CSJ. Decizia nr. 3225/2003. Penal. Art.197 alin.1, 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3225/2003
Dosar nr. 1909/2003
Şedinţa publică din 3 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 323/2002, Tribunalul Braşov în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.M.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul N.M.F. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de viol, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul D.L.S. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 201 alin. (4) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul O.V.N., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaţilor drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul reţinerii şi durata arestării preventive, după cum urmează:
- pentru inculpaţii O.V.N. şi N.M.F. începând din data de 14 octombrie 2001 şi până în prezent;
- pentru inculpatul D.L.S. începând cu data de 17 octombrie 2001 şi până în prezent.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că, partea vătămată V.M.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în seara zilei de 13 octombrie 2001, în jurul orelor 19,30, partea vătămată V.M.E. s-a deplasat în barul W. din municipiul Braşov, unde întâmplător s-a întâlnit cu martorul V.D., fost coleg şi prieten, cu care a stat de vorbă, stând împreună la masă.
În acest timp, în bar au venit şi inculpaţii D.L.S., N.M.F. şi O.V.N., care se cunoşteau de mai multă vreme, inculpaţii N.M.F. şi D.L.S. fiind vecini şi prieteni, iar inculpaţii D.L.S. şi O.V.N. fiind anterior colegi de serviciu la SC A.OG, astfel că prin intermediul inculpatului D.L.S. s-au cunoscut şi cu inculpaţii N.M.F. şi O.V.N.
În timp ce stăteau toţi trei la masă, consumând băuturi alcoolice, la un moment dat, inculpatul D.L.S. a observat-o pe partea vătămată V.M.E. fiind interesat de aceasta, întrucât credea că este persoana din cauza căreia fusese implicat într-un incident în discoteca H. Astfel, a aflat de la inculpatul O.V.N., care o cunoştea din vedere pe partea vătămată din cartierul în care locuiau amândoi şi că pe aceasta o cheamă V.M.E.
Inculpatul D.L.S. s-a deplasat la masa la care se afla partea vătămată, care rămăsese la un moment dat singură, încercând să o abordeze pe aceasta, spunându-i că o cunoaşte din vedere şi cerându-i numărul de telefon. După întoarcerea la masă a martorului V.D., inculpatul nu a mai insistat, întorcându-se la rându-i la masa pe care o ocupa.
La scurt timp inculpatul O.V.N. a strigat-o pe partea vătămată pentru a ieşi pe holul barului şi a sta de vorbă. Partea vătămată l-a urmat pe inculpatul O.V.N. în hol, însă imediat au apărut şi inculpaţii N.M.F. şi D.L.S., care au imobilizat-o şi au scos-o pe partea vătămată în curtea imobilului, în care se afla barul. Inculpaţii O.V.N. şi N.M.F. s-au întors în bar, pentru a lua geanta părţii vătămate. Astfel, inculpatul O.V.N. este cel care i-a cerut geanta martorului V.D., care iniţial a refuzat să-i dea acestuia geanta părţii vătămate, spunându-i că partea vătămată trebuia să vină şi să şi-o ia singură, însă în urma ameninţărilor adresate de inculpatul N.M.F. martorului, acesta din urmă i-a dat inculpatului O.V.N. geanta părţii vătămate.
Atât inculpatul D.L.S., cât şi inculpatul N.M.F., în timp ce o scoteau pe partea vătămată din curtea barului pe stradă, au lovit-o pe aceasta în zona feţei şi pe corp, spunându-i că trebuie să-i însoţească la un anume individ, pentru a o confrunta cu acesta. Aceştia susţineau că datorită părţii vătămate, care este prostituată şi prietena acestui individ, au fost bătuţi de badyguarzii discotecii H.
Deşi partea vătămată le-a cerut acestora plângând să o lase în pace pentru că nu-l cunoaşte pe V.C. şi nu a fost la discotecă, nu este prostituată, iar ei o confundă, inculpaţii N.M.F. şi D.L.S. au continuat să o lovească, primul lovind-o cu cotul în cap, iar celălalt în abdomen.
Ajunşi în B-dul Saturn, inculpaţii au oprit un taxi de la firma T., rămas neidentificat, în care au împins-o pe partea vătămată, în spate, fiind flancată de inculpaţii N.M.F. şi D.L.S., iar inculpatul O.V.N. s-a urcat în faţă.
