ICCJ. Decizia nr. 4855/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4855/2004
Dosar nr. 5797/2003
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 mai 1998, pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 2752 s-a înregistrat rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi prin care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni a inculpaţilor:
1. P.P.:
- o infracţiune de fals material, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- o infracţiune de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- o infracţiune de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.
Pentru cele trei infracţiuni s-a reţinut şi aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.
2. P.H.:
- o infracţiune de primire de foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 256 C. pen.
3. P.A.:
- fals intelectual, prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru toate cele trei infracţiuni reţinându-se şi aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.
4. S.G.:
- două infracţiuni de complicitate la fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- o infracţiune de complicitate la fals material, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- trei infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- o infracţiune de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- o infracţiune de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 135 C. pen., pentru toate infracţiunile reţinându-se aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.
5. Ş.C.:
- o infracţiune prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acordare de credite pe baza unor adeverinţe false;
- o infracţiune de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- o infracţiune de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.
6. P.C.:
- instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- două infracţiuni de complicitate la uz de fals, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru toate infracţiunile reţinându-se şi aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.
7. P.V.:
- fals material, prevăzută de art. 288 C. pen.;
- complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpaţilor faptul că, în luna august 1995, inculpatul S.G. şi-a propus să facă acte de comerţ cu cartofi şi în acest sens a luat hotărârea de a împrumuta bani de la bancă, respectiv de la B. Vânju Mare, unde a fost refuzat de directorul acestei filiale, recomandându-i să împrumute banii necesari de la B. Cujmir, unde inculpatul avea domiciliul. În acest sens s-a reţinut că, inculpatul a luat legătura cu inculpatul Ş.C., directorul filialei B. Cujmir, care în principiu a fost de acord să-i dea împrumutul, însă i-a solicitat, să-i procure nişte motorină, lucru pe care inculpatul l-a făcut, dându-i directorului băncii înainte de ridicarea banilor cantitatea de 60 l motorină, pe care a dus-o la domiciliul inculpatului împreună cu martorul P.V.
S-a mai reţinut că, inculpatul S.G. pentru a ridica împrumutul avea nevoie de adeverinţe din partea unor giranţi, şi în acest sens a luat legătura cu inculpatul P.C. şef adjunct pe şantier la T.M.U.C.B. Craiova, filiala Tr. Severin prin intermediul martorului B.C. Inculpatul P.C. pentru suma de 50.000 lei primită pentru fiecare adeverinţă, a fost de acord să-i elibereze inculpatului S.G. adeverinţe în fals.
Inculpatul S.G. a primit de la inculpatul P.C. trei astfel de adeverinţe false, ce atestau o situaţie nereală, precum că B.M., S.G. şi M.V. ar fi salariaţi la T.M.U.C.B.
Pe aceste adeverinţe, inculpatul P.C. a aplicat ştampila dreptunghiulară a şantierului şi le-a dat numere de înregistrare.
La 10 ianuarie 1996, s-a reţinut că, inculpatul S.G. a solicitat, în numele său un împrumut bănesc, de la B. Cujmir, respectiv suma de 10.000.000 lei, cerere ce i-a fost primită de inculpatul Ş.C. Pentru că, şi pentru acest împrumut i-au fost solicitate trei adeverinţe de giranţi, din nou inculpatul S.G. a apelat la inculpatul P.C., pentru a-i procura astfel de adeverinţe oferindu-i în schimb suma de 200.000 lei.
Acelaşi inculpat S.G. la 30 ianuarie 1996 a solicitat în numele fratelui său S.C. un alt credit de la B. Cujmir de 5.500.000 lei, cererea pentru acest împrumut fiind primită tot de inculpatul Ş.C. Pentru acest credit i s-a solicitat alţi trei giranţi şi în acest sens inculpatul S.G. a apelat tot la inculpatul P.C., care în schimbul sumei de 200.000 lei, i-a eliberat patru adeverinţe false.
Inculpatul S.G. şi în data de 4 martie 1996, a solicitat în numele lui C.R., un credit de 4.500.000 lei, de la B. Cujmir, cererea pentru acest împrumut fiind primită tot de inculpatul Ş.C., iar inculpatul S.G. şi pentru acest credit a obţinut prin acelaşi procedeu de la inculpatul P.C. trei adeverinţe false, de giranţi. La 20 septembrie 1996, inculpatul S.G. a solicitat şi în numele concubinei sale M.V. un credit de 3.500.000 lei, de la B. Cujmir, cererea pentru acest împrumut fiind primită tot de inculpatul Ş.C., iar pentru acest credit a mai primit trei adeverinţe false de la inculpatul P.C.
