Art. 300 cod procedura civila Termenul şi formele recursului Recursul

Art. 300

(1)Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.

(2)La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).

(3)Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

(5)Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. (3) aplicându-se în mod corespunzător.

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Comentarii despre Art. 300 cod procedura civila Termenul şi formele recursului Recursul

andac 4.01.2013

Practică juridică

1. Suspendare facultativă. în accepţiunea art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., deşi suspendarea executării este facultativă, ea trebuie dispusă atunci când se justifică, condiţionat însă de o motivare convingătoare şi de depunerea unei cauţiuni, ca o garanţie împotriva eventualelor acte de rea-credinţă (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 198/2003, în B.J. - Bază de date);

2. Neplata cauţiunii. Dacă petenta a fost citată cu menţiunea de a achita cauţiunea stabilită conform art. 300 alin. (3) C. proc. civ., însă nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei, aceasta nu a

Citește mai mult

respectat condiţiile legale privind admisibilitatea cererii de suspendare a executării hotărârii, iar cererea se respinge (C.A. Timişoara, secţia civilă, încheierea nr. 33/2001);
3. Suspendare provizorie. Suspendarea provizorie a executării, încuviinţată în temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ, este condiţionată de depunerea obligatorie a unei cauţiuni, prevăzută expres de alin. (1) al art. 403 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2185/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 448);

4. încheiere de suspendare a executării dată de instanţa de recurs. Irevocabilă. 1) în cauză, Curtea constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive:

Art. 300 alin. (3) C. proc. civ. cuprinde condiţiile în care se poate dispune suspendarea executării silite de către instanţa de recurs, prevăzând totodată că dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 403 alin. (3) C. proc. civ., asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

Având în vedere că art. 303 alin. (3) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător, trebuie avută în vedere particularitatea generată de faptul că încheierea recurată este pronunţată într-un dosar de recurs.

Faţă de prevederile art. 316 şi art. 282 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care încheierile premergătoare nu se pot ataca decât odată cu fondul, şi de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. în conformitate cu care hotărârile instanţei de recurs sunt irevocabile, se constată că şi încheierea în cauză pronunţată de instanţă în cadrul unui dosar de recurs are acelaşi caracter irevocabil (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2629/2006).

2) Cum, în speţă, suspendarea provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti s-a dat în faza recursului şi de către o instanţă de recurs, care urmează să se pronunţe asupra conflictului dintre părţi printr-o decizie irevocabilă şi, deci, nesusceptibilă de o altă cale de atac de reformare, tot astfel şi hotărârea aceleiaşi instanţe prin care s-a admis o cerere de suspendare a executării silite a deciziei dată în apel, cerere accesorie recursului, este la rândul ei irevocabilă, calitate conferită de decizia prin care se va soluţiona recursul.

Dacă s-ar permite o interpretare contrară, în sensul că, în speţă, recursul ar fi admisibil, s-ar ajunge la soluţia bizară şi contradictorie ca litigiul de fond să se finalizeze printr-o hotărâre a curţii de apel, în timp ce cererea accesorie de suspendare a executării unei hotărâri definitive dată pe fond în acelaşi proces să poată fi finalizată de o instanţă ierarhic superioară curţii de apel.

Faţă de cele ce preced, recursul declarat de creditor se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3388/2002, în B.J. - Bază de date);

Notă: Deşi în practică sunt şi soluţii în sensul admisibilităţii recursului, considerăm corecte soluţiile din deciziile pe care le-am rezumat.

3) Cu privire la încheierile prin care se dispune suspendarea executării silite, deşi dispoziţiile art. 300 alin. (3) C. proc. civ. fac trimitere la dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) din acelaşi cod, legiuitorul a specificat în teza ultimă a textului legal invocat că acestea se vor aplica în mod corespunzător, cu referire în mod evident la hotărârile susceptibile de a fi reformate pe calea recursului.

Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competenţa secţiilor de a judeca recursurile determinate de Codul de procedură civilă, iar prin art. 22 din acelaşi act normativ a fost reglementată competenţa secţiei penale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între altele, de a judeca în primă instanţă, procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale menţionate rezultă că secţia civilă şi de proprietate intelectuală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazurile arătate, pronunţă hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.

Aşadar, cum recursul nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală, ci o încheiere a secţiei civile şi de proprietate intelectuală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în etapa procesuală a recursului, iar decizia ce se va pronunţa în cauză va fi o hotărâre irevocabilă, este evident că nu
sunt întrunite cerinţele art. 22 din Legea nr. 304/2004.

Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât şi potrivit acestei legi speciale (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 170/2006, în B.J. - Bază de date. în acelaşi sens, a se vedea şi deciziile nr. 174/2006, nr. 114/2006 şi 115/2006, ale aceleiaşi instanţe).

5. încheiere prin care se fixează cauţiunea de către instanţa de recurs. Irevocabilă. Cu privire la încheierile prin care se stabileşte cuantumul cauţiunii, în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării hotărârii, legea procesual-civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs.

Ca atare, încheierea prin care s-a stabilit obligaţia depunerii cauţiunii şi cuantumul acesteia, urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual-civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunţa în cauză, în această etapă procesuală.

Or, conform art. 299 C. proc. civ., căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 alin. (1) din acelaşi cod (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 333/2005, în B.J. - Bază de date).

Răspunde