Inculpaţii au cerut şoferului să-i ducă în cartierul Noua pe str. Stejarului şi, în acelaşi timp să dea muzica mai tare, astfel încât acesta să nu audă gemetele părţii vătămate care era lovită de cei doi inculpaţi şi ameninţată.
Ajunşi la destinaţie, toţi cei trei inculpaţi au coborât şi au dus-o pe partea vătămată în pădure, unde prin violenţă şi ameninţare cu moartea sau că o vor bate în cuie de copac, au violat-o şi au supus-o la perversiuni sexuale. Astfel, inculpaţii N.M.F. şi D.L.S. au violat-o şi au supus-o perversiunilor sexuale pe rând şi apoi concomitent, sub privirile inculpatului O.V.N.
După cca. 20-25 minute, inculpaţii N.M.F. şi D.L.S. au abandonat-o, fiind urmaţi de inculpatul O.V.N., care a supus-o şi el pe partea vătămată perversiunilor sexuale.
După consumarea raportului, inculpatul O.V.N. a ajutat-o pe partea vătămată să-şi caute bunurile împrăştiate pe jos de inculpatul N.M.F., în timp ce îi căuta prin geanta pe care i-o luase din bar. Apoi, inculpatul O.V.N. a condus-o pe partea vătămată cu un taxi în oraş, la locuinţa prietenului ei, martorul P.N.L., unde a ajuns în jurul orelor 23,00.
Partea vătămată i-a povestit prietenului ei ce i se întâmplase şi că jos, în taxi se află unul dintre cei trei agresori. Martorul P.N.L. a coborât şi a discutat cu inculpatul O.V.N., care i-a confirmat cele spuse de partea vătămată, fiind de acord să-i însoţească la poliţie, unde partea vătămată urma să reclame fapta.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii.
Parchetul a solicitat schimbarea încadrării judiciare din art. 201 alin. (4) C. pen., în art. 197 alin. (2) C. pen., majorarea cuantumului pedepselor principale şi proporţionalizarea pedepsei complimentare cu pedeapsa principală a inculpatului O.V.N., chiar dacă aceasta din urmă nu va fi majorată, condamnarea inculpatului N.M.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., pentru suma de 100.000 lei.
Inculpaţii N.M.F. şi D.L.S. au solicitat achitarea lor, cu motivarea că nu sunt autorii faptei.
Inculpatul O.V.N. a solicitat să se constate că a comis fapta de teama celorlalţi doi inculpaţi şi cu acordul părţii vătămate, iar în subsidiar să se reţină circumstanţe atenuante şi să reducă cuantumul pedepsei.
Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpatul O.V.N., a casat hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea judicioasă a pedepselor principale şi a pedepsei complimentare aplicată inculpatului O.V.N.; la greşita achitare pentru infracţiunea de tâlhărie, aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., pentru inculpatul N.M.F. şi aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpatul O.V.N.
Rejudecând, în aceste limite instanţa de apel, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul N.M.F. la 5 ani închisoare.
S-au descontopit pedepsele principale aplicate celor trei inculpaţi şi pentru inculpatul N.M.F. s-a majorat pedeapsa aplicată, în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 8 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani închisoare, menţinându-se celelalte pedepse aplicate acestuia.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului N.M.F. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, având de executat în final 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Pentru inculpatul D.L.S. s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la 8 ani la 9 ani închisoare, menţinându-se şi pentru acest inculpat celelalte pedepse principale şi complimentare aplicate, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare sporită cu 6 luni, în final 9 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.V.N. s-au reţinut circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. şi făcându-şi aplicarea şi a dispoziţiilor art. 76 C. pen., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 6 ani la 3 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 4 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a redus de asemenea şi cuantumul pedepsei complimentare de la 5 ani la 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a dispus confiscarea în baza art. 118 lit. d) C. pen., a sumei de 100.000 lei de la inculpatul N.M.F.
Prin aceeaşi decizie Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor N.M.F. şi D.L.S.
S-a reţinut că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpaţii N.M.F. şi D.L.S. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor, pentru care au fost condamnaţi, iar cel dintâi şi de infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care greşit prima instanţă a dispus achitarea.