S-a mai reţinut că, inculpatul P.A., îndeplinind funcţia de director SC G.S.M.C. Vulcan. Şantierul Dr. Tr. Severin în perioada 1990 – 1992 a lucrat cu inculpatul P.C. La rugămintea acestuia, i-a eliberat trei adeverinţe false în anul 1995 – respectiv i-a dat trei adeverinţe în alb, pe care le-a semnat şi ştampilat.
În sarcina inculpatului P.V. s-a reţinut că în anul 1996 a practicat meseria de taximetrist, prilej cu care l-a cunoscut pe inculpatul S.G., care i-a spus că, are nevoie de nişte giranţi, pentru a obţine un credit de la B. Cujmir.
Inculpatul S.G. i-a dat inculpatului P.V. o adeverinţă completată parţial, rugându-l să accepte să-l gireze, lucru cu care inculpatul P.V., a fost de acord, completând adeverinţa pe numele lui, iar cu această adeverinţă inculpatul a obţinut un împrumut de 10.000.000 lei.
S-a reţinut că, inculpatul Ş.C. a primit în mod repetat bani şi bunuri de la inculpatul S.G. pentru a înlesni acestuia acordarea creditelor şi în acelaşi timp a cunoscut că, inculpatul S.G. s-a folosit de adeverinţe false de giranţi pentru obţinerea împrumuturilor.
S-a reţinut că, în 7 martie 1996, C.M.F. administrator la SC C.I. SRL a solicitat un credit de 25.000.000 lei de la B. Cujmir folosindu-se de ajutorul inculpatului S.G., care la rândul său i-a făcut cunoştinţă cu P.H., inspector de credite la B. Cujmir şi pe care inculpatul S.G. l-a rugat să-l ajute pe C.M. să obţină creditul. Pentru serviciile prestate de inculpatul S.G., C.M. i-a dat suma de 1.000.000 lei din creditul iniţial de 11.000.000 lei pe care-l primise. Pentru a-i aproba şi diferenţa de 14.000.000 lei, inculpatul P.H. a pretins de la C.M. suma de 1.000.000 lei, dar până la urmă C.M. i-a oferit numai suma de 500.000 lei în momentul în care a ridicat creditul.
S-a mai reţinut că, în data de 31 iulie 1996, inculpatul Ş.C. a primit 10 kg brânză şi peşte în valoare de 75.000 lei, de la M.M., ce solicitase un credit de 4.200.000 lei de la B. Cujmir, pentru a-i acorda cu prioritate acest credit.
La 3 aprilie 1996, inculpatul S.G. a solicitat din nou un împrumut de la B. Vânju Mare în numele concubinei sale M.V., iar contractul de creditare pentru acordarea acestui împrumut a fost încheiat la data de 17 mai 1996. Pentru obţinerea acestui credit s-a reţinut că, inculpatul S.G. a luat legătura cu inspectorul de credite, inculpatul P.P., ce solicitase ca inculpatul S.G. să-l împrumute cu suma de 1.000.000 lei.
Inculpatul P.P., a semnat în fals două adeverinţe de giranţi, pe care i le-a dat inculpatului S.G., care la rândul său i-a dat suma de 1.000.000 lei, pentru a o folosi la cheltuielile de la botezul fiului său, bani pe care ulterior inculpatul P.P. i-a restituit.
Prin sentinţa penală nr. 221 din 8 mai 2000, Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe cei 7 inculpaţi la diferite pedepse, constatând că acestea sunt graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, pentru inculpaţii P.P., P.A., P.A., P.V., Ş.C. şi P.C., după ce a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de luare de mită în cea de primire de foloase necuvenite, cu privire la inculpaţii Ş.C. şi P.P. şi l-a achitat pe inculpatul P.C. pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals şi luare de mită. A mai fost achitat în baza art. 181 C. pen. inculpatul P.V.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi de inculpaţii P.A., Ş.C. şi P.C. au fost admise de Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 171 din 26 martie 2001. S-a desfiinţat total sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la toate infracţiunile cu care a fost sesizat.
