ICCJ. Decizia nr. 3421/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3421/2010

Dosar nr. 2561/99/2007

Şedinţa publică din 1 octombrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 268 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului laşi, secţia penală, s-a hotărât astfel:

- în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei, după cum urmează:

Pentru inculpatul V.I.P., din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) şi de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul B.M., din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a), de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpata Ş.A.R., din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport cu încadrarea juridică astfel stabilită inculpaţii au fot condamnaţi după cum urmează:

1. Inculpatul V.I.P. (fiul lui E. şi P.), la:

- 5 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea din 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. din 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (4) C. pen. pedepslele au fost contopite în cea mai grea de 5 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 864 alin. (1), coroborat cu art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 93 din 19 februarie 2002 a Tribunalului laşi (astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 291 din 11 octombrie 2002 a Curţii de Apel laşi, rămasa definitivă prin nerecurare la 23 octombrie 2002), condamnare ce reprezintă primul termen al recidivei (post condamnatorii) în raport cu fiecare infracţiune din prezenta cauză, dispunându-se executarea acesteia pe lângă pedeapsa rezultantă (principală) de 5 ani şi 4 luni închisoare, în total 9 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei aplicate în vederea executării prin prezenta sentinţă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 29 august 2001 la 20 februarie 2002.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul V.I.P. a fost achitat pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

2. Inculpatul B.M. (fiul lui M. şi A.), la:

- 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea din 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4828 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei laşi, rămasă definitivă prin neapelare, şi,au fost repuse în individualitate lor pedepsele stabilite, iar sporul de pedeapsă - 6 luni închisoare - a fost înlăturat.

S-a constatat că fiecare dintre infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză de "trafic de persone" şi "trafic de minori" - a fost comisă în concurs real cu infracţiunea de "ultraj", pentru care fusese condamnat prin sentinţa penală nr. 2693 din 29 mai 2003 a Judecătoriei laşi (rămasă definitivă, prin neapelare, la 25 iunie 2003) şi în stare de recidivă post-condamnatorie în raport cu condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 5138 din 14 noiembrie 2000 a Judecătoriei laşi, menţinută prin Decizia penală nr. 1289 din 20 noiembrie 2001 Tribunalului laşi şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 354 din 9 mai 2002 a Curţii de Apel laşi).

A fost menţinută dispoziţia din sentinţa penală nr. 4828 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei laşi, privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2693 din 29 mai 2003 a Judecătoriei laşi.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 şi art. 39 alin. (1) C. pen., pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile săvârşite în concurs real, respectiv, în stare de recidivă postcondamnatorie - 5 ani şi 10 luni închisoare, 5 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an închisoare - au fost contopite, inculpatul B.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 10 luni închisoare., la care a fost adăugat un spor de 1 an, în total 6 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 2 martie 1999 la 3 martie 1999, de la 22 august 2000 la 23 august 2000 şi de la 24 iunie 2004 la 10 noiembrie 2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost achitat pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţionl organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

3. Ş.A.R. (fiica lui F. şi S.), la:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata Ş.A.R. a fost achitată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Au fost respinse, ca tardivă, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.D.G., respectiv, ca nefondată, cea formulată de partea civilă A.I.A.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţi a sumelor de bani dobândite în urma comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, după cum urmează:

- suma de 7000 euro, de la inculpatul V.I.P.;

- suma de 6000 euro, de la inculpata Ş.A.R.;

- suma de 2000 euro, de la inculpatul B.M.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 3 martie 2006 asupra următoarelor bunuri, ridicate din locuinţa inculpatului V.I.P. cu ocazia percheziţiei domiciliare:

- o unitate centrală calculator având carcasa de culoare albă, cu inscripţiile M. şi D.P., aflată la camera de corpuri delicte a I.P.J. laşi;

- o unitate centrală de calculator, aflată la camera de corpuri delicte a I.P.J. laşi;

- suma de 3560 euro, euro depusă, în baza ordinului de încasare numerar din 03 martie 2007, la B.C.R. - Sucursala laşi;

- suma de 500 lei, depusă, în baza chitanţei din 03 martie 2006, la Trezoreria Municipiului laşi.

