ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forţate Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 42

Interzicerea muncii forţate

(1) munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie muncă forţată:

a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

Comentarii despre ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forţate Drepturile şi libertăţile fundamentale

Apostol Melinda 6.09.2012

Practic se înlocuieşte formularea serviciul cu caracter militar cu cea de activităţi pentru îndeplinirea îndatoririlor militare. S-a considerat că noua formulare exprimă mai clar realităţile din viaţa militară şi obligaţiile cetăţenilor din acest domeniu, că are un caracter mai general, corespunzător terminologiei utilizate în cadrai NATO şi Uniunii Europene şi desfiinţării treptate a serviciului militar obligatoriu.

De asemenea se adaugă motivele de conştiinţă, ceeace extinde sfera celor ce pot să înlocuiască serviciul militar cu activităţi alternative.

Răspunde

sonia ivan 4.07.2012

I. Noţiunea de „muncă forţată". Am explicat că dreptul la muncă implică libertatea alegerii profesiei precum şi libertatea alegerii locului de muncă şi că, din punct de vedere juridic, în sistemul juridic românesc el nu este şi o obligaţie. Mai mult, dreptul la muncă este o expresie a libertăţii şi personalităţii umane, în complexitatea dimensiunilor lor juridice. Aşa văzute lucrurile, este firesc că o persoană are dreptul la muncă, dar nu poate fi obligată să desfăşoare o muncă pe care nu şi-a ales-o (sau nu a acceptat-o liber) sau să muncească într-un loc de muncă pe care nu 1-a ales sau

Citește mai mult

acceptat liber.

II. Documente internaţionale. Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice, în contextul libertăţilor individuale, arată că nimeni nu va putea fi ţinut în sclavie, în servitute şi nu va putea fi constrâns să îndeplinească o muncă forţată sau obligatorie (art. 8). Pactul adaugă că, privitor la interzicerea muncii forţate, aceasta nu trebuie interpretată ca interzicând, în ţările unde anumite crime pot fi pedepsite prin detenţie combinată cu munci forţate, executarea unei pedepse de muncă forţată hotărâtă de către un tribunal competent. De asemenea, Pactul stabileşte ce nu este muncă forţată sau obligatorie.
III. Regim juridic. Constituţia României a receptat dispoziţiile Pactului internaţional interzicând munca forţată şi stabilind totodată, prin art. 42, ce nu constituie muncă forţată. Astfel, nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare sau activităţile desfăşurate în locul acestora de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase sau de conştiinţă. Aceste prevederi constituţionale privesc aşa-numiţii „obiectorii de conştiinţă" şi activităţile alternative pe care aceştia pot fi obligaţi să le desfăşoare. Dacă religia pe care o persoană o practică sau convingerile sale intime îi interzic îndeplinirea unor obligaţii cu caracter militar (portul sau folosirea armelor de foc), respectul libertăţii religioase sau, mai larg, al libertăţii conştiinţei impune scutirea persoanei de asemenea obligaţii. în locul activităţilor cu caracter militar, această persoană va putea fi obligată să presteze alte activităţi similare. De altfel, art. 55 din Constituţie permite legii să stabilească condiţiile în care urmează să fie stabilite obligaţiile militare ale cetăţenilor români.

De asemenea, nu constituie muncă forţată munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată. în legătură cu aceste din urmă prevederi constituţionale trebuie menţionat că ele se referă la persoanele şi situaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.

Totodată, nu constituie muncă forţată prestaţiile impuse de situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege. Privitor la situaţiile create de calamităţi ori alt pericol, vom observa că este vorba de situaţii care pun în pericol viaţa, securitatea sau sănătatea întregii sau unei părţi din populaţie. Numai o asemenea interpretare este în concordanţă cu prevederile art. 8 din Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale.

Răspunde