După rejudecare, tribunalul a pronunţat sentinţa penală nr. 277 din 21 noiembrie 2001, prin care a aplicat aceleaşi pedepse pentru faptele comise de şase inculpaţi, constatând că acestea sunt graţiate, după ce, la fel ca prima oară, a schimbat încadrarea juridică din art. 254 C. pen., în art. 256 C. pen., cu privire la inculpaţii Ş.C. şi P.P. şi l-a achitat pe inculpatul P.C. pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals şi luare de mită.
Cu privire la inculpatul P.V. a apreciat că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni pronunţând achitarea acestuia, iar cu privire la fapta de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul S.G. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Apelurile declarate de parchet şi de inculpaţii Ş.C., P.C. şi P.A. împotriva acestei sentinţe, au fost, din nou, admise de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 579/2002.
S-a desfiinţat hotărârea şi s-a trimis cauza spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe asupra tuturor infracţiunilor cu care a fost investită.
La rejudecare, Tribunalul Mehedinţi a reaudiat inculpaţii, aceştia revenind asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale şi a celor date la prima cercetare judecătorească, negând orice vinovăţie. Nici unul dintre inculpaţi nu a solicitat însă administrarea altor probe.
Din analiza ansamblului probator, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni pentru care au fost condamnaţi iniţial şi a dispus prin sentinţa penală nr. 109/2003:
- inculpatul P.P. a fost condamnat în baza art. 288 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., şi art. 256 C. pen., constatând că pedepsele sunt graţiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997;
- inculpatul P.H. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen., pedeapsă graţiată;
- inculpatul P.A. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 şi art. 26, raportat la art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 C. pen., constatând că pedepsele sunt graţiate:
- inculpatul S.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 26, raportat la art. 288, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 255, cu aplicarea art. 41 C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicându-i-se o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
A mai fost condamnat şi inculpatul P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 26, raportat la art. 291 C. pen., ambele pedepse constatându-se că sunt graţiate. Acest inculpat fusese achitat, iniţial, în baza art. 181 C. pen.
Totodată, au fost condamnaţi inculpaţii:
- Ş.C.:
- în baza art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă de o lună închisoare, care s-a constatat a fi graţiată conform art. 1 din Legea nr. 137/1997;
- în baza art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare;
- în baza art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă de un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiunile de luare de mită, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, un an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea acestei pedepsei pe o durată de 3 ani şi 2 luni.
- P.C.:
- la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- la o pedeapsă de 2 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- la o pedeapsă de 4 luni închisoare, în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 – art. 76 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Toate aceste pedepse s-a constatat că sunt graţiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
- la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe o durată de 3 ani.
S-a dispus, printre altele, confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 850.000 lei şi de la inculpatul Ş.C. a sumei de 2.700.000 lei primită de la S.G. şi a sumei de 75.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor primite de la M.M.
Au fost anulate înscrisurile falsificate.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, ca şi primele instanţe, ale căror hotărâri au fost desfiinţate, cu trimitere spre rejudecare.
S-au înlăturat, ca nesincere, ultimele declaraţii prin care inculpaţii au revenit, nejustificat, asupra recunoaşterii iniţiale a vinovăţiei lor, apreciindu-se că: - P.P. a semnat în fals, cu bună ştiinţă, două adeverinţe de giranţi ai unor împrumuturi la bancă, pe numele C.R. şi C.E., la cererea lui S.G. apoi a uzat de aceste adeverinţe. Tot acest inculpat a primit, fără drept, suma de un milion lei de la S.G., după ce i-a înmânat cele două adeverinţe false.
- Cu privire la inculpatul P.H. s-a reţinut că în calitate de inspector de credite la B. Cujmir, l-a ajutat pe C.M. să obţină un credit, primind, fără drept de la acesta suma de 500.000 lei.
- Inculpatul P.A., îndeplinind funcţia de director la SC G.S.M.C. Vulcan Craiova, în anul 1995 a eliberat trei adeverinţe în alb, pe care le-a semnat şi ştampilat, pe care le-a predat lui P.C.
