ICCJ. Decizia nr. 1769/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1769 /2014
Dosar nr. 461/39/2011
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea având ca obiect „anulare act administrativ”, formulată de reclamantul P.V. în calitate de titular al Cabinetului Individual de insolvenţă „P.V.”, în contradictoriu cu pârâtele P.I.P. IPURL, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Comisia de Selecţie a Practicienilor în Insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale agreate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; a anulat în parte Ordinul nr. 2481 din 09 septembrie 2010 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte completarea anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti (poziţia XX din Anexa I la Ordin); a anulat în parte procesul verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 9 septembrie 2010 în ceea ce priveşte selectarea practicianului în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti în vederea trecerii în Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; a anulat în parte procesul verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv pct. 2 şi 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câştigătoare oferta practicianului în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarele de insolvenţă privind pe debitoarele SC A.G. SA Botoşani şi SC T. SA Botoşani şi a obligat pârâţii P.I.P. IPURL, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Comisia de Selecţie a Practicienilor în Insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale agreate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, să plătească reclamantului P.V. cheltuieli de judecată în sumă de 2004,3 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, la data de 26 iulie 2010, a fost publicat anunţul privind organizarea, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a procedurii de selecţie în vederea completării Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi, practicienii interesaţi având posibilitatea să depună dosarele de participare la selecţie până la data de 20 august 2010. În acelaşi anunţ s-a făcut precizarea că documentaţia de participare la procedura de selecţie se completează în conformitate cu dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1009/2007.
La procedura de selecţie a participat şi Cabinetul Individual de Insolvenţă „N.Ş.” Bucureşti, iar prin procesul–verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din 09 septembrie 2010 acest cabinet a fost trecut pe lista practicienilor agreaţi. La data de 09 septembrie 2010, reprezentantul Cabinetului Individual de Insolvenţă „N.Ş.” s-a adresat pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu o cerere prin care arăta că şi-a schimbat forma de exercitare a profesiei şi denumirea în P.I.P. IPURL solicitând înscrierea acestei noi societăţi în lista practicienilor agreaţi de organele fiscale. În urma acestei cereri, Comisia de selecţie a procedat la înlocuirea pe lista practicienilor agreaţi a Cabinetului Individual de Insolvenţă „N.Ş.” cu P.I.P. IPURL [procesul verbal al comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010, alin. (1) pct. 2].
Procedând la o analiză comparativă, Curtea a constatat identitatea obiectului de activitate a Cabinetului Individual de Insolvenţă „N.Ş.” cu cel al pârâtului P.I.P. IPURL, aşa încât, în mod corect a apreciat Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală că, odată ce cabinetul de insolvenţă fusese trecut pe lista practicienilor agreaţi, se impunea înlocuirea sa cu noul practician.
Prima instanţă a concluzionat că, la data de 20 august 2010 - stabilită de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind termen limită pentru depunerea documentaţiei în vederea participării practicienilor în insolvenţă la selecţie în vederea completării Listei de practicieni în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (a se vedea anunţul public din 26 iulie 2010 - Tribunal), Cabinetul individual de insolvenţă avea întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de activitate şi a încunoştiinţarea cu privire la această modificare fusese expediată către U.N.P.I.R.
Faţă de cele arătate mai sus legat de natura şi efectele înregistrării menţiunii de modificare a formei de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă, Curtea a considerat că nu pot fi primite apărările contestatorului care susţin că, la data selecţiei, P.I.P. IPURL Bucureşti nu avea personalitate juridică, situaţie ce ar fi afectat legalitatea însăşi a procedurilor de selecţie, însă apar ca fiind întemeiate criticile reclamantului cu privire la modul în care Comisia de selecţie constituită în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a procedat la aplicarea unora dintre criteriile de selecţie reglementate prin Ordinul nr. 1009/2007 a Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - pentru situaţia P.I.P. IPURL Bucureşti - participant la selecţia organizată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Astfel, a constatat judecătorul fondului, la dosarul depus de P.I.P. IPURL Bucureşti (fostul Cabinet Individual de Insolvenţă „N.Ş.”), nu se regăsesc actele prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordinul nr. 1009/2007 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv situaţia societăţilor în insolvenţă, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate în ultimii 5 ani, situaţia societăţilor comerciale pentru care a fost finalizată procedura şi situaţia societăţilor comerciale pentru care procedura se află în desfăşurare. Deşi lipsa acestor acte nu este sancţionată cu descalificarea conform art. 10 din Ordin, Curtea a apreciat că ele sunt strict necesare pentru analiza criteriilor de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi prevăzute în anexa nr. 1 la Ordin.
Potrivit procesului-verbal întocmit de Comisia de selecţie din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la data de 09 septembrie 2010, punctajul acordat ofertantului a fost compus din: 5 puncte pentru declaraţia pe proprie răspundere în ceea ce priveşte numărul de personal calificat afectat procedurii; 15 puncte - acordate pentru dotarea practicianului cu mijloace IT, telefon, fax, ş.a. şi 10 puncte pentru criteriul privind experienţa în colaborarea cu organele fiscale.
