ICCJ. Decizia nr. 445/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 445/2013
Dosar nr. 125/1/2013
Şedinţa publică din 24 aprilie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 15 octombrie 2012 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în Dosarul nr. 691/P/2012, a fost dispusă:
- neînceperea urmăririi penale faţă de colonel magistrat D.V. - procuror militar în cadrul D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari;
- A.R. şi C.R., ambii ofiţeri de poliţie în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupţie Ploieşti, Biroul Anticorupţie pentru judeţul Dâmboviţa şi A.N., funcţionari în cadrul D.N.A. - Biroul Anticorupţie pentru judeţul Dâmboviţa şi S.I.P.I. Dâmboviţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), denunţare calomnioasă, prev. de art. 259 C. pen., purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen., împiedicarea participării în proces, prev. de art. 261 C. pen. şi tortură, prev. de art. 267 C. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.
În considerentele rezoluţiei s-a arătat că petentul D.D.G. a solicitat cercetarea penală a persoanelor indicate anterior, susţinând că aceştia au comis o serie de abuzuri şi ilegalităţi, au ticluit probe şi au denaturat adevărul în cauza penală nr. 32/P/2008 instrumentată de D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, solicitând cercetarea penală a acestora pentru comiterea infracţiunilor de denunţare calomnioasă şi purtare abuzivă, prev. de art. 259 şi art. 250 C. pen..
Ulterior, la data de 17 august 2012 s-a înregistrat sub acelaşi număr şi un denunţ penal formulat de aceeaşi persoană împotriva magistratului procuror D.V., pentru comiterea infracţiunilor de purtare abuzivă, împiedicarea participării în proces şi tortură, prevăzute de art. 250, art. 2611 şi art. 267 C. pen.,susţinând că acesta, cu rea credinţă, a furnizat „informaţii false şi mincinoase" Secţiei de Poliţie nr. 1 a sectorului 1 Bucureşti (Dosarul nr. 1962222/2011) ce au condus la cercetarea mamei sale, D.E. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă şi că „sesizarea făcută de către procurorul col. magistrat D.V. nu este altceva decât o ameninţare cu un rău injust, prin învinuirea nedreaptă în scopul intimidării şi împiedicării prezenţei acesteia în faţa instanţei pentru a depune mărturie în cauză".
De asemenea, petentul a mai susţinut în cuprinsul denunţului formulat că,magistratul procuror a proliferat „ameninţări la adresa mamei sale,cum că va avea el grijă să-i facă dosar penal" şi că „aceste acţiuni de hărţuire morală, de ameninţări cu un rău injust vin pe fondul unor afecţiuni grave ale stării de sănătate" a mamei sale, astfel încât „acţiunile criminale de tortură psihică la care este supusă de către procurorul col. magistrat D.V., contrar prevederilor de art. 22 alin. (2) din Constituţia României, art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, pot atenta însăşi la viaţa acesteia".
Din examinarea plângerii penale şi a actelor anexate, a rezultat, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 23 aprilie 2008, întocmit de către inspectorii de poliţie A.R. şi C.R., ambii din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupţie Ploieşti, Biroul Anticorupţie pentru Judeţul Damboviţa, în temeiul art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., s-au sesizat cu privire la „implicarea în comiterea unor fapte de corupţie atât a colonelului D.C. - inspector şef al I.S.U. Damboviţa, cât şi a fiului acestuia, plutonier D.D.G. - cadru activ al aceleiaşi instituţii". Procesul-verbal de sesizare s-a înregistrat din 23 aprilie 2008 la unitatea menţionată şi ulterior s-a constituit Dosarul nr. 32/P/2008 al D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.
Prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 întocmit de magistratul procuror militar D.V. s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului colonel (în rezervă) D.C. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de: art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 rap. la art. 29 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 289 şi art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor, într-o cauză separată, faţă de mai multe persoane, printre care se numără şi persoana vătămată D.D.G. şi D.N.C. (tatăl persoanei vătămate).
În actul de sesizare a instanţei de judecată s-a reţinut, în esenţă, că în perioada anilor 2002-2009 inculpatul colonel (în rezervă din 12 februarie 2009) D.N.C., în timpul exercitării funcţiei de inspector şef al I.S.U. Dâmboviţa a încălcat cu bună ştiinţă normele legale referitoare la achiziţionarea şi confecţionarea articolelor de echipament (uniforme, bocanci, etc.) necesare personalului din subordine (803 părţi vătămate din care 506 s-au constituit părţi civile), cauzând un prejudiciu în cuantum de 352.430 RON.De asemenea, s-a mai reţinut că acesta a obligat cadrele din subordine să colecteze bani din salariu pentru aducerea unor autospeciale donate de pompierii din Marea Britanie, fiind creat un prejudiciu I.S.U. Dâmboviţa în cuantum de 42.552,61 RON, iar Fondului de Ajutor Social de 9.543 euro, 7.605 lire sterline şi 7.588,35 RON şi a primit suma de 7.580 RON şi un costum militar de reprezentare cu titlu de mită, instigând totodată, cinci persoane să nu declare adevărul cu ocazia audierii acestora la procuror.