- un colier din aur 750 în greutate de 16,35 grame, având inscripţionat în centru prenumele A.;

- un inel din aur 750, în greutate de 2,70 grame, oval, având gravat chipul unei femei;

- o pereche de cercei semisferici, din aur 585, în greutate de 1,32 grame;

- o brăţară din aur 750 în greutate de 6,60 grame, cu inscripţia M., având ataşat un pandativ model ancoră;

- un inel dama din aur 585, model fantezi, având greutatea de 5,28 grame;

- un inel damă din aur 585, cu o piatra rotundă, albă, în centru, având greutatea de 2,12 grame, bunuri ce au fost depuse la data de 6 martie 2006 la Trezoreria laşi.

S-a dispus restituirea către inculpatul V.I.P. a următoarelor bunuri: un ceas de mână marca G., din metal galben, cu brăţară din metal galben, şi un pix din metal galben cu inscripţia A.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca suma de 300 lei reprezentând onorariu avocaţilor din oficiu în faza de judecată pentru părţile vătămate, să fie suportată din fondurile speciale ale M.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata, către stat, a sumelor de catre 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei reprezintă onorariu apărătorilor desemnaţi din oficiu.

Pentru a hotârî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cei trei inculpaţii domiciliază în municipiul laşi, V.I.P. şi Ş.A.R. sunt veri primari, iar între inculpată şi B.M., în perioada februarie - mai 2003, a existat o relaţie de concubinaj.

În luna ianuarie 2003, inculpata Ş.A.R., care anterior, de mai multe ori, călătorise în Italia şi, astfel, cunoştea faptul că se puteau câştiga sume de bani importante din practicarea prostituţiei, a luat hotărârea de a racola tinere românce pe care, prin inducere în eroare (spunându-le că avea posibilitatea de a le găsi locuri de muncă licite), să le transporte în Italia în vederea exploatării sexuale.

În baza hotărârii infracţionale astfel luate, în cursul aceleiaşi luni - ianuarie 2003 - inculpata a abordat-o mai întâi pe partea vătămată C.G., pe care o cunoştea ca urmare a faptului că locuiesc în acelaşi cartier şi căreia i-a propus să meargă în Italia unde ar fi urmat să lucreze ca dansatoare într-un club de noapte.

În aceeaşi perioadă, inculpata a abordat-o şi pe partea vătămată C.D., pe care o cunoştea mai demult şi căreia i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra într-un club ca dansatoare. În cadrul discuţiilor purtate, inculpata a asigurat-o pe partea vătămată C.D. cum că activitatea pe care urma să o desfăşoare nu presupunea şi întreţinerea de relaţii sexuale cu eventualii clienţi.

Tot în cursul lunii ianuarie 2003, inculpata Ş.A.R. a cunoscut-o şi pe partea vătămată A.I.A. (minoră în vârstă de 17 ani) căreia i-a spus că îi poate găsi un loc de muncă în calitate de „damă de consumaţie", într-un bar din Italia, propunere cu care partea vătămată a fost de acord, spunându-i, însă inculpatei că nu are paşaport, document ce îi era necesar pentru a putea călători în străinătate.

La 7 februarie 2003, părţile vătămate C.G., C.D. şi A.I., însoţite de inculpaţii Ş.A.R. şi V.I.P. au plecat, cu un microbuz, pe ruta România - Italia, preţul biletelor de călătorie pentru cele trei părţi vătămate fiind plătit de cei doi inculpaţi din banii proprii.

Părţile vătămate au fost duse într-un club de noapte din D., club ce aparţinea unui cetăţean italian cu numele de F., unde li s-a explicat că urmează să facă streaptease şi să se întreţină cu clienţii clubului în aşa fel încât să-i determine pe aceştia să facă o consumaţie cât mai mare. După câteva zile, inculpaţii le-au pus în vedere părţilor vătămate că, atunci când vor fi solicitate, vor trebui să întreţină, contra cost, relaţii sexuale cu clienţii clubului.

Aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate C.G., C.D. şi A.I.A. acestea nu s-au opus la solicitarea inculpaţilor de a practica prostituţia, însă este cert faptul că această împrejurare nu a fost cunoscută de victime anterior momentului în care au ajuns în Italia, deoarece inculpaţii nu le informaseră asupra acestui aspect.