Acest ultim criteriu de selecţie -„colaborarea cu organele fiscale" - punctat destul de consistent - 10 puncte - este un criteriu extrem de discutabil şi comparativ cu celelalte criterii pentru selecţie prevăzute de Ordin este evident - preponderent de natură subiectivă.
Deşi formula folosită de OPANAF este destul de imprecisă, criteriul instituit îşi găseşte în primul rând justificarea în considerarea relaţiilor directe dintre organele fiscale şi practicienii în insolvenţă în dosarele de insolvenţă gestionate anterior de aceştia, precum şi a faptului că nu este în interesul organelor fiscale, creditori bugetari, să propună judecătorului sindic în procedura insolvenţei desemnarea unui practician cu care a avut o colaborare trecută defectuoasă, iar în al doilea rând criteriul oferă Comisiei de selecţie o marjă destul de largă de apreciere.
Într-o atare situaţie pentru înlăturarea arbitrariului şi pentru asigurarea egalităţii în faţa legii a ofertanţilor şi al transparenţei procedurilor, Comisia de selecţie avea obligaţia de a-şi motiva punctajul acordat prin aplicarea acestui criteriu. Obligaţia motivării în această situaţie permite exercitarea controlului de legalitate a unei atari decizii şi evident al verificării modului în care exercitarea dreptului de apreciere al Comisiei nu s-a situat în sfera „excesului de putere" aşa cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Curtea a constatat că acordarea punctajului pentru acest criteriu de selecţie nu a fost motivată de Comisia de selecţie şi, odată ce la dosarul practicianului în insolvenţă nu au fost depuse acte privind situaţia societăţilor reorganizate sau lichidate de către ofertant, situaţia societăţilor comerciale pentru care a fost finalizată procedura şi situaţia societăţilor comerciale pentru care procedura se află în desfăşurare instanţa nu poate verifica dacă punctajul acordat acestui criteriu este corect. Având în vedere această situaţie, a apreciat instanţa de fond, atât procesul verbal al Comisiei de selecţie din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010, cât şi Ordinul nr. 2481 din 09 septembrie 2010 sunt nelegale.
Întrucât hotărârea Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011 de desemnare câştigătoare a ofertei pârâtului P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarele de insolvenţă privind pe debitoarele SC A.G. SA Botoşani şi SC T. SA Botoşani este un act subsecvent Ordinului nr. 2481 din 09 septembrie 2010 de trecere a aceluiaşi pârât pe lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de organele fiscale, Curtea a constatat că şi aceasta este nelegală în aceeaşi măsură ca şi actul principal.
Împotriva sentinței civile nr. 162 din data de 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal atât reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență P.V., cât și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care s-a solicitat, de către recurentul reclamant, admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul reținerii ca nelegale a procedurii de selecție organizată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală și prin prisma nedobândirii personalității de către entitatea P.I.P. IPURL la data selecției organizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, imperios necesară în vederea includerii ca practician în insolvență ”agreat” pe lista aprobată prin Ordinul nr. 2481 din 9 septembrie 2010, și de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
S-a învederat, prin cererea de recurs a reclamantului Cabinetul Individual de Insolvență P.V., că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe nelegalitatea modului în care Comisia de selecție constituită în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a procedat la aplicarea unora dintre criteriile de selecție reglementate prin Ordinul nr. 1009/2007 a Președintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, reținând cu precădere aspectul referitor la faptul că, la dosarul depus de participantul la selecție P.I.P. IPURL nu se regăsesc o serie din actele prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordin, reținând că ”acestea sunt strict necesare pentru analizarea criteriilor de selecție a practicienilor în insolvență agreați” și că punctajul acordat acestui participant nu este motivat în totalitate.
În realitate, a considerat recurentul reclamant că aspectele referitoare la inexistența personalității juridice a participantului P.I.P. IPURL sunt cele care afectează legalitatea procedurilor de selecție, ducând implicit la anularea Ordinului Președintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2481 ca nelegal, emis cu încălcarea art. 33 din Decretul nr. 31/1954, a Ordinului nr. 1009/2007, precum și a legislației în vigoare.
Astfel, s-a arătat că la momentul la care a fost făcută selecția, respectiv la data de 20 august 2010, P.I.P. IPURL nu exista ca entitate juridică, neavând capacitate de folosință, adică capacitatea de a avea drepturi și obligații, capacitate care s-a născut la 8 septembrie 2010, data înregistrării acestui agent economic în evidențele fiscale.
Așa cum rezultă neechivoc și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la selecția organizată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în perioada 20 august 2010 – 9 septembrie 2010 și-a depus oferta practicianul în insolvență C.I.I. Ș.N., iar în urma selecției a fost declarat ”agreat” de organul fiscal și înscris în Anexa 1 la poziția XX din Ordinul ANAF nr. 2481 din 9 septembrie 2010 practicianul P.I.P. IPURL București. În aceste condiții, a subliniat recurentul reclamant că P.I.P. IPURL nici nu exista ca entitate juridică la data stabilită de organul fiscal pentru depunerea ofertelor în vederea selecției întrucât a luat ființă abia odată cu înregistrarea sa în Registrul formelor de organizare ținut de U.N.P.I.R.