- Inculpatul S.G. a ajutat pe cei care i-au eliberat adeverinţele false pe care le-a folosit la obţinerea creditelor de la bănci, atât pentru el cât şi pentru alte persoane, a ajutat pe cei care au falsificat înscrisuri oficiale şi ulterior a uzat de aceste înscrisuri. Totodată, inculpatul i-a oferit câte 50.000 lei inculpatului P.C. de fiecare dată când a eliberat adeverinţele false, precum şi câte 10% din valoarea creditelor obţinute, inculpatului Ş.C.
- Inculpatul P.C., în calitate de director, i-a eliberat, la cererea lui S.G. 14 adeverinţe false, ajutându-l pe acesta să uzeze de ele, l-a instigat pe P.A. să elibereze trei adeverinţe false, pe care apoi i le-a dat lui S.G. şi a condiţionat şi primit de fiecare dată de la S.G. câte 50.000 lei pentru fiecare adeverinţă falsă.
- Inculpatul Ş.C., în calitate de director al filialei B. Cujmir a aprobat acordarea creditelor solicitate de S.G., acceptând adeverinţele false prezentate de acesta pentru giranţi, deşi ştia că nu reprezintă realitatea, a pretins şi primit de la M.M., bunuri, în valoare de 75.000 lei pentru a-i acorda un credit, a mai primit bani şi bunuri în valoare de 2.700.000 lei pentru a aproba creditele cerute de S.G.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.H., P.A., Ş.C. şi P.C.
Prin Decizia penală nr. 515 din 13 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a dispus :
Admite apelurile declarate de inculpaţii P.H., P.A., Ş.C. şi P.C., împotriva sentinţei penale nr. 109 din 14 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Desfiinţează în parte sentinţa.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ş.C., în pedepsele individuale:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.:
Încetează procesul penal ca efect al prescripţiei pentru inculpaţii:
- P.H., privind infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen., cu aplicarea 13 C. pen.
- P.A., privind infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- Ş.C., privind infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- P.C., privind infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Recontopeşte pedepsele pentru inculpatul Ş.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 2 luni închisoare, pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 254 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi prevăzută de art. 254 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv cele ce vizează infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen., comisă de inculpatul P.C., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Instanţa a constatat din oficiu că pentru toate infracţiunile pentru care au fost condamnaţi apelanţii inculpaţi, cu excepţia celor de luare de mită, s-a prescris răspunderea penală, în raport de data săvârşirii acestora: ianuarie – martie 1996.
S-a considerat însă, că toate criticile aduse de apelanţi, sunt neîntemeiate, menţinând dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor Ş.C. şi P.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, ca şi regimul sancţionator.
Împotriva ultimei hotărâri au formulat recurs inculpaţii Ş.C. şi P.C., susţinând, în principal că nu sunt vinovaţi, cerând achitarea lor, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din art. 254 C. pen., în art. 256 C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Din declaraţiile martorilor M.V., P.V., B.M., coroborate cu declaraţiile iniţiale ale inculpatului S.G. rezultă că Ş.C. a primit bani şi bunuri pentru acordarea unor credite lui S.G., iar din declaraţiile martorilor V.P., P.S., M.S. şi M.M., rezultă că acelaşi inculpat a primit bunuri materiale de la M.M.
În aceste condiţii, condamnarea inculpatului Ş.C. a fost pronunţată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, pe baza probelor dosarului, cu reţinerea unei situaţii de fapt corespunzătoare.
Nici criticile aduse de inculpatul P.C. nu sunt fondate, atâta timp cât atât în cursul urmăririi penale dar şi în instanţă, acesta a recunoscut că toate adeverinţele eliberate de el, au fost semnate şi ştampilate tot de el, nicidecum nu i-au fost sustrase, în alb de pe birou, astfel cum a susţinut la ultima instanţă.
Corect s-a reţinut existenţa înţelegerii prealabile între acest inculpat şi S.G. pentru obţinerea adeverinţelor false, înţelegere confirmată de martora F.N. Primirea banilor înainte de eliberarea adeverinţelor este dovedită cu declaraţiile din cursul urmăririi penale, date de S.G., M.V., P.V., B.Şt., C.M.F. şi cu procesul-verbal de confruntare dintre S.G. şi P.C.
Încadrarea juridică a faptelor de luare de mită este legală, corespunzătoare probelor administrate, urmând a fi menţinută.
Verificând hotărârea atacată şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu există alte cauze de casare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi respinse.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.C. şi Ş.C. împotriva deciziei penale nr. 515 din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4854/2004. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4856/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