Cele trei părţi vătămate obţineau diferite sume de bani din activităţile pe care le prestau (câte 50 de euro pe seară în club, 20% din contravaloarea băuturilor consumate de clienţii cu care se întreţineau, sume de bani primite în urma raporturilor sexuale şi alte sume de bani primite cu titlu de cadou de la clienţi), însă toţi banii erau luaţi de către inculpaţi sub diverse pretexte. Astfel, iniţial, inculpaţii le-au spus părţilor vătămate că le datorează câte 12.000 euro, bani ce reprezentau cheltuielile suportate de inculpaţii V.I.P. şi Ş.A.R. cu ocazia obţinerii paşapoartelor şi cu achitarea contravalorii biletelor de călătorie pe ruta România - Italia, precum şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea locului de muncă, pentru cazare şi achiziţionarea alimentelor necesare.

După o perioadă de circa 2 săptămâni, partea vătămată C.D. s-a revoltat atât cu privire la faptul că era obligată să se prostitueze cât şi cu privire la faptul că nu primea nici o sumă de bani din cele câştigate din activităţile prestate, context în care inculpatul V.I. i-a spus că după trei luni, când va trebui să revină în România, îi va da suma de 4000 euro.

Potrivit declaraţiilor pe care părţile vătămate le-au dat în faţa organelor judiciare, acestea nu au plecat de la inculpaţi, deşi cunoşteau faptul că aceştia îşi însuşeau banii pe care ele îi câştigau, întrucât Ie-a fost frică,deoarece inculpaţii le ameninţau cu violenţe fizice dacă vor fugi, iar Ş.A.R. şi B.M. obişnuiau să le agreseze verbal şi fizic.

Pe de altă parte, cele trei părţi vătămate nu au plecat din locul unde stăteau împreună cu inculpaţii şi datorită faptului că nu cunoşteau limba italiană, nu aveau bani şi nici un alt loc în care să poată locui.

După un interval de circa 2-3 săptămâni de la momentul la care au ajuns în Italia, între părţile vătămate şi doi dintre cei trei inculpaţi, precum şi între inculpaţii Ş.A.R. şi B.M., a avut loc o ceartă, acesta din urmă lovind-o pe inculpată, provocând astfel scandal în imobilul în care locuiau. Urmare acestui incident, proprietarul imobilului în care locuiau inculpaţii şi părţile vătămate le-a pus în vedere celor doi inculpaţi să plece din locuinţă, ceea ce sa şi întâmplat; inculpaţii Ş.A.R. şi B.M. împreună cu părţile vătămate C.G. şi A.I. au plecat în oraşul Torino, unde partea vătămată C.G. a fost cazată împreună cu cei doi inculpaţi, în timp ce minora A.I. a fost trimisă la o familie de români cu care inculpatul B.M. era în relaţii de prietenie.

În Torino, partea vătămată C.G. a lucrat iniţial într-un club de noapte, în aceleaşi condiţii ca şi în D., banii obţinui din activităţile prestate (inclusiv prostituţie) fiind însă însuşiţi în totalitate, de inculpaţii Ş.A.R. şi B.M.

Întrucât fusese agresată atât fizic cât şi sexual de inculpatul B.M., partea vătămată C.G. a fugit de la acesta, întorcându-se în localitatea Dezenzano, unde a cerut ajutor de la cetăţeanul italian E., acesta aceptând şi găzduind-o într-un imobil ce aparţinea unui anume F.

După un timp (câteva zile), la insistenţele inculpatului B.M., pe de o parte, şi ca urmare a intervenţei numitei M.L. pe lângă F., pe de altă parte, C.G., nemaiavând unde locui,a fost nevoită să se întoarcă la Torino la sus-numitul inculpat.

O perioadă de timp, părţile vătămate C.G. şi A.I.A. au continuat să locuiască împreună cu inculpaţii Ş.A.R. şi B.M. însă, la un moment dat, întrucât inculpaţii nu mai erau mulţumiţi de câştigurile obţinute de cele două femei, B.M. Ie-a pus în vedere că trebuie „să iasă la stradă" şi le-au constrâns fizic să o facă.

Cât au practicat prostituţia "în stradă", cele două părţi vătămate, erau controlate periodic.de către unul dintre inculpaţi. Mai exact inculpata Ş.A.R. o controla pe partea vătămată C.G., în timp ce inculpatul B.M. o controla pe minora A.I.A.; inculpaţii le luau părţilor vătămate toţi banii pe care acestea îi obţineau din activitatea de prostituţie, motivând că au crescut cheltuielile.