Mai mult, s-a relevat de reclamant că între C.I.I. Ș.N. și P.I.P. IPURL nici nu există identitate de persoane, singura asemănare între cei doi practicieni în insolvență fiind cea a obiectului de activitate, astfel încât s-au apreciat ca nefondate reținerile instanței referitoare la faptul că schimbarea formei de exercitare și a denumirii practicianului are natura juridică a unei mențiuni câtă vreme P.I.P. IPURL nu este continuatorul persoanei fizice Ș.N.
În consecință, s-a menționat că este evident că P.I.P. IPURL nu putea îndeplini nici una din condițiile de eligibilitate prevăzute imperativ de art. 8-10 din Ordinul nr. 1009/2007, cu atât mai puțin condiția referitoare la experiența și competența profesională și cea privind colaborarea cu organele fiscale, neputând deveni așadar ”agreat” de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală deși pe lista practicienilor în insolvență se afla nominalizată o altă personalitate juridică.
Textele legale incidente, invocate de instanța de fond, fac referire la modificările intervenite în forma de exercitare a profesiei ori denumirea unui practician în insolvență, însă în cazul concret dedus judecății, practic este înlocuită însăși persoana care poate exercita această profesie.
A conchis reclamantul recurent că selecția organizată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la data de 20 august 2010 s-a finalizat prin admiterea în mod nelegal de către Comisia de selecție a practicianului P.I.P. IPURL și implicit prin înscrierea acestuia la poziția XX din Ordinul Președintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 9 septembrie 2010.
Or, în aceste condiții respingerea acestor motive esențiale de nelegalitate a procedurii de selecție în sine, a fost considerată de reclamant ca neîntemeiată, apreciind totodată acesta că instanța de fond era ținută de reținerea acestor motive substanțiale, care ar fi făcut chiar redundantă orice cercetare referitoare la criteriile de selecție și la eventualul punctaj acordat noului participant.
Prin urmare, a concluzionat recurentul reclamant că se impune reținerea a fortiori și a motivului menționat, care pe de o parte constituie o dovadă în plus, evidentă, a nelegalității sancționată de instanță prin anularea Ordinului nr. 2481/2010, iar pe de altă parte ar fi aptă să protejeze interesele persoanelor asupra cărora au fost resimțite efectele acestor nelegalități, până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate în speță.
Cât privește recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta a precizat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, s-a considerat că instanța de fond în mod greșit a reținut, în ceea ce îl privește pe practicianul în insolvență P.I.P. IPURL București, că Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu și-a motivat acordarea punctajului la criteriul ”colaborării cu organele fiscale” cu ocazia punctării ofertei depuse de P.I.P. IPURL.
Soluția instanței de fond, s-a susținut, se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente în litigiu, iar prin motivele aduse se adaugă la lege și se creează în același timp o discriminare a practicianului din cauză față de ceilalți practicieni în insolvență agreați de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Discriminarea, s-a adăugat, constă tocmai în interpretarea eronată a instanței de fond cu privire la dispozițiile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, aceasta considerând că organul fiscal trebuia să-și motiveze decizia pentru acordarea acestui punctaj aferent criteriului de bună colaborare.
Or, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (2) lit. d) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 și la cele ale Anexei nr. 1 pct. 1-1 din același ordin, a opinat recurenta pârâtă că Comisia de selecție a practicienilor în insolvență ar fi trebuit să motiveze decizia în ceea ce privește criteriul colaborării numai în cazul în care practicianul era depunctat pentru o colaborare deficitară cu organele fiscale și nu pentru acordarea celor 10 puncte, care se acordă tuturor practicienilor față de care organele fiscale nu au întâmpinat dificultăți în colaborarea cu aceștia.
În consecință, a relevat recurenta pârâtă că soluția de anulare parțială a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481/2010 se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, întrucât acordarea celor 10 puncte prevăzute în Anexa nr. 1 a acestui ultim ordin trebuie acordate, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor care au avut o colaborare bună cu organele fiscale.
S-a învederat că, așa cum rezultă din art. 2 alin. (2) lit. d) a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, colaborarea deficitară și inclusiv depunctarea (și nu acordarea punctajului de 10 puncte) trebuia dovedită și susținută prin eventualele situații transmise de organele fiscale teritoriale cu privire la colaborarea cu practicianul în discuție, or în cauză Direcția Generală Juridică din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu a fost sesizat, până la momentul agreerii, cu privire la o eventuală colaborare defectuoasă cu practicianul în insolvență, pentru a fi depunctat sau pentru a nu i se acorda punctajul de 10 puncte, așa cum reține instanța de fond.
A mai susținut recurenta pârâtă că hotărârea recurată este nemotivată în ceea ce privește soluția de anulare a procesului verbal de selecție a lichidatorului din data de 7 martie 2011, și că oricum, pentru a putea fi declarat ca nelegal actul subsecvent trebuia constată nelegalitatea actului în baza căruia a fost emis, în cauză constatarea nelegalității Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.
