tarifelor prevăzute de legile în vigoare.
Art. 54. - Documentația de autorizare trebuie să cuprindă caracterizarea instalației și proiectul sistemului de protecție fizică conform prevederilor art. 50 și 51”.
Așadar, în măsura în care în vederea obținerii unei autorizații de funcționare pentru o instalație protejată sau de depozitare, utilizare sau de transport a materialelor protejate, persoana juridică trebuie să prezinte documentația specifică dar și documentația necesară evaluării sistemului de protecție fizică (și dovada achitării taxelor și tarifelor prevăzute de legile în vigoare), C. apreciază că în mod corect a reținut pârâta necesitatea respectării dispozițiilor art. 46 din același act, la care se face expres trimitere.
În lipsa acestei finalități, în interpretarea reclamantei deci, nu se justifică efectuarea de cheltuieli pentru realizarea de studii privind sistemul de protecție fizică.
De altfel, nu există niciun considerent pentru care pentru fiecare obiectiv de investiții a fost elaborat câte un studiu privind sistemul de protecție fizică, separat de studiul de fezabilitate, iar nu în cadrul acestuia.
În ceea ce privește Adresa nr._/24.04.2012, aceasta nu este reținută în susținerea interpretării reclamantei, prin respectivul răspuns CNCAN precizând că obiectivele de investiții necesită sisteme de protecție fizică elaborate conform Normelor de protecție fizică în domeniul nuclear, sens în care se impune a fi respectată întreaga procedură, deci elaborarea de studii pentru asigurarea protecției fizice a obiectivelor în studiile de fezabilitate.
Răspunsul instituției este necesar a fi observat și prin prisma informațiilor solicitate de reclamantă, respectiv doar dacă este necesară realizarea de astfel de studii pentru asigurarea sistemelor de protecție fizică încă din faza de Studiu de fezabilitate. Reclamanta nu întreabă deci și ce trebuie să conțină respectivele studii, modalitatea în care acestea trebuie elaborate și legislația care trebuie respectată din punctul de vedere al formei și al conținutului.
Nu există în opinia instanței niciun considerent pentru a accepta la plată cheltuieli pentru studii privind sistemul de protecție fizică, în măsura în care acestea sunt incomplete, aspect care va impune fără îndoială contractarea de alte cheltuieli viitoare în acest sens (pentru satisfacerea pe deplin a disp. art. 46 din Norme). Nici reclamanta nu a indicat temeiul legal în baza căruia era obligată a achiziționa aceste studii în această fază, dar fără a se regăsi toate elementele care se cuprind în Proiectele sistemelor de protecție fizică.
De asemenea, nu există niciun considerent pentru a accepta la plată astfel de cheltuieli, pentru studii incomplete, separat de studiul de fezabilitate.
Nici dispozițiile Legii nr. 111/1996 nu sunt reținute de prezenta instanță în soluționarea favorabilă a acțiunii reclamantei, acestea neinstituind obligativitatea realizării de studii privind sistemul de protecție fizică separat de studiul de fezabilitate.
Opinia contrară nu poate fi îmbrățișată nici în temeiul expertizei efectuată în cauză de expert G. T..
Astfel, expertul subliniază necesitatea studiilor privind sistemul de protecție fizică în faza de proiectare – studiu de fezabilitate pentru evaluarea acestor sisteme.
Cu privire la conținutul cadru descris la art. 46 din Normele de protecție fizică în domeniul nuclear (NPF - 01), expertul opinează că aceasta nu este aplicabil la această fază de proiectare.
Similar reclamantei, expertul susține că proiectul sistemelor de protecție fizică care include elementele prevăzute în art. 46 se elaborează după execuția instalațiilor protejate pentru respectarea prevederilor art. 51 din NPF – 01.
Autorizarea activităților nucleare se efectuează după realizarea obiectivelor de investiții, când se evaluează și se aprobă sistemul de protecție fizică (art. 52).
Mai arată expertul că documentația privind evaluarea sistemului de protecție fizică elaborată în faza de proiectare – studiu de fezabilitate va însoți, conform art. 53 din NPF – 01, la solicitarea Autorizației de funcționare către CNCAN, celelalte documentații specifice, dar și că proiectul tehnic se execută după emiterea proiectului „Amenințarea” de către CNCAN care este bază de proiect pentru fiecare instalație protejată (art. 60 din NPF - 01), iar în raport cu documentul „Amenințarea – bază de proiect” sunt evaluate performanțele unui sistem de protecție fizică (art. 44 din NPF - 01).
Procedura expusă de expert în motivarea punctului de vedere abordat nu contrazice cele reținute de instanță și mai sus expuse, referitoare în esență la necesitatea respectării art. 46 din Norme și respectiv referitoare la inexistența unui temei legal pentru efectuarea acestor studii separat de studiul de fezabilitate.
În plus, potrivit răspunsului formulat la aceleași întrebări de către expert C. F. G.:
„În conformitate cu prevederile art. 14 lit. r din Normele de protecție fizică în domeniul nuclear NPF - 01” Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare poate extinde aplicarea prezentelor norme pentru orice alte obiective nucleare stabilite de autoritate. Această prevedere este întărită prin adresa nr._/24.04.2012 a CNCAN”.
De asemenea, la întrebarea reclamantei dacă aceste studii trebuia să aibă cadrul descris la art. 46 din Norme, expertul arată:
„În conformitate cu prevederile „Normelor de protecție fizică în domeniul nuclear NPF - 01” elaborate de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, norma de conținut a Studiilor pentru asigurarea protecției fizice trebuie să respecte întocmai prevederile art. 46 din aceste norme”.
Și acest punct al contestației este, în raport de acestea, neîntemeiat.
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, apreciind neîntemeiată contestația reclamantei,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. BUCUREȘTI (cu sediul în București, .. 68, sector 1) în contradictoriu cu pârâta C. DE C. (cu sediul în București, .. 22-24, sector 1) ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex – 08.08.2014
| ← Despăgubire. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7211/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