În cele din urmă, partea vătămată C.G. a reuşit să fugă din locul în care era găzduită, predându-se carabinierilor; autorităţile italiene au ţinut-o pe partea vătămată într-un adăpost circa două săptămâni, după care au trimis-o în România, interzicându-i, în prealabil, dreptul de a mai intra pe teritoriul Italiei.

Partea vătămată A.I., care reuşise şi ea să fugă de la inculpaţi, fiind găzduită de un cetăţean albanz, a rămas în continuare în Italia, revenind în România după doi ani, adică în cursul anului 2005.

Partea vătămată C.D. a conţinut să danseze şi se prostitueze în acelaşi club, din Dezenzano banii obţinuţi din aceste activităţi fiindu-i luaţi de inculpatul V.I.; deşi inculpatul îi promisese că, atunci când se va întoarce în ţară, o să-i dea suma de 4000 euro, la momentul reîntoarcerii efective în România, acesta a refuzat să-i dea vreo sumă de bani, spunându-i că toţi banii obţinuţi de ea au fost cheltuiţi; cu toate acestea, în timpul cât a stat în Italia, inculpatul îşi achiziţionase pentru sine o serie de bunuri, inclusiv un autoturism marca O., şi trimisese în ţară, prin serviciul W.U., membrilor familiei sale, diferite sume de bani.

Împotriva sentinţei mai sus- arătate au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi inculpaţii B.M., V.I.P. şi Ş.A.R.

Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi nereţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (V.I.P.) şi în baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (B.M. şi Ş.A.R.).

Prin Decizia penală nr. 23 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpaţii B.M., V.I.P. şi Ş.A.R., cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, deşi inculpaţii au negat săvârşirea infracţiunilor, susţinerile acestora nu au putut fi confirmate probator, aceştia având mereu o poziţie procesuală oscilantă în cele două faze procesuale şi că declaraţiile tuturor martorilor audiaţi, declaraţiile părţilor civile martore-victime (plângerile acestora), procesele-verbale vizând deplasările părţilor vătămate şi ale inculpaţilor în/ din România, dovada expedierii de sume de bani de către inculpaţi din Italia, evaluate în ansamblu, au constituit probe care, coroborate just, au dovedit vinovăţia inculpaţilor, respectiv, săvârşirea de către inculpaţii Ş.A.R., V.I.P. şi B.M. a infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.

Cu privire la criticile procurorului sub aspectul schimbării încadrării juridice din forma reţinerii concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. în forma reţinerii infracţiunii continuate, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la situaţia de fapt reţinută probator, la modalitatea săvârşirii fiecărui act material infracţional şi de către fiecare inculpat în parte (anterior descrise) fiecare dintre inculpaţi a desfăşurat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte materiale ce au reprezentat elementul material ăl laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, concomitent faţă de cele 2 părţi vătămate majore. S-a apreciat că a fost înlăturată justificat de către instanţa de fond eroarea strecurată în actul de sesizare cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la critica procurorului ce a vizat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a apreciat că este nefondată probator. Elementele definitorii ale acestei infracţiuni, a căror existentă cumulativă este impusă de norma incriminatoare, nu s-a dovedit a fi fost realizate în sensul că nu s-a putut stabili că inculpaţi ar fi avut o anumită organizare, cu roluri prestabilite şi bine determinate şi că şi-ar fi coordonat acţiunile ilicite.

Împotriva deciziei, inculpaţii V.I.P., B.M. şi Ş.A.R. au declarat în termen legal, recursurile de faţă.

Inculpatul V.I.P. a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât nu au fost audiată partea vătămată C.G., iar în subsidiar reducerea pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea mare.

Inculpatul B.M. a solicitat:

- în principal;

- schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de minori, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în aceeaşi infracţiune, cu înlăturarea agravantei prevăzute de alin. (2) al art. 13 din sus-identificat alege;

- achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., atât pentru fapta de trafic de minori, în încadrarea juridică exactă (art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001) cât şi pentru infracţiunea de trafic de persoane;

- în subsidiar;

- stabilirea, pentru fapta de trafic de minori, a unei pedepse coresponzătoare corectei încadrări juridice a acesteia.

În dezvoltarea acestor motive de casare, apărătorul inculpatului, pe de o parte a arătat că victima A.I.A. avea la epoca săvârşirii infracţiunii vârsta de 17 ani iar nu sub 15 ani, încât aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 este greşită, iar pe de altă parte, a apreciat că a fost încălcat principiul "in dubio pro reo", probatoriul în baza căruia a fost condmantă fiind axat pe declaraţiile părţilor vătămate, declaraţii care însă nu au conturat o situaţie de fapt suficient de clară pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie; în fine, s-a mai afirmat că inculpatul - care este unicul întreţinător are o familie bine orgenizată şi un loc de muncă stabil.