Or, s-a subliniat că prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 au fost supuse controlului de legalitate în cadrul altor dosare aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, fiind menționată cu titlu de exemplu sentința civilă nr. 3717 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de M.R.L. Iași SPRL prin care s-a solicitat anularea prevederilor art. 2 alin. (3) lit. l) și a Anexei nr. 1 la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.
A mai precizat recurenta pârâtă că, în cauză, punctarea ofertei câștigătoare cu punctajul maxim s-a făcut în mod legal, întrucât practicianul în insolvență desemnat a avut o colaborare bună cu organele fiscale, iar referitor la punctajele obținute la celelalte criterii avute în vedere la selecția practicianului, s-a evocat că criteriile stabilite prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 sunt identice pentru toți practicienii care participă la selecția de oferte, indiferent de forma de organizare a profesiei, de momentul înființării sau de alte aspecte de acest gen, singura condiție fiind aceea de a se afla pe lista practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În fine, a menționat recurenta pârâtă că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată bazându-se exclusiv pe susținerile reclamantului și fără a lua în considerare apărările formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, pe care le-a înlăturat fără a motiva în vreun fel acest lucru.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata P.I.P. IPURL a invocat, în legătură cu recursul formulat de reclamantul C.I.I. P.V., excepția autorității de lucru judecat, apreciindu-se că, raportat la cele dispuse cu caracter irevocabil în Dosarul nr. 7206/40/2010/a3 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, există hotărâre judecătorească irevocabilă referitor la legalitatea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481/2010, a Hotărârii Comisiei de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală constituită conform Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 și a actelor subsecvente prin care P.I.P. IPURL a fost selectată și desemnată ca lichidator judiciar al SC T. SA în dosarul de insolvență nr. 7206/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani.
Recurentul reclamant C.I.I. P.V. a apreciat, prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimata P.I.P. IPURL, că nu există autoritate de lucru judecat în litigiu întrucât față de Dosarul nr. 7206/40/2010/a3 indicat de reclamantă nu este îndeplinită, față de reclamant, condiția identității de părți deoarece în cadrul dosarului menționat acesta a avut calitatea de intervenient accesoriu, în numele altuia.
De asemenea, reclamantul a învederat că prin cererea ce face obiectul cauzei de față a reclamat nelegalitatea procedurii de selecție organizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală atât în ceea ce privește selectarea și desemnarea P.I.P. IPURL ca lichidator judiciar al societății T. SA (care a făcut obiectul dosarului invocat de pârâtă, invocată fiind și de alte părți), cât și în ceea ce privește societatea A.G. SA.
Față de desemnarea făcută în privința acestei din urmă societăți, a precizat reclamantul că a mai fost formulată, de alte părți, excepția de nelegalitate în cadrul Dosarului nr. 7691/40/2010/a3 (în care reclamantul a avut de asemenea calitatea de intervenient accesoriu) dar care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 583 din 5 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nefiind așadar cercetat fondul cauzei și pronunțată o hotărâre definitivă cu privire la dezlegarea pricinii.
În atare condiții, a apreciat reclamantul C.I.I. P.V. că niciuna din soluțiile date în aceste cauze nu beneficiază de autoritate de lucru judecat față de drepturile proprii reclamate pe calea prezentei acțiuni, motiv pentru care s-a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă ca fiind neîntemeiată pentru neîndeplinirea condiției identității de părți și a celei referitoare la cercetarea fondului cauzei.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență P.V., precum și a apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimata P.I.P. IPURL București, se rețin următoarele:
Instanța de judecată care a pronunțat sentința recurată a fost învestită la data de 10 mai 2011, de reclamantul P.V., în calitate de titular al Cabinetului Individual de Insolvență ”P.V.” Botoșani, cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a solicitat, pentru motivele de fapt și de drept expres indicate în cerere, anularea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 pentru completarea Ordinului Președintelui Agenției Națională de Administrare Fiscală nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea listei practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, emis în data de 9 septembrie 2010 și implicit a actului subsecvent acestuia, respectiv a Hotărârii Comisiei de Selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, acte administrative unilaterale nelegale emise prin frauda la lege și cu încălcarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, prin care a fost selectat și desemnat în mod nelegal P.I.P. IPURL în calitate de practician în insolvență agreat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în vederea numirii acestuia ca lichidator judiciar al debitoarelor SC A.G. SA Botoșani și SC T. SA Botoșani, în dosarele având ca obiect procedura insolvenței nr. 7691/40/2010 și respectiv nr. 7206/40/2010 aflate pe rolul Tribunalului Botoșani.