Declaraţiile părţii vătămate coroborate cu cele ale inculpatului O.V.N. precum şi cu procesele verbale de cercetare a locului faptei şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt probele pe baza cărora instanţele şi-au format convingerea asupra vinovăţiei inculpaţilor stabilind gradul de participare a fiecăruia la comiterea faptelor.
Cu privire la inculpatul O.V.N. instanţa de apel a reţinut că participarea redusă a acestuia la săvârşirea infracţiunilor, precum şi conduita şi atitudinea manifestată imediat după comiterea faptelor justifică reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor aplicate.
Referitor la criticile parchetului în legătură cu individualizarea pedepselor, aplicate inculpaţilor N.M.F. şi D.L.S. instanţa de apel le-a apreciat ca fiind întemeiate faţă de gravitatea deosebită a faptelor comise şi de persoana şi atitudinea celor doi inculpaţi.
Ca urmare, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de condiţiile în care s-au săvârşit faptele şi de poziţia procesuală nesinceră a celor doi inculpaţi, instanţa de apel a redozat pedepsele principale în sensul majorării lor.
În ce priveşte cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 201 alin. (4), în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a considerat această cerere ca neîntemeiată.
S-a argumentat că prin OUG nr. 89/2001 aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2002 s-a procedat la abrogarea art. 200 C. pen., iar în art. 197 alin. (1) C. pen., pentru definirea elementului material al laturii obiective s-a folosit sintagma „actul sexual, de orice natură".
Pe de altă parte art. 201 C. pen., nu a suferit modificări în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii avându-se în vedere în continuare actele de perversiune sexuală.
Comparând textele celor două articole rezultă că în urma abrogării art. 200 C. pen. şi art. 197 C. pen., a primit o altă formulare şi anume „act sexual, de orice natură", încriminându-se prin acest din urmă text şi actele sexuale dintre persoanele de acelaşi sex realizate prin elemente de constrângere specifice violului, conţinutul laturii obiective a infracţiunii de viol cuprinzând şi ipoteza actului sexual, la care se referea art. 200 C. pen.
În ce priveşte art. 201 C. pen., acesta nu a suferit modificări asupra conţinutului laturii obiective, astfel că nu se poate reţine că sfera acestuia ar fi putut fi restrânsă implicit prin formularea avută în vedere, în art. 197 C. pen.
Aşa fiind, art. 197 C. pen., se referă la toate acele ipoteze ce nu se includ în art. 201 C. pen., astfel că în speţă, relaţiile sexuale pe cale orală, între persoane de sex diferit rămân acte de perversiune sexuală.
Referitor la apelurile inculpaţilor N.M.F. şi D.L.S. instanţa de apel a constatat că sunt nefondate. S-a reţinut că participarea şi vinovăţia acestora au fost stabilite fără dubiu, prin probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii N.M.F. şi D.L.S.
În esenţă parchetul a criticat Decizia sub aspectul greşitei încadrări juridice în dispoziţiile art. 201 alin. (4) C. pen. şi a individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor N.M.F. şi D.L.S., reiterând susţinerile invocate în motivele de apel, pe care le-a completat prin concluziile orale ale reprezentantului parchetului.
Se solicită, ca şi cu ocazia judecării apelului, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., considerându-se că nu se justifică reţinerea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., faţă de modificările legislative intervenite şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor intimaţi.
În recursurile lor inculpaţii au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate solicitând achitarea.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Susţinerea formulată de parchet cu privire la încadrarea juridică a faptelor a fost analizată pe larg de instanţa de apel şi motivat înlăturată, astfel că reluarea şi reanalizarea acestui motiv de casare nu se mai justifică.
Aşa cum în mod corect a argumentat instanţa de apel, modificarea legislativă, care a vizat dispoziţiile art. 197 C. pen., prin care acest text a primit o nouă formulare, introducându-se sintagma „act sexual de orice natură" exprimă voinţa legiuitorului de a încrimina şi actele sexuale dintre persoane de acelaşi sex realizate prin constrângere, incluzându-se astfel în infracţiunea de viol şi actul sexual la care se referea art. 200 C. pen., care a fost abrogat.