Inculpata Ş.A.R. a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori jar în subsidiar, reevaluarea circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., şi reducerea pedepsei stabilite pentru infracţiunea de trafic de persoane, cât şi pentru infracţiunea de trafic de minori, precum şi, pe cale de consecinţă, a pedepsei aplicate, la un cuntum care să poată fi executat în condiţiile art. 81 sau art. 86 C. pen.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succedă.

1. Critica referitoare la omisiunea instanţei de fond de a o audia la cercetarea judecătorească pe numita C.G. (parte vătămată), omisiune care ar urma să fie sancţionată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond-critică formulată, pentru prima dată în recurs de inculpatul V.I.P., nu poate fi primită, pe de o parte, în raport cu constatarea că instanţa de fond, confruntată cu imposibilitatea audierii nemijlocite a sus-numitei (care era plecată din ţară fără a fi comunicat organelor judiciare adresa la care putea fi citată), l-a ascultat ca martor pe numitul V.D.P. (martor asistent la audierea de către procuror a acestei părţi vătămate), care a reprodus din memorie declaraţia făcut atunci de C.G. (sentinţă, fila 10), iar pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 38515 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., care nu enumera, între cazurile (prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.) în care se poate dispune rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, şi ipoteza promovată de recurentul inculpat.

2. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, fapte care, deşi nu au fost recunoscute, au fost dovedite indubitabil.

Aşa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru achitarea inculpaţilor, solicitată, de altfel, cu o argumentare identică, şi în apel şi respinsă, ca nefondată, de instanţa de apel. Vinovăţia inculpaţilor a fost probată cu declaraţiile tuturor martorilor audiaţi, declaraţiile părţilor civile martore-victime (plângerile acestora), procesele-verbale vizând deplasările părţilor vătămate şi ale inculpaţilor în/ din România, recipisele de expediere de sume de bani, de către inculpaţi din Italia, familiilor lor din ţară.

3. Înlăturarea agravantei prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (republicată), solicitată, pentru prima dată în recurs, de inculpatul B.M., nu poate intra în discuţie în raport cu constatarea că, prin rechizitoriu care a fost emis la 11 mai 2007, adică după modificarea art. 13 prin art. unic, pct. 3 din OUG nr. 79/2005 (aprobată cu modificări, prin Legea nr. 287/2005) s-a făct aplicarea alin. (2) în redactarea nouă - avându-se în vedere, neîndoielnic, săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane împreună - iar nu în redactarea iniţială, care sancţiona mai sever (cu închisoarea de la 5 la 15 ani) fapta săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit 15 ani, agravantă în prezent inexistentă; omisiunea Parchetului de a menţiona - deşi era necesar! - şi incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost remediată de instanţa de fond - prin schimbarea - între altele, şi în acest sens - a încarării juridice din rechizitoriu.

4. Nici motivul - comun şi subsidiar de recurs - vizând, în esenţă, "ameliorarea" tratamentului sancţionator, nu poate fi primită.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor stabilite, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor cât şi datelor ce caracterizează persoana fiecăruia dintre ei, văzând, totodată, şi că doi dintre ei - V.I.P. şi B.M. - sunt recidivişti.

Aşa fiind, o reindividualizare a tratamentului sancţionator, astfel cum solicită de recurenţii inculpaţi, nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat numai prin executarea efectivă într-un loc de deţinere, a pedepsei rezultante aplicate fiecăruia.

În fine, examinându-se cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat incidenţa nici a vreunui alt caz de casare din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea hotărârilor pronunţate în cauză.

Faţă de cale expuse, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii V.I.P., B.M. şi Ş.A.R.

În consecinţă, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PETRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.I.P., B.M. şi Ş.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat V.I.P. la plata sumei de 525 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile A.I.A. şi C.G.D. şi partea vătămată C.G., se vor avansa din fondul M.J.

Obligă pe recurenţii inculpaţi B.M. şi Ş.A.R. la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile A.I.A. şi C.G.D. şi partea vătămată C.G., se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3354/2010. Penal. Revocarea măsurii...  ICCJ. Decizia nr. 3489/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3421/2010. Penal