Prin sentința nr. 162 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele P.I.P. IPURL, cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu Comisia de Selecție a Practicienilor în Insolvență care colaborează cu organele fiscale agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu consecința anulării în parte a Ordinului nr. 2481 din 9 septembrie 2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea listei practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvență P.I.P. IPURL București (poziția XX din Anexa I la Ordin), a anulării în parte a procesului-verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 9 septembrie 2010 în ceea ce privește selectarea practicianului în insolvență P.I.P. IPURL București în vederea trecerii în Lista practicienilor în insolvență agreași de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, și a anulării în parte a procesului–verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv pct. 2 și 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câștigătoare oferta practicianului în insolvență P.I.P. IPURL București în dosarele de insolvență privind pe debitoarele SC A.G. SA Botoșani și SC T. SA Botoșani.
Înalta Curte reține că privitor la actele atacate de reclamant pe calea acțiunii în anulare, în Dosarul nr. 461/39/2011 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, emise în beneficiul P.I.P. IPURL București, s-a invocat excepția de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întemeiată în esență pe aceleași motive de fapt și de drept care au fundamentat acțiunea în contencios administrativ a reclamantului P.V., în calitate de titular al Cabinetului Individual de Insolvență ”P.V.”, ce au format obiectul Dosarelor nr. 7206/40/2010/a3 și nr. 7691/40/2010/a3, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În Dosarul nr. 7691/40/2010/a3 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat sentința nr. 160 din 2 mai 2012 prin care s-a admis excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 09 septembrie 2010, a deciziei Comisiei de Selecţie din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, constituită conform art. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, din data de 7 martie 2011 şi a deciziei D.G.F.P. Botoşani, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din 30 martie 2011 invocată de contestatori şi, pe cale de consecinţă, a constatat nelegalitatea pct. XX din Anexa nr. 1 a Ordinului Preşedintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 09 septembrie 2010, a procesului-verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010 – în privinţa P.I.P. IPURL și a procesului-verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 07 martie 2011, sub aspectul pct. 2, pentru Dosarul nr. 7691/40/2010 al Tribunalului Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, la data de 11 august 2010, Ş.N., în calitate de titular al Cabinetului individual de insolvenţă cu acelaşi nume, înscris în Tabloul de evidenţă al membrilor U.N.P.I.R. – Subsecţiunea 1B – practicieni definitivi organizaţi în cabinete individuale, a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, schimbarea formei de exercitare a activităţii din cabinet individual în IPURL, cerere soluţionată prin decizia Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR nr. 8 din 27 august 2010, care a dispus înscrierea în Tablou a “P.I.P. IPURL”. De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că această schimbare a formei de exercitare a profesiei are natura juridică a unei “menţiuni”, concluzie ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 22 cu cele ale art. 70 şi 71 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006.
Făcând o analiză comparativă, prima instanţă a observat că există identitate între obiectul de activitate al Cabinetului individual de insolvenţă şi cel al P.I.P. IPURL, precum şi faptul că la data de 20 august 2010 – data stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru depunerea documentaţiei, erau întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de exercitare a profesiei.
În consecinţă, Curtea a constatat că susţinerile contestatorilor privitoare la nelegalitatea procedurii de selecţie, sub aspectul inexistenţei unei legitimări a P.I.P. IPURL de participare la această procedură, sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond a reţinut, însă, că sunt întemeiate criticile contestatorilor referitoare la nelegalitatea procedurii de selecţie ca urmare a nerespectării aplicării unor criterii prevăzute în Ordinul Preşedintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, sub aspectul acordării punctajului acordat ofertantului P.I.P. IPURL, şi a constatat ca fiind întemeiată excepţia de nelegalitate.
Astfel, acordarea punctajului, respectiv 10 puncte, pentru criteriul de selecţie – colaborarea fără probleme cu organele fiscale – nu este motivată de comisia de selecţie, fiind imprecisă această formulare folosită de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În ceea ce priveşte decizia privind desemnarea lichidatorului judiciar al SC A.G. SA de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din 30 martie 2011, Curtea a apreciat că nu poate face obiectul controlului de legalitate în cadrul procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalităţii acesteia fiind de competenţa judecătorului sindic.
Prin decizia nr. 583 din data de 5 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani împotriva sentinţei nr. 160 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecința modificării sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, ca inadmisibilă, și a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi SC C. SA Botoşani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani şi SC M. SRL declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Înalta Curte a considerat, verificând soluţia recurată conform art. 3041 C. proc. civ. și în raport de criticile formulate în recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală şi D.G.F.P. Botoşani, că soluția de admitere a excepţiei de nelegalitate pentru o parte din actele contestate este dată cu aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea greşită a admisibilităţii excepţiei de nelegalitate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prima instanţă, s-a arătat, a apreciat greşit natura juridică a Ordinului nr. 2481 din 9 septembrie 2010 şi a proceselor-verbale ale Comisiei de Selecţie din 09 septembrie 2010 şi din 07 martie 2011 în sensul că aceste acte contestate în baza art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, prin urmare, a apreciat că în mod greşit atât instanţa de trimitere Tribunalul Botoşani cât şi Curtea de Apel Suceava au apreciat că actele contestate sunt acte administrative emise în regim de putere publică şi pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte a statuat că actele contestate pe calea excepţiei de nelegalitate nu sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu sunt emise în regim de putere publică, ele putând fi contestate şi analizate în calea procedurii speciale reglementată de dispoziţiile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, procedură care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Actele contestate, deşi emise de autorităţi publice nu sunt acte administrative nefiind emise în regim de putere publică ci sunt acte emise în regim privat, de recurenţi în calitate de creditori în cadrul procedurii legate de insolvenţa debitoarei SC A.G. SA.