Pe de altă parte conţinutul laturii obiective al infracţiunii, prevăzută de art. 201 C. pen., nu s-a modificat, astfel că nu se justifică ipoteza parchetului în sensul că sfera dispoziţiilor art. 201 C. pen., ar putea fi restrânsă implicit prin formularea din art. 197 C. pen.
Aşa fiind încadrarea juridică reţinută de instanţe este corectă, iar sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor Curtea constată, că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a acestora ţinând seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedepsele aplicate de instanţa de control judiciar, aşa cum au fost majorate, sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, nefiind necesară o redozare a acestora.
În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii N.M.F. şi D.L.S., Curtea apreciază că apărările acestora care vizează nevinovăţia lor, nu pot fi primite.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate care în mod constant şi detaliat a învederat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească împrejurările în care s-au consumat faptele, coroborate cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei, procesele-verbale de recunoaştere, planşele foto, actul medico-legal, prin care sunt constatate violenţele suferite de victimă, declaraţiile martorilor şi ale coinculpatului O.V.N. dovedesc fără dubiu că inculpaţii recurenţi se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor, pentru care au fost condamnaţi.
Partea vătămată reaudiată în faţa instanţei de apel, la cererea apărării inculpatului N.M.F. şi-a menţinut poziţia făcând precizări cu privire la comportamentul violent al recurenţilor faţă de ea, constând în lovituri şi ameninţări.
Aceleaşi manifestări ameninţătoare, susţine partea vătămată că au avut şi părinţii recurenţilor inculpaţi, care pe parcursul procesului penal au contactat-o cerându-i să-şi retragă plângerea şi oferindu-i iniţial diferite sume de bani pentru ca mai apoi să o jignească.
Martorul E.M.C. audiat la propunerea inculpatului D.L.S. a susţinut în prima parte a declaraţiei sale că, în ziua de 13 octombrie 2002, în jurul orelor 21,30, i-a văzut pe inculpaţii N.M.F. şi D.L.S., pe care îi cunoştea din vedere, deplasându-se pe strada Lunii, pentru ca în finalul declaraţiei să revină cu privire la an, menţionând că este vorba de anul 2001 şi nu 2002 cum greşit a declarat iniţial, iar cu privire la ora la care i-a văzut pe cei doi a menţionat de această dată că era „spre seară".
Referitor la inculpatul D.L.S. martorul a mai relatat că acesta şchiopăta şi avea urme de lovituri, ceea ce l-a determinat pe martor să considere că inculpatul nu putea comite faptele, de care a fost acuzat.
Declaraţia acestui martor nu confirmă însă alibiul recurenţilor inculpaţi, care au încercat să acrediteze ideea că nu au participat la comiterea faptelor.
Contradicţiile vădite din cuprinsul depoziţiei creează dubii serioase cu privire la seriozitatea şi sinceritatea martorului, iar pe de altă parte martorul nu face decât să-şi exprime opinia cu privire la nevinovăţia inculpaţilor la care se referă, fără însă a furniza elemente certe pe baza cărora instanţa să-şi poată forma convingerea.
Aşa fiind, în mod justificat instanţa a înlăturat apărarea inculpaţilor întemeiată pe depoziţia acestui martor.
Nici cealaltă susţinere a recurenţilor în sensul că plângerea părţii vătămate ar fi fost făcută în scop de răzbunare şi pentru a obţine foloase materiale, nu poate fi primită, vinovăţia acestora fiind stabilită nu numai pe baza acestei plângeri, ci şi pe baza celorlalte probe la care ne-am referit, multe dintre ele cu caracter obiectiv.
Semnificativ este şi faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă arătând că nu are pretenţii de la inculpaţi sub acest aspect, solicitând doar tragerea la răspundere penală a acestora.
Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază că recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi ale inculpaţilor N.M.F. şi D.L.S. sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din durata pedepselor aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii N.M.F. şi D.L.S., împotriva deciziei penale nr. 75 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M.F., perioada arestării preventive de la 14 octombrie 2001, la 3 iulie 2003, iar pentru inculpatul D.L.S., perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2001, la 3 iulie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3224/2003. Penal. Art.20 rap.la art. 174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3228/2003. Penal → |
|---|