Prin sentinţa penală nr. 55 din 13 octombrie 2010, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus achitarea inculpatului D.N.C. faţă de toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin decizia nr. 6 din 24 aprilie 2012 (Dosar nr. 3/81/2011), Curtea Militară de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpatul D.N.C. împotriva sentinţei nr. 55/2010 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti pe care a desfiinţat-o, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 întocmit de magistratul procuror militar D.V. din cadrul D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată a inculpatului (colonel în rezervă) D.N.C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (10 fapte), reţinându-se, în fapt, că acesta în virtutea funcţiei de inspector şef al I.S.U. Dâmboviţa, la data de 22 iulie 2008, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a determinat 10 cadre militare din subordinea sa, să dea rapoarte cu conţinut neadevărat, în timp ce erau audiaţi într-o cauză administrativă de un reprezentant al eşalonului superior, în scopul ca, prin acele rapoarte cu conţinut mincinos să scape de răspundere penală pentru faptele ce fuseseră săvârşite de acesta şi pentru care a fost ulterior trimis în judecată (Dosar nr. 32/P/2008 al D.N.A.).
Prin rechizitoriul nr. 78/P/2009 din 15 noiembrie 2011 întocmit de magistratul procuror militar D.V. din cadrul D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului (colonel în rezervă) D.N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (92 de acte materiale), art. 263 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (14 acte materiale pentru fiecare din cele două infracţiuni); art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. (14 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus, totodată, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (30 acte materiale) şi aplicarea unui sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 200 RON.
Referitor la motivele invocate în plângerea formulată împotriva soluţiei, s-au reţinut următoarele:în plângerea depusă, petentul apreciază că „nu s-au verificat faptele precizate ca ilegalităţi în plângere...lipsind o anchetă oficială efectivă", susţinere apreciat ca nefondată în condiţiile în care procurorul de caz a solicitat toate rechizitoriile cu privire la care petentul a invocat nelegalităţi şi a analizat în rezoluţia emisă toate măsurile luate de procuror sau ofiţerul de poliţie (disjungerea, sesizarea din oficiu) şi toate implicaţiile juridice ale calităţii de „soţ" şi „tortură psihică".
De altfel,atât plângerea penală cât şi plângerea împotriva soluţiei conţin, în cea mai mare parte, apărări pe fond în dosarele penale aflate pe rolul instanţelor de judecată, apărări care au fost sau urmează să fie analizate de instanţele de judecată.
Faptul că,în urma anchetei,s-a constatat că infracţiunile menţionate în plângere nu există în materialitatea lor, nu înseamnă că nu a avut loc o anchetă completă imparţială şi aprofundată, în urma căreia s-a constatat că persoanele cercetate şi-au îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, au respectat garanţiile procesuale ale celor cercetaţi şi trimişi în judecată, aspect ce rezultă şi din hotărârea de condamnare.
De altfel, folosirea căilor de atac reprezintă garanţia respectării drepturilor procesuale ale părţilor şi nu plângerea penală împotriva celor care sunt desemnaţi să cerceteze faptele penale comise de către făptuitori,în condiţiile în care în plângere nu este invocată decât propria convingere a petentului privind săvârşirea unor infracţiuni,fără indicarea unor minime indicii în acest sens, din conţinutul plângerilor reieşind, mai degrabă,dorinţa acestuia de a obţine schimbarea hotărârii de condamnare a tatălui său.
Aşadar, nemulţumirea petentului faţă de soluţia adoptată şi etichetarea acesteia drept abuzivă, fără prezentarea nici unui element de natură să susţină această calificare, nu reprezintă un temei pentru angajarea răspunderii penale a magistratului respectiv, fără a se exclude,a priori, tragerea la răspundere penală a unui magistrat pentru exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, însă, mimai în acele situaţii în care se constată elemente indubitabile privind existenţa unui ilicit penal, situaţie care, însă, nu se regăseşte în prezenta cauză.Nefondate s-au apreciat a fi şi susţinerile petentului privind „abuzurile şi tortura psihică" la care a fost supusă mama sa în timpul anchetei, întrucât, invocarea aplicării legii şi aducerea la cunoştinţă a consecinţelor legale ce derivă din încălcarea ei (infracţiunea de mărturie mincinoasă) nu este „un act criminal de tortură psihică".
Prin rezoluţia din 05 decembrie 2012, emisă de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4075/11-2/2012, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 691/P/2012.
În considerentele rezoluţiei s-a reţinut în esenţă că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă nici un indiciu din care să reiasă că, pe parcursul desfăşurării activităţii de jurisdicţie de către persoanele cercetate au intervenit elemente care să contureze existenţa faptelor sesizate şi având în vedere acţiunile concrete ale magistratului şi ofiţerilor de poliţie care nu au făcut decât să cerceteze o cauză penală.în limitele prevăzute de lege şi fără exercitarea abuzivă a funcţiei, s-a apreciat corect că infracţiunile susmenţionate nu au fost săvârşite în materialitatea lor, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind legală şi temeinică soluţia dispusă prin rezoluţia nr. 691/P/2012 din 15 octombrie 2012.