Astfel, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 9 septembrie 2010 cuprinde doar lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenția Națională de Administrare Fiscală, listă în care sunt incluși şi practicienii în insolvenţă ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007. Or, faptul că a fost emis în baza unui ordin cu caracter normativ nu determină o natură administrativă a Ordinului nr. 2481/2010 care nu este emis în regim de putere publică şi care creează doar premizele de a se putea participa la selecţiile efectuate de organul fiscal teritorial.
Atât acest ordin cât şi procesele-verbale de selecţie sunt emise în cadrul unei proceduri speciale de insolvenţă în cadrul căreia D.G.F.P. a județului Botoşani are calitate de creditor şi nu calitatea de autoritate care emite acte administrative în regim de putere publică ci acte în regim privat care reglementează raporturi juridice între particulari.
Pe cale de consecinţă Înalta Curte a apreciat că actele contestate pe calea excepţiei de nelegalitate nu pot forma obiectul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci al procedurii speciale din dosarul de insolvenţă nr. 7691/40F/2010 al Tribunalului Botoşani privitor la debitoarea SC A.G. SA Botoşani, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, ca normă specială.
S-a mai reținut că în cadrul contestaţiei speciale formulate, instanţa competentă are competenţa deplină de a verifica sub toate aspectele legalitatea procedurii insolvenţei inclusiv sub aspectul desemnării lichidatorului judiciar într-un anumit dosar și s-a învederat că procesele-verbale ale Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din data de 09 septembrie 2010 şi respectiv din data de 07 martie 2010 nu sunt acte administrative de autoritate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aceste acte având caracter premergător emiterii deciziei nr. 3828 din 30 martie 2011, decizie care are propria cale de atac conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006, care se aplică cu prioritate, decizie care nu a fost emisă în regim de putere public ci în cadrul unor raporturi private de drept comercial, în calitatea D.G.F.P. a județului Botoşani de creditor majoritar al debitoarei din dosarul de insolvenţă nr. 7691/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoşani.
În Dosarul nr. 7206/40/2010/a3 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care Cabinetul Individual de Insolvență P.V. a avut calitatea de intervenient, s-a pronunțat sentința nr. 161 din 2 mai 2012 prin care, printre altele, s-a admis în parte excepţia de nelegalitate şi s-a constatat nelegalitatea parţială a Ordinului nr. 2481 din 09 septembrie 2010 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti (poziţia XX din Anexa I la Ordin) și s-a constatat nelegalitatea parţială a procesului verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv a pct. 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câştigătoare oferta practicianului în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC T. SA Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește fondul cauzei, că în cazul practicienilor în insolvenţă schimbarea formei de exercitare a profesiei are natura juridică a unei „menţiuni", iar înregistrarea unei atari menţiuni în Registrul formelor de organizare a practicienilor în insolvenţă ţinut de U.N.P.I.R. este o cerinţă care asigură opozabilitatea faţă de terţi a actului/actelor juridice care atestă decizia de schimbare a formei de exercitare a profesiei şi este evident o măsură ce are drept scop ocrotirea drepturilor sau intereselor legitime ale terţilor, fără a fi afectată validitatea intrinsecă a acestor decizii pentru situaţia în care nu au fost respectate aceste cerinţe formale de publicitate.
A mai constatat instanţa de fond identitatea obiectului de activitate a Cabinetului Individual de Insolvenţă „N.Ş.” cu cel al pârâtului P.I.P. IPURL, reţinând că în mod corect Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenția Națională de Administrare Fiscală a stabilit că odată ce cabinetul de insolvenţă fusese trecut pe lista practicienilor agreaţi, se impunea înlocuirea sa cu noul practician.
Totodată, a reţinut judecătorul fondului că din adresa din 21 octombrie 2011 comunicată de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România a rezultat că la data de 11 august 2010, Ş.N., în calitate de titular al Cabinetului individual cu acelaşi nume, a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă aprobată prin Legea nr. 254/2007, schimbarea formei de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă, respectiv transformarea din cabinet individual în IPURL, cerere soluţionată prin Decizia Consiliului Naţional de Conducere al U.N.P.I.R. nr. 8 din 27 august 2010 care a dispus înscrierea în Tabloul U.N.P.I.R. a P.I.P. IPURL Bucureşti.
Concluzionând, instanţa de fond a considerat că la data de 20 august 2010 - stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind termen limită pentru depunerea documentaţiei în vederea participării practicienilor în insolvenţă la selecţie în vederea completării Listei de practicieni în insolvenţă agreaţi de Agenția Națională de Administrare Fiscală Cabinetul individual de insolvenţă avea întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de activitate şi încunoștințarea cu privire la această modificare fusese expediată către U.N.P.I.R., astfel că nu se poate reţine că la acel moment nu avea personalitate juridică.
