Art. 489 Noul Cod de Procedură Civilă Sancţiunea nemotivării recursului Recursul Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 489
Sancţiunea nemotivării recursului
(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.
| ← Art. 488 Noul Cod de Procedură Civilă Motivele de casare... | Art. 490 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea recursului... → |
|---|
Din coroborarea celor două dispoziţii rezultă că lipsa din cerere a motivelor de casare poate fi acoperită prin depunerea lor la dosar înăuntrul termenului de recurs.
2. încadrarea motivelor în cele enumerate de lege. Potrivit alin. (2) al art. 489, aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare
Citește mai mult
prevăzute de art. 488.Această dispoziţie nou introdusă de actualul cod vine să consacre legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti. Astfel, confruntate cu unele cereri de recurs nestructurate, conţinând critici de netemeinicie sau simple nemulţumiri ale părţilor faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare, instanţele constatau că asemenea critici nu constituie motive de recurs şi echivalau imposibilitatea încadrării acestora în dispoziţiile fostului art. 304 CPC 1865 cu nemotivarea recursului, constatând nulitatea acestuia. Instanţele vor continua să procedeze la fel sub noua reglementare, motivând în drept soluţia nulităţii prin trimitere la art. 489 alin. (2) NCPC.
Din noua formă a textului a dispărut prevederea conform căreia indicarea greşită a motivelor de casare nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul din motivele de recurs. Credem că eliminarea acestei prevederi, menită probabil să aducă un plus de rigoare în exercitarea recursului, nu va avea nicio consecinţă în practica instanţelor.
Din dispoziţiile alin. (2) al art. 489 rezultă că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, şi nu neapărat în acele cazuri de casare, dintre cele prevăzute în art. 488, care au fost indicate în cerere. Numai în ipoteza în care motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 se va putea aplica sancţiunea nulităţii recursului.
3. Motive de ordine publică. Alineatul (3) al art. 489 prevede posibilitatea invocării din oficiu a motivelor de casare de ordine publica.
Consecinţa identificării şi invocării unor asemenea motive este aceea că salvează de la nulitate recursul, chiar dacă acesta nu a fost motivat în termenul legal ori motivele invocate de recurent nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488.
Această consecinţă rezultă din art. 489 alin. (1), care prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
O întrebare ridicată de actuala reglementare este cine poate invoca motivele de casare de ordine publică. Textul prevede că aceste motive pot fi ridicate din oficiu de către instanţă.
în vechea reglementare se prevedea că pot fi ridicate şi din oficiu de către instanţă, ceea ce a condus la interpretarea conform căreia motivele de ordine publică puteau fi invocate atât de către părţi, cât şi de instanţă din oficiu.
Credem că faţă de noua exprimare a legiuitorului, posibilitatea invocării unor asemenea motive aparţine doar instanţei de judecata.
Ca şi în reglementarea anterioară, textul creează numai posibilitatea invocării unor motive de ordine publică, şi nu obligativitatea invocării lor. Deşi poate părea discreţionară atitudinea instanţei de a invoca sau nu motivele de ordine publică existente -uneori semnalate chiar de părţi în cursul dezbaterilor - credem că este important să se lase la aprecierea instanţei dacă motivele identificate justifică sau nu soluţia casării unei hotărâri, cu consecinţa reluării judecăţii.
în privinţa momentului în care se pot invoca motivele de casare de ordine publică, art. 489 alin. (3) prevede că acesta se poate situa după expirarea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.
în acest context, motivele de casare de ordine privată formulate tardiv nu vor mai putea face obiectul dezbaterii contradictorii, excepţia de nulitate a recursului pentru acest motiv fiind o excepţie de procedură, peremptorie. în măsura în care, alături de excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivare în termenul legal, a fost invocată şi excepţia de tardivitate a recursului, practica judiciară a decis că aceasta din urmă va fi soluţionată cu prioritate.
în practica judiciară s-a statuat că prin motivare a recursului trebuie înţeles nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
4. Constituţionalitate. Dispoziţiile art. 306 alin. (1) CPC 1865 au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională constatând că sancţiunea nulităţii recursului care nu a fost motivat în termen nu îngrădeşte accesul la justiţie reglementat de art. 21 din Constituţie; legiuitorul noului Cod de procedură civilă a consacrat expres principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti sunt supuse legii în vigoare la data pronunţării lor, lege care cârmuieşte şi căile de atac, termenele de exercitare şi consecinţele nerespectării acestora, toate aceste elemente depinzând în mod necesar de modul de redactare şi comunicare a hotărârilor care constituie obiectul căilor de atac.