Împotriva rezoluţiilor din 15 octombrie 2012 şi din 05 decembrie 2012, a formulat plângere petentul D.D.G..
În plângerea formulată de petent şi înregistrată la instanţă la data de 08 ianuarie 2013, acesta a solicitat în esenţă, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, şi trimiterea plângerii la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi.
Analizând actele împotriva cărora se plânge petentul D.D.G., Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea,ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Instanţa de judecată realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele, respectiv al soluţiei date. Date fiind limitele în care operează controlul instanţei, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele faţă de care s-au întocmit aceste acte.
Dintre soluţiile prevăzute de lege, art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că sunt soluţii de admitere cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) şi c) C. proc. pen..
Pentru aceste soluţii nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte situaţia de la art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că aceasta nu este posibilă în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, cum este cazul în dosar (recurs în interesul legii, decizia XLVIII din 4 iunie 2007, M. Of. nr. 775/15.11.2007).
Referitor la soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., aceasta nu poate fi dispusă deoarece rezoluţia apare ca fiind fondată.
Conform dispoziţiilor legale, în baza art. 2781 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluţiile Ministerului Public, respectiv rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa sau, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Actele atacate de petent sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, respectiv rezoluţia de respingere a plângerii împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
La soluţionarea plângerii se va verifica actul procesual atacat pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei precum şi a înscrisurilor administrate în cursul prezentei cauze, la propunerea petentului.
Faptele pentru care s-au făcut cercetări sunt prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), denunţare calomnioasă, prev. de art. 259 C. pen., purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen., împiedicarea participării în proces, prev. de art. 2611 C. pen. şi tortură, prev. de art. 2671 C. pen., intimaţi fiind, colonel magistrat D.V. - procuror militar în cadrul D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari; A.R. şi C.R., ambii ofiţeri de poliţie în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupţie Ploieşti, Biroul Anticorupţie pentru judeţul Dâmboviţa şi A.N., funcţionari în cadrul D.N.A. - Biroul Anticorupţie pentru judeţul Dâmboviţa şi S.I.P.I. Dâmboviţa.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)"Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani".
Potrivit art. 250 C. pen. "întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani".
Potrivit art. 259 C. pen.învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiunide către o anume persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76"
Potrivit art. 2611 „împiedicarea participării în proces într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.
Tentativa se pedepseşte".
Potrivit art. 2671 C. pen. "Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politicăinternă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorităţi publice. Faptele prevăzute în alin. (1) nu constituie infracţiunea de tortură dacă durerea sau suferinţele rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele".
Procedura penală impune judecătorului să soluţioneze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate de petent. În cursul judecăţii plângerii, petentul nu a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conţină date utile sub aspectul faptelor sesizate.
Conform art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., în cazul admiterii plângerii, instanţa trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale intervine atunci când, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. b) a aceluiaşi articol. Art. 10 C. proc. pen. stabileşte o ordine legală de preferinţă, astfel organele de urmărire penală în mod corect au analizat mai întâi probatoriile ce au condus la concluzia inexistenţei faptei sesizate.
Intimaţii din prezenta cauză au calitatea de procuror militar în cadrul D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari D.V.; iar A.R. şi C.R., sunt ofiţeri de poliţie în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupţie Ploieşti, Biroul Anticorupţie pentru judeţul Dâmboviţa, iar pe parcursul desfăşurării activităţii de jurisdicţie de către persoanele cercetate nu au intervenit elemente care să contureze existenţa faptelor sesizate având în vedere acţiunile concrete ale magistratului şi ofiţerilor de poliţie care nu au făcut decât să cerceteze o cauză penală, în limitele prevăzute de lege şi fără exercitarea abuzivă a funcţiei.
Petentul nu a putut susţine pertinent ce anume act, aceşti initmaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu au îndeplinit ori l-au îndeplinit în mod defectuos şi care este vătămarea cauzată intereselor sale legale, nemulţumirea petentului faţă de soluţia adoptată, fără a prezenta însă dovezi,nu reprezintă un temei pentru angajarea răspunderii penale a intimaţilor respectivi. Deasemenea, nefondate sunt şi susţinerile petentului privind „abuzurile şi tortura psihică" la care a fost supusă mama sa în timpul anchetei, întrucât, invocarea aplicării legii şi aducerea la cunoştinţă a consecinţelor legale ce derivă din încălcarea ei (infracţiunea de mărturie mincinoasă) nu reprezintă „un act criminal de tortură psihică".
Este însă adevărat că petentul nu a fost audiat în cursul cercetării plângerii sale formulate împotriva intimaţilor pentru a face eventualele precizări, însă nici în faţa instanţei nu s-a prezentat pentru a face precizări utile şi nici nu a depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Ca urmare, în baza 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent şi va menţine rezoluţiile emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREŞTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul D.D.G. împotriva rezoluţiei nr. 691/P/2012 din 15 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 283/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