Curtea de apel a reţinut însă întemeiate criticile referitoare la modul în care Comisia de selecţie constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a procedat la aplicarea unora dintre criteriile de selecţie reglementate prin Ordinul nr. 1009/2007 a Preşedintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru situaţia P.I.P. IPURL Bucureşti, întrucât la dosarul acesteia nu se regăsesc actele prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordin, respectiv situaţia societăţilor în insolvenţă, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate în ultimii 5 ani, situaţia societăţilor comerciale pentru care a fost finalizată procedura şi situaţia societăţilor comerciale pentru care procedura se află în desfăşurare.
Deşi potrivit art. 10 din Ordinul nr. 1009/2007, lipsa acestora nu este sancţionată cu descalificarea, curtea a apreciat că ele sunt strict necesare pentru analiza criteriilor de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi prevăzute în Anexa nr. 1 la Ordin. În fine, Curtea de Apel a apreciat că in ceea ce priveşte criteriul de selecţie experienţa în „colaborarea cu organele fiscale", criteriu pentru care a fost punctată pârâta cu 10 puncte, acesta este un criteriu preponderent de natură subiectivă, iar Comisia de selecţie avea obligaţia de a-şi motiva punctajul acordat prin aplicarea acestui criteriu.
A reţinut judecătorul fondului că obligaţia motivării în această situaţie, trebuie să permită exercitarea controlului de legalitate a unei atari decizii şi evident al verificării modului în care exercitarea dreptului de apreciere al Comisiei nu s-a situat în sfera „excesului de putere" aşa cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, ori, in speţă, odată ce la dosarul practicianului în insolvenţă nu au fost depuse acte privind situaţia societăţilor reorganizate sau lichidate de către ofertant, situaţia societăţilor comerciale pentru care a fost finalizată procedura şi situaţia societăţilor comerciale pentru care procedura se află în desfăşurare instanţa nu poate verifica dacă punctajul acordat acestui criteriu este corect.
Pentru aceste motive s-a statuat că atât procesul verbal al Comisiei de selecţie din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010 cât şi Ordinul nr. 2481 din 09 septembrie 2010 sunt nelegale și s-a învederat că în condiţiile in care hotărârea Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011 de desemnare ca câştigătoare a ofertei pârâtului P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC T. SA Botoşani este un act subsecvent Ordinului nr. 2481 din 09 septembrie 2010 de trecere a aceluiaşi pârât pe lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de organele fiscale, şi aceasta este nelegală în aceeaşi măsură ca şi actul principal.
Prin decizia nr. 3318 din data de 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani împotriva sentinţei nr. 161 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecința modificării sentinţei atacată, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 2481 din data de 09 septembrie 2010 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti (poziţia XX din Anexa I la Ordin) şi a procesului verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv a pct. 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câştigătoare oferta practicianului în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC T. SA Botoşani, și a menținerii celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de G.T., H.A., I.M., I.I.C., C.C., R.E. şi F.D., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.
Înalta Curte a apreciat ca întemeiate motivele de recurs formulate de recurentele – pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte Ordinul nr. 2481/2010 pentru completarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor in insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a constatat că acesta reprezintă o completare a listei practicienilor prin care a fost înscrisă P.I.P. IPURL în Anexa nr. 1 la poziţia nr. XX, în locul Cabinetului Individual de Insolvenţă „N.Ş.”, alături de mai mulţi practicieni în insolvenţă, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor cerute de Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, potrivit dispoziţiilor art. 22 din O.U.G. nr. 86/2006 practicianul în insolvenţă își poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu obligaţia înștiințării filialei U.N.P.I.R., înștiințare care are natura juridică a unei „menţiuni" pentru asigurarea opozabilităţii.
Corect a apreciat instanţa de fond că la data de 20 august 2010 - stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind termen limită pentru depunerea documentaţiei în vederea participării practicienilor în insolvenţă la selecţie în vederea completării Listei de practicieni în insolvenţă agreaţi de Agenția Națională de Administrare Fiscală Cabinetul individual de insolvenţă avea întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de activitate şi încunoștințarea cu privire la această modificare fusese expediată către U.N.P.I.R., astfel că nu se poate reţine că la acel moment nu avea personalitate juridică, fiind respinse criticile formulate de recurenţii reclamanţi şi de intimatul intervenient Cabinetul Individual de Insolvenţă P.V. cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 33 din Decretul nr. 31/1954.
Instanţa de fond în mod greşit a apreciat nelegalitatea Ordinului nr. 2481/2010 în raport de greşita aplicare a criteriului prevăzut la art. 2 alin. (3) lit. d) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 – experienţa în colaborarea cu organele fiscale – apreciindu-l ca fiind de natură subiectivă. Înalta Curte a constatat că acest criteriu nu este unul subiectiv, lipsit de previzibilitate sau lăsat la liberul arbitru al organului fiscal, întrucât organul fiscal care stabileşte modul de colaborare cu practicianul în insolvenţă probează această colaborare pe baza actelor efectuate în dosarele de insolvenţă anterioare gestionate de practicianul în insolvenţă în cauza, astfel cum rezultă din situaţiile trimestriale transmise de organele fiscale Direcţiei Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Criteriile de selecţie prevăzute în ordin au fost stabilite în considerarea calităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de administrator al bugetului general consolidat şi al interesului public pe care îl presupune gestionarea acestuia, neputând fi calificate ca şi criterii discriminatorii, mai ales in condiţiile in care acestea sunt identice pentru toate persoanele participante la procedura de selecţie.
Ceea ce se invocă în motivarea excepției de nelegalitate ca fiind abuziv, este modul în care acest criteriu este aplicat, având în vedere dreptul de apreciere al organului fiscal, dar eventualele derapaje pot fi înlăturate prin sancționarea excesului de putere pe calea acţiunii în anulare a actului, prin excepţia de nelegalitate instanţa de contencios administrativ fiind investită să examineze concordanţa actelor administrative deduse judecăţii cu actul normativ cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, respectiv Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.
În acelaşi registru se încadrează şi critica privind nedepunerea la dosarul P.I.P. IPURL a întregii documentaţii prevăzută de dispoziţiile art. 9 din Ordinul nr. 1009/2007, respectiv lit. e) - situaţia societăţilor în insolvenţă, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate în ultimii 5 ani; situaţia societăţilor comerciale pentru care a fost finalizată procedura, întocmită potrivit Anexei nr. 4 a), şi situaţia societăţilor comerciale pentru care procedura se află în desfăşurare, întocmită potrivit Anexei nr. 4 b), precum şi critica privind nerespectarea dispoziţiilor art. 11 din acelaşi Ordin, cu privire la absenţa reprezentanţilor Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România la deschiderea ofertelor.
În ceea ce priveşte procesul verbal al Comisiei de Selecţie a Practicienilor în Insolvenţă din data de 7 martie 2011, s-a reţinut că la punctul 3 a fost desemnată câştigătoare oferta practicianului în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC T. SA Botoşani, Comisia analizând şi acordând punctajul ofertelor depuse potrivit dispoziţiilor art. 14 care se referă la oferta conţinând onorariul şi onorariul de succes solicitat de practician, care este de 0 RON/luna şi 4% onorariul de succes şi Anexei 1 pct. 2 din Ordinul Preşedintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, ca urmare a faptului că a obţinut cel mai mare punctaj, respectiv 90 de puncte.
A mai reținut Înalta Curte că acest proces-verbal este un act administrativ, întrucât el este emis de către Comisie în regim de putere publică în executarea art. 2, 3, 13-15 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 şi a dat naștere unui raport juridic, respectiv, a stabilit care este practicianul în insolvenţă pe care organul fiscal îl va propune sau agrea în procedura de insolvenţă a debitorului SC T. SA Botoşani.
Astfel, din analiza anexei menţionate anterior, s-a constatat că cele 10 puncte trebuie acordate, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor care au avut o colaborare bună cu organele fiscale, colaborare care este evidenţiată nu din actele depuse de către participant ci din situaţiile transmise de către organul fiscal Comisiei de Selecţie.
Pentru aceste motive, Înalta Curte a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2481 din data de 09 septembrie 2010 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a procesului verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011.
În raport de cele mai sus menționate Înalta Curte apreciază, în speță, că nu este întemeiată excepția procesuală a autorității de lucru judecat, invocată de intimata P.I.P. SPRL București și întemeiată pe dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 163 și art. 166 C. proc. civ. din anul 1865, nefiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză juridică.
Autoritatea de lucru judecat se manifestă însă nu numai ca excepție procesuală, în condițiile art. 1201 C. civ. și art. 163 și art. 166 C. proc. civ. din anul 1865, ci și ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ.
În mod evident, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzute de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a autorității de lucru judecat, cu efect pozitiv, în forma prezumției, presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre și prin urmare, din rațiuni de ordine și stabilitate juridică, nu se poate concepe ca într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior să se statueze în mod diferit.
Or, se impune, în litigiu, a se da eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, neputându-se statua, cu privire la obiectul acțiunii reclamantului, în sensul constatării nelegalității actelor atacate, cu alte cuvinte contrar celor statuate prin decizia nr. 3318 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, prin care, urmare respingerii excepției de nelegalitate întemeiată în esență pe aceleași motive de fapt și de drept invocate și în acțiunea principală, s-a constatat legalitatea Ordinului nr. 2481 din data de 09 septembrie 2010 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti (poziţia XX din Anexa I la Ordin) şi a procesului verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv a pct. 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câştigătoare oferta practicianului în insolvenţă P.I.P. IPURL Bucureşti în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC T. SA Botoşani.
În aceste condiții, urmează a se dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 162 din data de 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de Cabinetul Individual de Insolvență P.V., și respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 162 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvenţă P.V., ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de Cabinetul Individual de Insolvenţă P.V. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1751/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1888/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
